Inaplicabilitatea art. 1307 din vechiul Cod civil in cazul cesiunii intre soti a unor parti sociale-bunuri comune ale sotilor.

Prin cererea inregistrata, reclamantul PP a chemat in judecata pe paratii  UM, PC si SC P SRL, solicitand sa se constate  nulitatea absoluta a actului  aditional  autentificat la 03.04.2001, in sensul ca paratii sa fie obligati sa restituie bunurile sau pretul primit, cu cheltuieli de judecata, motivat de faptul ca actul aditional a fost incheiat  cu incalcarea dispozitiilor art. 1307 Cod Civil care interzice in general vanzarile intre so?i.
Cererea este nefondata, avand in vedere urmatoarea motivare:
Reclamantul a cesionat la data de 03.04.2001 cele 20 parti sociale detinute in societatea P SRL catre PS. Societatea in litigiu a fost infiin?ata in 1995 de catre reclamant, acesta avand calitatea de asociat unic, UM avand calitatea de administrator de la infiintarea societatii si pana in prezent, iar PC avand calitatea de salariat la aceasta societate de la momentul majoratului sau. In anul 2001, s-a luat decizia in interiorul familiei de a se transfera toate cele 20 parti sociale catre mama paratilor, lucru ce s-a realizat la data de 03.04.2001. La momentul cesiunii partilor sociale nu s-a platit nici un pret, sustinerea reclamantului in sensul ca s-a primit suma de 2.000.000 lei vechi nefiind dovedita de nici un mijloc probatoriu, fiind evident ca in cadrul familiei sotia nu putea sa dea aceasta suma de bani sotului tocmai datorita relatiilor de afectiune dintre soti.
La acest moment, dupa aproape 4 ani de la decesul PS, reclamantul introduce prezenta actiune, solicitand constatarea nulitatii absolute a Actului aditional ce consfinteste cesiunea partilor sociale catre mama noastra, in drept intemeindu-si actiunea pe dispozitiile art. 1307 din vechiul Cod civil care interzic vanzarile intre soti si pe dispozitiile art. 948, 950, 966 din acelasi act normativ ce reglementeaza conditiile de valabilitate ale unei conventii.
Tribunalul apreciaza in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 1307 din Codul civil, intrucat nu a operat o vanzare /instrainare a unui bun propriu, partile sociale cesionate avand caracterul de bun comun al sotilor.
Astfel, art. 1307 din vechiul Cod civil sanctioneaza cu nulitatea relativa vanzarea intre so?i a unui bun propriu, intrucat vanzarea unui bun comun aflat in devalmasie este practic imposibila.
In cazul dobandirii de par?i sociale (ex. prin cesiune) de catre unul dintre soti in timpul casatoriei se considera ca aceste titluri de valoare constituie bunuri comune in baza art. 30 si 31 Codul familiei, cu precizarea ca in raport cu societatea numai sotul dobanditor va exercita toate drepturile ce decurg din detinerea partilor sociale pe numele sau, inclusiv dreptul la dividende care se impart intre soti.
Acesta solutie este reglementata si de noul Cod civil, tocmai pentru a se stinge toate divergentele existente anterior in practica Ia nivel national, la art. 349 alin. 2 precizandu-se in mod expres ca "in toate cazurile, partile sociale sau, dupa caz, actiunile sunt bunuri comune. Cu toate acestea, sotul care a devenit asociat exercita singur toate drepturile ce decurg din aceasta calitate".