Autoritate de lucru judecat, renuntare la judecata

A. Imprejurarea ca reclamanta, succesoarea defunctei reclamante, care este titulara calitatii procesuale active, a inteles sa investeasca instanta de judecata cu solutionarea cererii de revendicare intemeiata pe dispozitia art.480 din Codul Civil in vigoare la data formularii actiunii, doar in contradictoriu cu o parte dintre paratii chemati in judecata finalizata irevocabil prin decizia civila nr.646/C/17.06.2013 pronuntata de Curtea de Apel Constanta  in dosarul civil nr. 647/C/2003, nu este de natura sa lipseasca de substanta autoritatea de lucru judecat de care se bucura hotararea mentionata, efectul negativ al acesteia determinand imposibilitatea de a supune cercetarii judecatoresti un litigiu similar purtat intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect si pentru o cauza identica, conform  art.1201 din Codul Civil raportat la art.163 alin.1 din Codul de procedura civila.
B. Cererea de renuntare la judecata este un act juridic unilateral care dobandeste caracter irevocabil si nu mai poate fi retrasa, dupa ce judecatorul a luat act prin incheiere, conform art. 246 Codul de procedura civila, de existenta acesteia.
 Pana  in momentul in care se pronunta incheierea prevazuta de art. 246 Codul de procedura civila, partea poate sa-si retraga cererea de renuntare la judecata, intrucat nu exista nicio dispozitie legala care sa prevada contrariul, precum nu exista niciun principiu de drept care sa contrazica acest rationament.
 Reclamanta  nu poate reveni, in apel, asupra declaratiei sale de renuntare la judecata si, implicit, continuarea judecatii nu mai este posibila, intrucat cererea de renuntare la judecata are valoarea unui act juridic unilateral, si, fata de caracterul irevocabil al actului unilateral, revenirea asupra manifestarii de vointa nu este posibila, deoarece instanta de fond a luat act de renuntarea la judecata.