Contestatie. Cauza de repunere in termenul de formulare a contestatiei.

Petentul P. T.  a fost impiedicat de o cauza temeinica sa formuleze calea de atac a contestatiei in termenul de 3 zile prevazut de lege, de la comunicarea copiei minutei sentintei penale, aceasta cauza constand in esenta in necunoasterea unor dispozitii penale de noutate absoluta, al caror sens corect nu a fost inca stabilit cu caracter de certitudine nici pe cale legislativa, nici judecatoreasca, cu atat mai putin de catre condamnatul aflat in executarea pedepsei fara posibilitatea de a se consulta cu un specialist in drept si fara posibilitatea de a cunoaste la timp considerentele instantei de judecata.
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta constata ca prin sentinta penala nr.336/01 02 2014  pronuntata de Judecatoria Medgidia in dosarul penal nr.699/256/2014, s-au dispus urmatoarele:
"In baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 595 C.proc.penala:
Admite sesizarea privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului P. T. - in prezent detinut in Penitenciarul Poarta-Alba.
Dispune descontopirea pedepsei de 11 ani aplicata prin sentinta penala nr. 286/02.03.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosarul penal nr. 2833/256/2009, in pedepsele componente astfel:
- 11 ani aplicat prin sentinta penala nr. 653/12.12.2007 a Tribunalului Galati aplicata in baza art. 215 alin. 1,2,3,4,5 C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal;
- pedeapsa rezultanta de 1 an inchisoare aplic prin sentinta penala nr. 291/25.09.2008 a Judecatoriei Calarasi, pe care o descompune la randul ei in trei pedepse de cate 1 an inchisoare fiecare aplicate in baza 215 alin. 1,3,4 C.penal.
In baza art. 6 alin. 1 C.penal:
Reduce pedeapsa de 11 ani inchisoare la 8 ani inchisoare in baza art. 244 alin. 2 C.penal raportat la art. 36 alin. 1 C.penal.
Recontopeste pedepsele si reduce pedeapsa rezultanta de 11 ani la maximul special de 9 ani inchisoare calculat conform art. 39 lit. b C.penal.
In baza art. 40 alin 3 C.penal deduce din pedeapsa durata executata de la data de 11.01.2008 la zi.
Anuleaza mandatul de executare al pedepsei nr. 386 din 16.04.2010 emis de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in baza sentintei penale nr. 286/02.03.2010, si dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 9 ani inchisoare din care se scade perioada executata de la 11.01.2008 la zi.
Impotriva acestei hotarari a declarat contestatie condamnatul P. T., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In cuprinsul motivelor contestatiei , condamnatul arata ca i s-a redus in mod eronat maximul pedepsei pentru infractiunea de inselaciune pentru care a fost condamnat. Astfel, art. 244 Cod penal prevede pedeapsa de la 1 an la 5 ani inchisoare pentru infractiunea de inselaciune .
Arata ca s-a retinut savarsirea infractiunii in forma continuata, dar s-a comparat pedeapsa aplicata cu pedeapsa calculata conform noilor reglementari, retinandu-se si ,,circumstantele de reducere sau agravare a pedepsei".
La art. 36 alin 1 Cod penal infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege, al carei maxim se poate majora cu cel mult trei ani, in cazul inchisorii.  Contestatorul sustine ca maximul de pedeapsa prevazut de legea noua este de 5 ani inchisoare, o treime din suma pedepselor complementare (a se intelege contopite) este de 1 an conform art. 39 lit b) Cod penal, pedeapsa rezultanta fiind de 6 ani.
Contestatorul considera ca i s-au adaugat 3 ani inchisoare ca urmare a unei erori de judecata.
In sedinta de judecata din 05 03 2014, stabilita ca urmare a preschimbarii primului termen de judecata, tribunalul a pus in discutie tardivitatea formularii contestatiei si, urmare acestui aspect, cererea contestatorului de repunere in termenul de contestatie.
Cu privire la data formularii contestatiei, tribunalul constata ca, in mod formal, aceasta este tardiva, deoarece condamnatul a luat la cunostinta despre minuta sentintei la data de 01 februarie 2014 si a expediat contestatia prin posta la data de 20 februarie 2014, cu depasirea termenului de 3 zile de la comunicare prevazut de lege.
