Cerere de repunere in termenul de formulare a notificarii in temeiul Legii nr. 10/2001. Termenul prevazut de art.21 alin. 5 din Legea nr.10/2001, este incompatibil cu institutia repunerii in termen.

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr. 15077/118/2012 al Tribunalului Constanta, reclamanta B.V. in contradictoriu cu paratii Primarul Municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar a solicitat instantei restituirea in natura a imobilului situat in Constanta, Str. Stefan cel Mare nr. 60 sau in subsidiar, in masura in care restituirea in natura nu este posibila, acordarea de masuri reparatorii prevazute de lege.
In expunerea situatiei de fapt, a aratat reclamanta ca, prin notificarea nr. 188/17.12.2012, in calitate de legatara universala a defunctei C.D., a solicitat restituirea, in natura, a imobilului mentionat.
Arata reclamanta ca de la data notificarii si pana in prezent, unitatea detinatoare nu a oferit nici un raspuns.
Mai apreciaza reclamanta ca este persoana indreptatita in sensul legii, astfel incat prezenta cerere este intemeiata.
In sustinerea actiunii s-au depus inscrisuri si anume certificate de deces si certificate de mostenitor.
In sedinta publica din data de 11.04.2013, paratii au depus la dosarul cauzei intampinare si au invederat instantei ca au procedat la solutionarea notificarii prin respingerea acesteia ca tardiv formulata.
In sustinerea apararilor, s-a atasat la dosarul cauzei Dispozitia nr. 308/06.02.2013.
In sedinta publica din data de 11.04.2013, reclamanta si-a precizat obiectul actiunii, in sensul ca solicita anularea Dispozitiei nr. 308/06.02.2013, precum si repunerea in termenul de formulare a notificarii.
A aratat reclamanta ca a luat la cunostinta despre dreptul  de proprietate al autorului sau asupra imobilului in litigiu, cu intarziere, respectiv dupa deshumarea defunctului A.C., aspect care a impus procurarea anumitor acte. Cu aceasta ocazie, din verificarile efectuate la Arhivele nationale ale Municipiului Constanta, s-au descoperit acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilului situat in Constanta, Str. Stefan cel Mare nr. 60.
Prin sentinta civila nr. 3256/5 septembrie 2013, Tribunalul a respins cererea de repunere in termenul de formulare a notificarii si a respins actiunea.
Pentru a hotari in acest fel, Tribunalul a analizat cererea reclamantei de repunere in termenul de notificare in stransa legatura cu calitatea sa de persoana indreptatita la aplicarea masurilor reparatorii prevazute de Legea nr. 10/2001, de vreme ce neformularea in termen a notificarii a atras insasi pierderea acestei calitati.
Potrivit art.21 si urm. Din Legea nr.10/2001, persoana indreptatita este obligata sa parcurga perioada administrativa, adica procedura directa de restituire, incepand cu notificarea (cererea de restituire) si terminand cu decizia sau dispozitia emisa de catre detinator, cu respectarea termenelor si a formelor prevazute in lege.
 Textul, devenit art. 22 ca urmare a republicarii actului normativ, a stabilit ca persoanele indreptatite sa ceara restituirea imobilelor preluate abuziv de stat trebuie sa notifice unitatea detinatoare, in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a legii, termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 si O.U.G. nr. 145/2001 si implinit asadar la 14 februarie 2002.
Termenul prevazut de textul sus-citat este unul de decadere, iar nu un termen de prescriptie extinctiva, iar sanctiunea nerespectarii lui pentru inregistrarea notificarii este pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.
Prin decizia civila nr. 6766 din 15 septembrie 2005 a I.C.C.J. - Sectia civila si de proprietate intelectuala s-a aratat de altfel ca, spre deosebire de termenele de prescriptie extinctiva, termenele de decadere sunt mai riguroase, nesusceptibile de suspendare, intreruperi sau repunere in termen. Sanctiunea decaderii consta in stingerea dreptului subiectiv neexercitat in termenul stabilit de lege, pe cand prescriptia extinctiva stinge dreptul material la actiune, astfel ca forta majora, ca si caz de suspendare a cursului prescriptiei, nu poate fi aplicabila.
