Drept procesual civil. Cheltuieli de judecata. Sintagma ,,proportional cu pretentiile admise".

          In literatura de specialitate si in jurisprudenta instantelor de judecata a fost consacrata opinia potrivit careia, in situatia admiterii in parte a actiunii, cheltuielile de judecata nu se acorda in intregime, ci proportional cu culpa procesuala. S-a apreciat ca sintagma "proportional cu culpa procesuala" este mai potrivita decat formularea "proportional cu pretentiile admise", deoarece respecta litera legii si este conforma cu spiritul acesteia. Ceea ce sta la baza stabilirii dreptului la restituirea cheltuielilor de judecata este, asadar, culpa procesuala a partii, aprecierea acesteia realizandu-se in functie de mai multe criterii, printre care si proportia in care cererea  a fost admisa. Decizia nr. 558/17.10.2013 - dosar civil nr. 18925/212/212

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 25.07.2012, sub nr.18925/212/2012, reclamantul V.M. a chemat in judecata paratul D.S.O., solicitand instantei pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de 26.000 euro, reprezentand imprumut acordat la data de 25.10.2010, la plata dobanzii legale datorate pentru suma imprumutata, cu cheltuieli de judecata.
Reclamantul a invederat imprejurarea ca in data de 25.10.2010 s-a incheiat intre parti un contract de imprumut prin care acesta i-a acordat paratului suma de 26.000 euro, acesta din urma obligandu-se sa ii restituie banii in termen de 90 de zile.
Paratul nu si-a indeplinit obligatia de restituire a sumei de 26.000 euro.
In drept, cererea este intemeiata pe dispozitiile art.1576, 1584 si 1586 C.civ.
In sustinerea actiunii au fost solicitate proba cu inscrisuri, interogatoriul paratului si proba testimoniala.
Actiunea a fost legal timbrata cu suma de 3.961 taxa judiciara de timbru si cu 5 lei  timbru judiciar.
Paratul, legal citat, nu a formulat intampinare, insa s-a prezentat in fata instantei, prin aparator ales, pentru a-si exprima pozitia procesuala.
Prin incheierea de sedinta din data de 23.10.2012 instanta a luat act ca precizarea reclamantului ca valoarea obiectului actiunii este suma de 26.000 euro. La acelasi termen de judecata, instanta a incuviintat administrarea probei cu inscrisuri, a probei testimoniale cu doi martori (f.29-30) si cu interogatoriul paratului, insa acesta nu s-a prezentat in instanta pentru a raspunde la interogatoriu.
In sedinta din data de 27.11.2012, dupa audierea martorilor, aparatoarea paratului invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, aratand ca martorul a sustinut ca si-a insusit obligatia paratului de plata a imprumutului acordat paratului.
 Prin sentinta civila nr.18852/04.12.2012 Judecatoria Constanta a respins exceptia lipsei calitatii lipsei calitatii procesuale pasive a paratului D.S.O., ca neintemeiata, a admis in parte actiunea si a obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 19.400 euro, reprezentand imprumut nerestituit si a cheltuielilor de judecata in suma 3.966 lei,  reprezentand 3.961 lei taxa judiciara de timbru si5 lei timbru judiciar.
           Examinand cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod procedura civila, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Dumitrascu Scindu Octavian, instanta a retinut din probele administrate in dosar ca, la data de 25.10.2010, partile au semnat un inscris numit "chitanta" prin care au consemnat ca reclamantul a imprumutat paratului suma de 26.000 euro, suma pe care paratul s-a obligat s-o restituie  in termen de 90 de zile de la data semnarii inscrisului
Chitanta din data de 25.10.2010 a fost semnata si de martorul D.T., care a fost prezent la momentul emiterii inscrisului.
Din depozitia acestuia, audiat in cauza, instanta a retinut ca acesta a cunoscut de existenta imprumutului de la ambele parti, ca imprumutul a avut loc anterior semnarii chitantei, iar la data semnarii chitantei, reclamantul, paratul si martorul s-au intalnit tocmai in vederea incheierii unui inscris doveditor al imprumutului (f.17).
Martorul a mai aratat ca imprumutul nu s-a restituit in totalitate, singurii bani despre care stie ca au fost restituiti sunt 2.000 de euro si 6.000 dolari pe care i-a achitat el personal reclamantului,  din banii lui, simtindu-se obligat moral fata de acesta pentru ca el a fost cel care le-a facut cunostinta partilor in vederea imprumutului.
Din probele administrate s-a retinut ca paratul a imprumutat de la reclamant suma de 26.000 euro anterior emiterii chitantei din data de 26.10.2010.