Cu privire la cererea de repunere in termenul de contestatie, tribunalul retine urmatoarele:
Din analiza modului de comunicare a hotararii primei instante catre condamnat, tribunalul constata ca la data de 01 02 2014 acesta a primit sub semnatura comunicarea copiei minutei sentintei pronuntate in aceeasi zi, si a marcat mentiunea ,,nu fac recurs" pe dovada de comunicare (filele 31 si 34 dosar). In schimb, rezulta ca la data de 03 02 2014 judecatoria i-a comunicat si copia hotararii motivate, insa lucratorul penitenciarului ce a indeplinit functia de agent procedural nu i-a mai comunicat condamnatului aceasta hotarare in extenso, mentionand ca ,,a luat la cunostinta in data de 01 03(corect 02) 2014 si nu a declarat recurs" (contestatie). Pe dovada de primire a hotararii motivate nu exista semnatura contestatorului.
Or, la data de 03 02 2014 contestatorul se afla inca in interiorul termenului procedural de 3 zile de formulare a contestatiei, si, in cazul in care ar fi constatat din cuprinsul motivarii hotararii ca un anumit aspect nu corespunde aprecierii sale, ar fi avut posibilitatea de a reveni in termen asupra renuntarii la calea de atac . Contestatorul condamnat nu a avut insa posibilitatea de a cunoaste la timp considerentele instantei in ceea ce priveste modul de aplicare a art. 6 Cod penal.
Tribunalul apreciaza, in contextul in care la data de 01 februarie 2014 era prima zi de aplicare a noului Cod penal, in contextul in care sesizarea judecatoriei Medgidia pentru aplicarea art. 6 Cod penal s-a realizat din oficiu, de catre comisia constituita in acest scop si nu de catre condamnat, precum si in contextul in care modul de aplicare corecta a dispozitiilor privind legea penala mai favorabila este controversat si diversificat -astfel cum rezulta, de altfel, chiar din diferenta intre sentinta si decizia din prezenta cauza -nu se poate pretinde condamnatului fara studii juridice sa-si dea seama, numai din lecturarea copiei minutei sentintei si fara sa fi analizat anterior acest aspect (pentru ca nu el a initiat sesizarea instantei) daca hotararea primei instante este sau nu corecta. Este de remarcat, in acest punct, ca totusi sesizarea fusese admisa iar pedeapsa se redusese cu 2 ani inchisoare, aspect de natura a-l face pe contestator sa creada ca solutia este corecta.
Potrivit art. 425 ind 1 alin 2 cod procedura penala, ,,Pot face contestatie procurorul si subiectii procesuali la care hotararea se refera_in termen de 3 zile, care curge de la pronuntare pentru procuror si de la comunicare pentru celelalte persoane, dispozitiile art. 411 alin 1 aplicandu-se in mod corespunzator".
Art. 411 alin 1 prevede ca ,,Apelul declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind facut in termen daca instanta de apel constata ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare iar cererea de apel a fost facuta in cel mult 10 zile de la incetarea acesteia".
Tribunalul apreciaza ca P. T. a fost impiedicat de o cauza temeinica sa formuleze calea de atac a contestatiei in termenul de 3 zile prevazut de lege, de la comunicarea copiei minutei sentintei penale, aceasta cauza constand in esenta in necunoasterea unor dispozitii penale de noutate absoluta, al caror sens corect nu a fost inca stabilit cu caracter de certitudine nici pe cale legislativa, nici judecatoreasca, cu atat mai putin de catre condamnatul aflat in executarea pedepsei fara posibilitatea de a se consulta cu un specialist in drept si fara posibilitatea de a cunoaste la timp considerentele instantei de judecata.
Avand in vedere aspectele retinute, tribunalul va admite cererea de repunere in termenul de contestatie formulata de condamnat, iar repunandu-l in termenul de contestatie -pe care a si formulat-o -va constata ca sentinta atacata a devenit nedefinitiva, ca atare impunandu-se anularea formelor de executare deja emise.
Pe fond s-a admis contestatia petentului condamnat, cu consecinta stabilirii pedepsei rezultante de executat de 6 ani inchisoare.