Posibilitatea analizarii, in cadrul contestatiei la executare, a caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit bancar in temeiul caruia s-a inceput executarea.

Caracterul abuziv al clauzei referitoare la comisionul de monitorizare credit de 0,3000% flat, calculat asupra sumei aprobate a creditului si platit lunar. Caracterul abuziv al clauzei referitoare la dobanda variabila. Caracterul abuziv al clauzei referitoare la dobanda penalizatoare.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Galati _/233/2013, contestatoarea A.M., in contradictoriu cu intimata B.R. S.A., a formulat contestatie la executare impotriva actelor de executare din dosarul de executare nr. _/2013 al B.E.J. MLP, solicitand anularea actelor de executare, contestand titlul executoriu-contractul de credit bancar nr. _/26.06.2007 incheiat intre parti in ceea ce priveste clauzele abuzive din art. 6, 7 si 8, invocand nulitatea acestora. Prin sentin?a civila nr. 1953/4.03.2014 a Judecatoriei Galati a fost respinsa ca nefondata contesta?ia.
Impotriva acestei solu?ii a declarat in termen legal apel contestatoarea A.M.
Apelul este fondat. Tribunalul a retinut, ca si instanta de fond, ca titlul executoriu il reprezinta un contract de credit bancar. Existenta unei legi speciale care permite par?ilor contestarea contractului in instan?a sub aspectul naturii abuzive a clauzelor nu este sinonima cu existenta "unei cai de atac" in sensul dispa.rt.399 al.3 Codul de Procedura Civila 1865. Contractul nu con?ine, in sine, men?iunea exercitarii unei cai de atac prin care sa i se conteste legalitatea, a?a cum se intampla, de exemplu, in cazul actelor administrative, fiscale etc. Dreptul de a contesta contractul pe calea dreptului comun tine exclusiv de principiul disponibilita?ii par?ilor. A.M. are posibilitatea formularii unor aparari de fond impotriva titlului executoriu. Aceasta cu atat mai mult cu cat s-a invocat exclusiv o aparare intemeiata pe natura  abuziva a unor clauze, iar acest aspect poate fi constatat chiar si de catre instan?a, din oficiu, inclusiv in faza de executare silita, a?a cum in mod constant se arata si in jurispruden?a CJCE.
Clauzele contractuale invocate sunt abuzive, intrucat, pe de o parte nu au fost direct negociate cu consumatorul, fiind clauze standard, preformulate, iar pe de alta parte, au creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obliga?iile par?ilor.
Astfel, cat priveste comisionul de monitorizare credit de 0,3000% flat, calculat asupra sumei aprobate a creditului si platit lunar, se observa ca acesta este calculat ca procent din valoarea creditului contractat, reprezentand in realitate o dobanda mascata ce lezeaza interesele consumatorului prin raportare la valoarea creditului, nu la soldul acestuia, marind artificial costul efectiv al creditului. Astfel, potrivit expertizei extrajudiciare efectuate in cauza, suma achitata cu acest titlu ar fi trebuit sa fie pe intreaga perioada contractuala de 5.220 lei, reprezentand circa 73% din nivelul dobanzilor, condi?ii in care dezechilibrul contractual este evident. Suma fixa reprezentand cuantumului comisionului este indicata doar in graficul de rambursare, iar termenul "flat" nu este nici el de natura a face clauza sa fie explicata intr-un limbaj accesibil. Scopul perceperii acestui comision nu a fost justificat si in contract nu s-au indicat riscurile pentru care se plate?te acest comision, in condi?iile in care solvabilitatea clientei a fost verificata la acordarea creditului si nici nu s-au convenit garan?ii suplimentare.
Referitor la dobanda fixa de 8,5% pentru primul an din perioada de creditoare, ulterior dobanda fiind variabila "in func?ie de politica de dobanzi a bancii", calculata la 360 de zile, dupa formula indicata, se observa ca acea clauza prin care Banca are  posibilitatea modificarii unilaterale a dobanzii, noua dobanda fiind comunicata debitoarei printr-o notificare, prin afi?are la sediul bancii sau prin extrasul de cont, con?ine o condi?ie pur potestativa pentru institu?ia de credit, iar formula de calcul a dobanzii la 360 de zile este de natura a induce in eroare consumatorul, banca incasand in plus dobanda pentru 5 zile. Pentru acest motiv, OUG nr.50/2010 nici nu mai permite aceasta modalitate de calcul.
In ceea ce prive?te posibilitatea modificarii unilaterale a dobanzii, dezechilibrul contractual este generat de faptul ca intervine un abuz de pozi?ie dominanta, cuantumul dobanzii afi?ata la sediu bancii fiind lasat la discre?ia acesteia. Este de notorietate faptul ca in perioadele in care indicii bancari de referin?a au avut cre?teri, a fost majorat si nivelul dobanzii., ceea ce nu s-a intamplat niciodata in sens invers: in momentul in care indicii au scazut, dobanzile nu au fost mic?orate. Prin urmare, pre?ul contractului nu a fost predictibil, contestatoarea neputand ?ti de la inceput pre?ul efectiv si real al contractului.
Mai mult, dobanda fixa din primul an a fost de natura a face creditul atractiv, contestatoarea fiind lipsita de orice posibilitate de previzionare a evolu?iei cuantumului ulterior al dobanzii, fata de evolu?ia pie?ei financiare.
Potrivit contractului, DAE a fost de fapt de 14,8% fata de dobanda fixa din primul an, de 8,5%.
Expertiza extrajudiciara depusa de contestatoare la dosar in proba?iune, confirma concluziile instan?ei referitor la aceste aspecte, aratand in plus ca numarul efectiv de zile ale perioadelor de plata era stabilit de la o scadenta la alta. Mai mult, banca nu a ?inut seama de formula de calcul din contract la intocmirea celor 3 grafice de rambursare diferite. Primele 2 indica eronat o dobanda de 8,5% si comision de 0,30%, iar ultimul dintre acestea , con?inand diferen?a de sume neplatite, asupra carora s-a inceput executarea silita, indica o dobanda de 11,13%.
Cat priveste clauza referitoare la dobanda penalizatoare, egala cu dobanda curenta contractuala plus 50% din dobanda curenta contractuala, si aceasta este abuziva, in condi?iile in care dobanda curenta contractuala nici macar nu a fost calculata conform contractului si nu se reflecta in graficul de rambursare. Mai mult, intimata nu a depus in proba?iune nicio dovada a notificarii debitoarei cu privire la modificarea intervenita in cuantumul dobanzii, instan?a neputand verifica de cate ori a fost modificata, la ce data, in ce cuantum si in ce sens (crescator sau descrescator). In lipsa acestor elemente, care fac absolut imposibila determinarea intinderii obliga?iei de plata, fata de caracterul  de ordine publica al normelor cuprinse in legea nr.193/2000, aplicabila in cauza, instan?a va retine nulitatea absoluta a clauzelor analizate. Consecin?a consta in lipsa lor de eficacitate, cu caracter retroactiv.