Instanta a inlaturat apararile paratului in sensul ca s-a facut dovada imprumutului doar pentru suma de 25.000 de euro, aceasta nefiind sustinuta cu niciun mijloc de proba. Intr-adevar, reclamantul a dovedit faptul ca anterior semnarii chitantei, a retras din banca suma de 25.000 euro (f.19), insa ordinul de plata prin care a fost retrasa suma de 25.000 euro nu face decat sa dovedeasca ca reclamantul, la data de 19.10.2010 poseda cel putin aceasta suma, dovada imprumutului reprezentand-o insa chitanta din data de 26.10.2010, prin care paratul recunostea ca a imprumutat suma de 26.000 euro si pe care s-a obligat s-o restituie in termen de 90 de zile.
S-a apreciat ca prin semnarea chitantei din data de 26.10.2010 paratul a recunoscut existenta si cuantumul imprumutului, obligandu-se sa-l restituie in termen de 90 de zile de la data semnarii, fiind deci cel obligat in raportul juridic dedus judecatii, astfel incat acesta are calitate procesuala pasiva, faptul ca martorul a ales sa achite partial obligatia paratului nefiind de natura sa modifice sau sa stinga propria obligatie de plata a paratului.
Instanta a mai avut in vedere faptul ca paratul, desi a fost citat pentru termenul din 27.11.2012 cu mentiunea "personal la interogatoriu", nu s-a prezentat in fata instantei pentru a raspunde la interogatoriu, astfel ca in baza art. 225 C.proc.civ., a considerat aceasta imprejurare ca o marturisire deplina a acestuia. 
Fata de aceste considerente, instanta a constatat ca paratul este cel obligat in raportul juridic dedus judecatii, deci are calitate procesuala pasiva.
Instanta a mai retinut ca, potrivit declaratiei martorului D.T., reclamantul a primit de la martor, in contul imprumutului acordat de reclamant paratului, mai intai suma de 2.000 euro, apoi cate 3.000 dolari, in doua randuri.
La interpelarea instantei, reclamantul a recunoscut ca a primit sumele de bani mentionate de martor in depozitie, aratand ca le-a primit cu titlu de garantie pentru imprumutul acordat paratului. Instanta a inlaturat insa aceasta din urma sustinere a reclamantului, retinand ca martorul a precizat ca, platind sumele de bani, a inteles sa stinga o parte din datoria paratului si nu a avut vreo alta intelegere cu reclamantul in sensul ca sumele remise ar reprezenta garantie. Instanta a respins si sustinerile reclamantului din concluziile scrise, prin care a aratat ca i-a restituit martorului sumele de bani primite de la acesta, aceasta sustinere nefiind pusa in discutia partilor cu ocazia dezbaterilor, oricum nefiind probata cu niciun mijloc de proba.
Cum din probele administrate in cauza nu se poate face dovada momentului celor doua plati de cate 3.000 USD, instanta a aplicat cursul de schimb din ziua pronuntarii, potrivit cu care 6.000 USD reprezinta contravaloarea a 4.600 euro, astfel incat constata ca din valoarea intregului imprumut de 26.000 euro, a fost achitata suma de 6.600 euro, ramanand neachitata suma de 19.400 euro.
Avand in vedere disp.art.969 si 970, art.1073, art.1584 Cod civil, instanta de fond a constatat ca, in virtutea contractului incheiat intre reclamantul  V.M. si paratul D.S.O., acesta din urma trebuia sa restituie suma de 26.000 euro reclamantului, scadenta fiind implinita la data de 25.12.2010, din care martorul D.T. a achitat pentru parat suma de 6.600 euro.
A retinut ca reclamantul a facut in conditiile disp.art.1169 C.civ. si fata de disp.art.129 alin.1 C.pr.civ. dovada contractului, a continutului acestei conventii si a faptului ca paratul, in mod culpabil a refuzat a-si indeplini in totalitate obligatia de restituire a imprumutului, astfel incat actiunea are in parte un caracter fondat, pentru suma de 19.400 euro, reprezentand imprumut nerestituit.
Fiind intrunite conditiile disp.art.274 C.pr.civ., instanta a considerat intemeiata si cererea accesorie privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata, respectiv la suma de 3.966 lei reprezentand 3.961 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar.
          In termen legal, impotriva sentintei civile mai sus mentionate a declarat recurs paratul, invocand motivul de nelegalitate prevazut de art.304 pct.9 C.proc.civ. prin raportare la modalitatea de solutionare a capatului de cerere privind cheltuielile de judecata.
          In dezvoltarea criticii formulate, recurentul-parat a aratat ca instanta de fond l-a obligat in mod gresit la plata in integralitate a cheltuielilor de judecata achitate la fond cu titlu de taxa de timbru, cata vreme actiunea a fost admisa numai in parte, respectiv numai pentru suma de 19.400 Euro din totalul de 26.000 Euro.
