Mentinerea sentintei de fond prin care s-a respins actiunea ca fiind prescrisa conform art. 1 din D.167/1958. Data de la care a inceput sa curga termenul de prescriptie.

Se retine ca instanta de fond in mod corect a retinut ca potrivit   art.1  din Decretul  nr.167/1958,  aplicabil in  cauza de  fata   conform  art.201  din Legea  nr.71/2011,  dreptul la actiune  avand  un  obiect  patrimonial  se  stinge  prin  prescriptie in termen de 3 ani,  daca  nu a  fost exercitat  in termenul  stabilit de  lege.
In  cauza de fata,  termenul  de  prescriptie a  inceput  sa  curga, potrivit  art.7  din acelasi  act  normativ, la data   la  care  reclamanta  putea  solicita  obligarea  paratei  la plata  sumei  datorate, deci  la data  de 16.03.2009, data  la  care partile urmau  sa  definitiveze  valoric  decontarea  sumelor  ramase, conform  procesului-verbal  din  5.03.2009. In mod corect instanta de fond a stabilit ca emiterea si comunicarea prin posta a facturii nr.81/2.02.2012, nu este  de  natura a  intrerupe  termenul de  prescriptie, intrucat  nu a  produs o recunoastere  din partea  paratei  si  nu a reprezentat  un act  incepator de  executare,  dupa  cum prevad  disp.art.16  din  Decretul  nr.167/1958.
Astfel, odata ce partile au indicat in anexa la procesul-verbal  din  5.03.2009 bunurile si valoarea acestora ce trebuia restituita de parata catre reclamanta, aceasta din urma putea incepand cu data de 16.03.2009 sa solicite direct sau pe cale judiciara a valorii bunurilor ramase la parata. Lipsa de diligenta a reclamantei a dus ca obligatia paratei sa se transforme din una pentru care statul isi dadea forta sa pentru aducerea la indeplinire, intr-o obligatie naturala pe care parata o poate executa benevol, fara a beneficia creditoarea de forta coercitiva a statului.