Faptele ulterioare deciziei de concediere, precum angajarea unui fost salariat la unitatea centrala, urmare a promovarii unui concurs, nu produc efecte asupra deciziei de concediere si implica?iilor acesteia

Reclamantul CVF a fost salariatul Administra?iei Na?ionale a Imbunata?irilor Funciare RA - Unitatea Administrare Galati Nord, pana la data de 29.12.2011, cand raporturile de munca au incetat in temeiul art. 65-68 din Codul Muncii, concedierea fiind determinata de desfiintarea locului de munca, astfel cum rezulta din decizia nr. 22/2011.
Prin OUG nr. 82/2011 privind unele masuri de organizare a activitatii de imbunatatiri funciare s-a infiintat Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare prin reorganizarea Regiei Autonome Administratiei Nationala a Imbunatatirilor  Funciare. Potrivit art. 1 alin. 4, numarul maxim de posturi al Agentiei si filialelor judetene a fost stabilit la 1500. Pentru a se incadra in numarul de posturi prevazut de actul normativ, ANIF RA a demarat procedura concedierii colective, printre cei disponibilizati fiind si  reclamantul, pentru care s-au emis decizii de concediere. Simultan insa, au fost organizate si concursuri  pentru ocuparea celor 1500 posturi.
Potrivit art. 12 alin. 3 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate anii 2009-2010 al ANIF RA, prelungit prin act aditional pana la data de 31.12.2011, in vigoare la momentul incetarii raporturilor de munca, in cazul concedierilor colective, fiecare salariat, odata cu primirea deciziei  de concediere, va primi o compensa?ie echivalenta. Astfel, pentru o vechime in sector mai mica de 3 ani se vor acorda 3 salarii de baza, iar pentru o vechime mai mare de 3 ani se vor acorda 7 salarii de baza. Aceasta indemniza?ie se suporta din cheltuielile administra?iei si nu se acorda salaria?ilor ce cumuleaza pensia cu  salariul.
In cazul  de fata reclamantul, potrivit vechimii avute (7 ani), atestate de adeverinta nr. 2313/28.12.2012 este indrepta?it sa beneficieze de 7 salarii de baza compensatorii.
Potrivit art. 229 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor.                                                          
Clauzele contractelor colective de munca la nivel de unitate  produc efecte  pentru toti angajatii, astfel cum prevad si dispozi?iile art. 133 alin. 1 lit. a) din Codul muncii.
Pe de alta parte, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti. Neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta  (art. 148  din Legea nr. 62/2011).
Intrucat, in cazul de fata, paratele nu si-au indeplinit obliga?ia ce le reveneau, de plata a salariilor compensatorii, contrar dispozi?iilor art. 12 alin. 3 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, vazand si dispozi?iile legale mai sus invocate, instan?a urmeaza sa admita ac?iunea, astfel cum a fost formulata.
Nu pot fi retinute apararile paratelor referitoare la angajarea ulterioara a reclamantului.
Astfel, imprejurarea ca reclamantul a fost angajat la unitatea centrala a ANIF, urmare a promovarii unui concurs, fiind un fapt ulterior, nu produce efecte asupra deciziei de concediere si implica?iilor acesteia.
Dreptul reclamantului de a beneficia de compensatia echivalenta cu 7 salarii de baza prevazuta de art. 12 alin. 3 din Cap. II la Contractul  Colectiv de Munca la nivel de unitate este cu atat mai evident cu cat in cuprinsul deciziilor de concediere se mentioneaza aceasta obligatie contractuala a paratului la art. 2, deci dreptul este recunoscut.
Dreptul este prevazut pur si simplu si se naste de la data concedierii neavand nicio relevanta in cauza daca reclamantul s-a angajat in aceeasi zi sau a doua zi dupa concediere, intrucat nu se impune nicio conditie in acest sens.
Dreptul salariatului la platile compensatorii subzista chiar si in conditiile in care acesta se reangajeaza intrucat textul art. 12 alin. 3 din Cap. II la contractul colectiv de munca nu distinge, astfel ca sustinerile paratei depasesc cadrul legal.
Chiar daca s-a dorit o reorganizare a angajatorului si o rationalizare a cheltuielilor, modalitatea aleasa, aceea de a dispune emiterea unor decizii de concediere si, ulterior, organizarea unui concurs de selectie, implica obligatia contractuala a angajatorului de a achita platile compensatorii tuturor salariatilor concediati.
Pentru ca aceasta obligatie sa fie limitata doar la cei care nu mai sunt reangajati, ar fi fost necesara parcurgerea procedurii de selectie anterior si emiterea deciziilor de concediere numai catre o parte din salariati, aceia care nu ar fi fost selectati sa lucreze in institutia nou infiintata.
Sub aspectul actualizarii sumei cu indicele de inflatie si obligarea la plata dobanzii legale, cererea este de asemenea justificata, deoarece actualizarea priveste inlaturarea efectelor devalorizarii monetare in conditiile procesului inflationist din economie, iar dobanda legala reprezinta folosul ce putea fi realizat prin utilizarea acelei sume.