Inalta Curte a aratat ca, din acest punct de vedere, termenul prevazut de art.21 alin. 5 din Legea nr.10/2001, este incompatibil cu institutia repunerii in termen. Ratiunea pentru care a fost instituit ca fiind termen de decadere rezulta din preocuparea legiuitorului de a  dinamiza procedurile de punere in aplicare si finalizare a operatiunilor de retrocedare in natura sau prin echivalent a bunurilor trecute in proprietatea statului sau preluate in orice mod de acesta.
            Caracterul obligatoriu al acestei proceduri administrative prealabile rezulta neindoielnic din lege, dar aceasta nu constituie un obstacol in accesul liber la justitie (art. 6 CEDO si art. 21 Constitutie), cat timp titularul dreptului poate, oricand, utiliza faza judiciara. Astfel, instanta suprema a aratat intr-o speta similara ca insasi Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, in Cauza Golder contra Regatului Unit, 1975, ca "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut", precum si ca "exista posibilitatea limitarilor implicit admise chiar in afara limitelor care circumscriu continutul oricarui drept"; ca Statul poate sa reglementeze intr-un anumit mod accesul la justitie si chiar sa il supuna unor limitari sau restrictii, cu conditia ca dreptul sa fie efectiv.
O modalitate prin care un stat-parte la Conventie poate limita sau restrange dreptul la un proces echitabil este si obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile. Accesul la justitie presupune in mod necesar insa ca, dupa parcurgerea procedurilor administrative, partea interesata sa aiba posibilitatea sa se adreseze unei instante judecatoresti. In lipsa unei asemenea posibilitati, dreptul de acces la instanta ar fi atins in substanta sa. In masura in care aceste exigente sunt respectate, dreptul de acces la justitie nu este afectat. Or, prin Legea nr. 10/2001 au fost reglementate nu numai procedurile administrative de restituire, dar si modalitatile de a ataca in justitie masurile dispuse in cadrul acestei proceduri (decizia nr.  3923 din 22 iunie 2010 a I.C.C.J, Sectia civila si de proprietate intelectuala).
S-a mai decis (decizia civila nr. nr. 1219 din 18 februarie 2005 I.C.C.J., sectia civila si de proprietate intelectuala) ca procedura solutionarii notificarii, pe care persoana indreptatita o adreseaza detinatorului imobilului preluat in mod abuziv de stat, reglementata prin art. 21 din Legea nr. 10/2001, este subsumata exercitiului unui drept subiectiv, are caracter necontencios, dar, obligatoriu, potrivit art. 109 Cod procedura civila.
Jurisprudenta a mai statuat ca prin respectarea termenului imperativ, de decadere, se valorifica in cazul multiplilor mostenitori dreptul de acrescamant, conform legii, precum si ca prin modificarea adusa Legii nr. 10/2001 prin Titlul I al Legii nr. 247/2005 nu s-a procedat de catre legiuitor la o repunere in termenul de a formula notificare (decizia civila nr. 5081 din 25 mai 2006 a I.C.C.J.).
Prin urmare, reclamanta nu se poate prevala de dispozitiile art. 103 cod proc. Civila si institutia repunerii in termen, indiferent de criteriile obiective pe care este fundamentata.
Pe cale de consecinta, depunerea, la data de 17.12.2012 a notificarii, peste termenul legal, atrage pierderea insasi a calitatii de persoana indreptatita, iar solutionarea acordata notificarii, prin Dispozitia nr. 308/06.02.2013 este legala si temeinica.
In considerarea argumentelor de fapt si de drept expuse, actiunea a fost respinsa ca nefondata.