Insolventa.Cerere de antrenare raspundere patrimoniala formulata de lichidatorul judiciar al debitoarei in baza art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006 respinsa ca nefondata.

Art.138 din Legea nr.85/2006 - circumscrie limitat situatiile in care judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoana fizica ajuns in insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta stare.
Fapta ce se imputa paratei este cea prev.  de art.138 lit. d.
Textele indicate precizeaza ca judecatorul sindic poate sa dispuna ca o parte a pasivului debitoarei ajunsa in stare de insolventa sa fie suportat de membrii organelor de supraveghere sau conducere daca:
           d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu lege
Pe de alta parte, potrivit art.1169 Cod civil, cel care face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
Raspunderea reglementata de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 are natura juridica a unei raspunderi civile delictuale pentru fapta proprie, aceasta raspundere intervine nu pentru savarsirea oricarei fapte ilicite, ci numai daca au fost savarsite faptele ilicite expres si limitativ prevazute de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a - g din lege. Antrenarea raspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoana juridica sau a oricarei alte persoane care a cauza starea de insolventa a debitorului prin faptele expre si limitativ prevazute, presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii, si anume: prejudiciul creditorilor, fapta ilicita a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricarei alte persoane vinovate de producerea starii de insolventa, fapta care sa se incadreze in cel putin unul dintre cazurile prevazute de art. 138 alin. 1 lit. a-g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata catre debitorul insolvent a datoriilor exigibile si culpa persoanelor a caror raspundere se solicita.
Se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei sa fie suportat de catre membrii organelor de conducere daca s-a dovedit in mod cumulativ ca acestia au savarsit cel putin una dintre faptele prevazute expres de legiuitor, culpa acestora in ceea ce priveste savarsirea faptelor respective, precum si legatura de cauzalitate dintre fapta savarsita si ajungerea debitorului in situatia incetarii de plati.
Raspunderea reglementata de prevederile art. 138 din lege presupune existenta unui prejudiciu in patrimoniul creditorilor debitorului insolvent. Prejudiciul creditorilor rezida in imposibilitatea acestora de a-si realiza creantele scadente din cauza faptului ca membrii organelor de supraveghere/ conducere sau orice alta persoana a cauzat starea de insolventa, astfel ca debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile banesti disponibile.
Raportul cauzal are in vedere legatura dintre faptele expres si limitativ prevazute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea 85/2006 si ajungerea debitorului persoana juridica in stare de insolventa.
Prejudiciul se produce direct in patrimoniul debitorului persoana juridica si indirect in patrimoniul creditorilor acestuia si consta in aceea ca patrimoniul debitorului se caracterizeaza printr-o insuficienta a fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Ca atare, este necesar sa se dovedeasca in mod ferm raportul de cauzalitate dintre una sau mai multe dintre faptele ilicite prevazute de art. 138 alin. 1 si prejudiciu care consta in aducerea in insolventa a patrimoniului debitorului si nu doar a unei simple imprejurari care a favorizat aparitia insolventei.
Raspunderea administratorilor in conditiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este instituita pentru faptele enumerate limitativ de art. 138 din lege si numai in situatia in care persoanele interesate fac dovada existentei raporturilor de cauzalitate intre fapta administratorului si prejudiciu.
Doctrina romaneasca a ajuns la concluzia ca raspunderea pentru insuficienta activului poate fi angajata numai daca acest prejudiciu a rezultat direct din greseala de gestiune, iar la incetarea platilor societatii a contribuit si administratorul prin faptele sale culpabile.
Existenta raportului de cauzalitate intre culpa(greseala de gestiune a administratorului), starea de incetare de plati a societatii si lipsa unei parti din activ, trebuie astfel dovedita in fata judecatorului, nefiind prezumata.
In speta, lichidat jud. nu a administrat niciun  fel de dovezi din care sa rezulte existenta raportului de cauzalitate intre culpa paratelor, ca administratori de fapt ai societatii debitoare si starea de incetare de plati a societatii, in cererea de antrenare a raspunderii acestora creditoarea invocand doar dispozitiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 fara insa a argumenta si a proba vreuna dintre faptele incriminate de textele de lege ca fiind savarsite de parati.
Prin urmare, cum din inscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezulta fapte culpabile, prin care s-a ajuns la starea de insolventa, nefiind dovedita culpa directa a acestora la incapacitatea de plata, rezulta ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.
            Functie de aceste considerente judecatorul sindic urmeaza a respinge cererea, ca nefondata.