          Drept urmare, a solicitat modificarea partiala a sentintei recurate, in sensul reducerii cheltuielilor de judecata la care a fost obligat proportional cu suma pentru care a fost admisa actiunea.
          Intimatul-reclamant nu a depus intampinare, dar s-a prezentat in instanta cu ocazia dezbaterilor si a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivandu-si pozitia procesuala prin faptul ca partea din imprumut cu privire la care instanta a constatat restituirea nu a fost platita de catre reclamant, ci de catre martorul D.T., audiat la fond.
          La termenul de judecata din 10.10.2013, avand in vedere valoarea pretentiilor deduse judecatii-110.000 lei (echivalentul a 26.000 Euro), precum si disp.art.282 si 2821C.proc.civ., tribunalul a calificat apel calea de atac exercitata in cauza.
           Nu s-a cerut refacerea sau completarea probatoriului administrat la fond si nici administrarea de probe noi in apel.
           Apelul este fondat, pentru considerentele ce succed.
           Potrivit disp.art.276 C.proc.civ., "Cand pretentiile fiecarei parti au fost incuviintate numai in parte, instanta va aprecia in ce masura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, putand face compensarea lor.
          In literatura de specialitate si in jurisprudenta instantelor de judecata a fost consacrata opinia potrivit careia, in situatia admiterii in parte a actiunii, cheltuielile de judecata nu se acorda in intregime, ci proportional cu culpa procesuala. S-a apreciat ca sintagma "proportional cu culpa procesuala" este mai potrivita decat formularea "proportional cu pretentiile admise", deoarece respecta litera legii si este conforma cu spiritul acesteia. Ceea ce sta la baza stabilirii dreptului la restituirea cheltuielilor de judecata este, asadar, culpa procesuala a partii, aprecierea acesteia realizandu-se in functie de mai multe criterii, printre care si proportia in care cererea  a fost admisa.
          In lumina acestor argumente, tribunalul constata ca hotararea instantei de fond sub aspectul capatului de cerere accesoriu privind cheltuielile de judecata nu este mai presus de orice critica.
          Astfel, se retine ca prin cererea introductiva acesta a formulat pretentii in cuantum de 26.000 Euro, reprezentand imprumut nerestituit de catre paratul Dumitrescu-Scindu Octavian dar, in urma administrarii de probatorii, instanta a stabilit ca paratul datoreaza doar o parte din debitul respectiv, respectiv suma de 19.400 Euro.
          In raport de aceasta solutie si de prevederile art.276 C.proc.civ., paratul nu putea fi obligat sa restituie reclamantului taxa de timbru decat in limitele sumei aferente pretentiilor admise, mai exact 3395,80 lei (calculat la valoarea de 4,6 lei/1 euro la data introducerii actiunii-25.07.2012, echivalentul sumei de 19.400 Euro pentru care s-a admis actiunea este de 89.240 lei, pentru care taxa de timbru aferenta fondului este de 3395,80 lei), tribunalul apreciind ca nu pot fi primite apararile formulate de intimatul-reclamant in calea de atac.
          Astfel, analizand culpa partilor in sensul celor aratate in precedent, se retine ca, pentru a ajunge la concluzia temeiniciei partiale a demersului judiciar al reclamantului, instanta a coroborat raspunsul acestuia la interogatoriu cu declaratia martorului si a retinut ca o parte din imprumut a fost restituita de martor in numele paratului. Au fost inlaturate apararile reclamantului in sensul ca sumele remise (in valoare totala de 6.600 euro) ar fi reprezentat de fapt o garantie a imprumutului si ar fi fost restituite, iar constatarile primei instante sub aceste aspecte au intrat in puterea lucrului judecat, reclamantul neintelegand sa exercite calea de atac a recursului.
          In aceste conditii, este evident ca nu pot fi puse in sarcina paratului cheltuielile de judecata reprezentand taxa de timbru aferenta partii din debit cu privire la care actiunea a fost gasita neintemeiata. Culpa in privinta acestor cheltuieli apartine numai reclamantului care, desi primise anterior o parte din debit, a ales sa promoveze actiunea pentru intreaga suma imprumutata.
          Nu are nicio relevanta imprejurarea ca sumele remise reclamantului au provenit de la o alta persoana decat paratul, cata vreme, asa cum a retinut instanta de fond cu ocazia solutionarii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, cel obligat in raportul juridic dedus judecatii este paratul, iar martorul Dinca Tiberiu a inteles sa faca plata in numele acestuia.
          In considerarea acestor argumente si in temeiul disp.art.296 C.proc.civ., prin admiterea apelului si schimbarea in parte a hotararii instantei de fond, va fi obligat paratul la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata in suma de 3.400,80 lei reprezentand: 3395,80 lei taxa de timbru si 5 lei timbru judiciar