Contestatie decizie concediere

Actul contestat nu este motivat in fapt, referirea cu titlu general la restructurarea postului neputand reprezenta o descriere completa a imprejurarilor care sa confere caracter real, serios si efectiv concedierii, lipsind orice elemente care ar putea permite exercitarea controlului judecatoresc cu privire la legalitatea sau temeinicia masurii.

Sectia civila, sentinta nr. 1568 din 3 noiembrie 2014

Contestatorul DI a solicitat in contradictoriu cu intimata SC D R SRL, anularea deciziei de concediere, reintegrarea in activitate, precum si plata salariului din 12.12.2013 pana la finalizarea litigiului.
Prin sentinta civila nr. 1568 din 3 noiembrie 2014 s-a dispus anularea Deciziei nr. 174/12.12.2013, emisa de intimata, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere, prin reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii, precum si obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data de 14.01.2014, cand au incetat raporturile de munca, la expirarea preavizului, pana la reintegrarea efectiva.
S-a retinut ca potrivit art. 76 din Codul Muncii, decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:
  a)  motivele care determina concedierea;
  b)  durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;
d)  lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.
De asemenea, potrivit art. 78 din Codul Muncii, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.
Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului, determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat din unul sau mai multe motive care nu tin de persoana acestuia (art. 65 alin. 1 Codul Muncii).
  Conditia de legalitate impusa de lege este ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa (art. 65 alin. 2 Codul Muncii).
  Desfiintarea este efectiva, atunci cand locul de munca este suprimat din structura angajatorului, cand nu se mai regaseste in organigrama acestuia ori in statul de functii.
S-a retinut ca actul contestat nu este motivat in fapt, referirea cu titlu general la restructurarea postului neputand reprezenta o descriere completa a imprejurarilor care sa confere caracter real, serios si efectiv concedierii, lipsind orice elemente care ar putea permite exercitarea controlului judecatoresc cu privire la legalitatea sau temeinicia masurii.
Eventualele justificari invocate de intimata prin intampinare sau pe parcursul procesului nu pot fi avute in vedere, deoarece nu au fost indicate in chiar cuprinsul deciziei de concediere motivele care determinau restrangerea activitatii, fiind elemente exterioare ce nu pot fi avute in vedere la aprecierea realitatii si a seriozitatii cauzei desfiintarii postului.
Mai mult, din probatoriul administrat rezulta ca in data de 01.12.2013, in Hotararea extraordinara a AGA societatii intimate s-a adoptat o hotarare prin care s-a decis restructurarea unui post de instalator, ca urmare a referatului contabilului sef.
Prin referatul respectiv, inregistrat sub nr. _ /15.11.2013, contabilul sef al societatii intimate a aratat ca incepand cu luna septembrie vanzarile au scazut constant, diminuand cifra, ca se apropie perioada de iarna, in care vanzarea carburantilor auto scade semnificativ, iar cheltuielile cu utilitatile cresc considerabil, astfel incat a propus, printre altele, reducerea cheltuielilor cu salariile, prin restructurarea unui post de instalator incepand cu luna decembrie 2013, deoarece in perioada urmatoare nu se pot sustine cheltuielile aferente a doua posturi de instalator. S-a retinut ca referatul respectiv contine aprecieri generale, nesustinute de date din contabilitatea societatii, precum ar fi ca in in perioada de iarna scad vanzarile de carburant, iar cheltuielile cu utilitatile cresc, precum si ca in decizia de concediere nu se face referire nici la Hotararea AGA din 01.12.2013, nici la acest referat, astfel incat nu se poate sti cu certitudine ca decizia de concediere a contestatorului a fost luata ca urmare a acestora.
A mai retinut instanta ca in data de 07.11.2013, cu o saptamana inainte de referatul mai sus prezentat, a fost angajat pe postul de instalator numitul Ionita Ioan. Or, la acea data se cunostea ca vanzarile au scazut din luna septembrie si se poate presupune ca se stia ca aceasta tendinta urma sa se accentua in perioada urmatoare, de iarna. Prin urmare, in conditiile acestea s-a apreciat ca masura concedierii contestatorului nu a avut o cauza reala si serioasa, angajarea unui instalator pe langa cel incadrat deja, urmata de restructurarea unui post de instalator, la nici o luna de la angajarea celui de-al doilea, si concedierea primului instalator angajat fiind de natura a crea convingerea ca s-a urmarit de fapt inlocuirea unui angajat cu altul, fara a se recurge la o concediere pentru motive imputabile salariatului.