Contestatie la executare. Conditii pentru reducerea cheltuielilor de executare constand in onorariul de avocat si onorariul executorului judecatoresc.

      Problema pe care instanta de executare este tinuta a o rezolva, din perspectiva prevederilor art.3717 alin.2 C.pr.civ., este aceea a producerii dovezii efectuarii unor cheltuieli in procedura de executare, cum sunt cele cu plata unui avocat care asista partea in aceasta procedura, pana la finalizarea executarii; or, din acest punct de vedere, existenta contractului de asistenta juridica din cuprinsul caruia rezulta cuantumul onorariului si chitanta de plata sunt suficiente sub aspect probator, chiar daca au o data ulterioara cererii de incuviintare a executarii silite, dispozitiile art.274 alin.3 C.proc.civ. fiind aplicabile si in faza executarii silite in ceea ce prive?te reducerea onorariului de avocat.
      Instanta nu poate interveni pentru a mari sau micsora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, avand in vedere ca legea a reglementat plafoanele minime si maxime intre care trebuie sa fie stabilit, oferind astfel protectie debitorului. TVA-ul, fiind o taxa pe care executorul nu o retine pentru el, ci o vireaza imediat la bugetul de stat, nu se include in cuantumul onorariului propriu-zis si nu se are in vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevazut de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, dar se imputa tot celui ce se face vinovat pentru declansarea procedurii de executare silita.
             
      Prin contestatia inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta, contestatoarea S.C. C.S.S. a solicitat, in contradictoriu cu intimatul A.G., anularea formelor de executare initiate prin infiintarea propririi asupra conturilor societatii, incetarea executarii silite ce formeaza obiectul dosarului de executare silita nr.206/2010 BEJA Stoica Constantin Adrian si Stoica Constantin Gabriela-Simona si suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei.
      In motivarea contestatiei, s-a aratat ca hotararea in baza careia s-a inceput executarea silita nu este irevocabila, fiind deja atacata de contestatoare la Curtea de Apel Constanta, cu termen de judecata la data de 25 august 2010.
      De asemenea, s-a precizat ca, in cadrul cheltuielilor de executare reprezentand onorariul de avocat, intimatul arata in mod expres prin cererea din 2.07.2010 ca "solicita obligarea la plata cheltuielilor efectuate cu prezenta executare (onorariu avocat 2.380 lei), insa executorul a obligat societatea la plata sumei de 5.580 lei onorariu de avocat, fara a avea nici o justificare sau dovada cu vreun inscris in acest sens.
      Contestatoarea a sustinut ca suma reprezentand rest de plata din debitul principal nu este corect fixata, in conditiile in care a achitat suma de 13.283 lei calculata prin cumularea urmatoarelor viramente bancare: 2.690 lei la data de 9 februarie 2010, 7.062 lei la data de 17 februarie 2010, 3.531 lei la data de 24 martie 2010.
      In ceea ce priveste onorariul executorului judecatoresc de 6.200 lei, s-a aratat ca depaseste cota maximala fixata de Legea nr.188/2000 a executorilor judecatoresti, completata si modificata cu Ordinul Ministrului Justitiei. Cum legea speciala fixeaza limite minimale si maxime ale acestor onorarii, nu se poate deroga de la lege prin conventia partilor in detrimentul contestatoarei, legiuitorul urmarind prin aceasta tocmai o protejare a intereselor debitorului in fata unui posibil abuz de drept.
      Intimatul a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii astfel cum a fost formulata, ca nelegala si nefondata, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest litigiu (onorariu avocat).
      In aparare, intimatul a aratat ca, avand in vedere natura si obiectul litigiului, in ceea ce priveste momentul pornirii executarii silite, in mod evident sunt aplicabile dispozitiile art.289 Codul muncii, conform carora hotararile pronuntate in fond sunt definitive si executorii de drept.
      S-a sustinut ca, in toata actiunea, contestatoarea nu formuleaza nici o critica intemeiata cu privire la legalitatea titlului intimatului sau la formele de executare efectuate pana in acest moment, mentionandu-se ca prin infiintarea popririi asupra conturilor s-a ajuns la blocarea activitatii societatii.
      A precizat intimatul ca onorariul de avocat perceput pentru faza de executare silita se ridica la suma de 4.500 + TVA lei, intocmai cum a fost solicitat de catre executor, conform contractului de asistenta juridica nr.832/30.06.2010 incheiat cu intimatul, ce are ca obiect executarea silita, din care rezulta clar onorariul fixat. Intr-adevar, in cererea de punere in executare silita a sentintei nr.783/26.04.2010 s-a solicitat plata cheltuielilor de executare in valoare de 2.380 lei, dar este vorba doar despre o eroare materiala, onorariul rezultand din Contractul de asistenta juridica nr.832/30.06.2010.
      S-a mentionat ca debitul principal, astfel cum  a fost stabilit prin sentinta nr.783/26.04.2010, este in valoare de 60.405 lei, iar prin cererea de punere in executare silita s-a solicitat suma de 50.653 lei, reprezentand diferenta dintre platile compensatorii acordate de instanta (60.405 lei) si suma de 9.752 lei (suma achitata de catre contestatoare ulterior introducerii actiunii).
      A mai precizat intimatul ca Legea nr.188/2000, cu toate modificarile, stabileste cu exactitate modalitatea de calcul a onorariilor percepute de catre executorii judecatoresti, iar onorariul stabilit de catre executor, 6.200 lei, nu incalca prevederile legale in materie.
      In drept: art.112 pct.4, art.115, art.376, art.377, art.274 Cod procedura civila, art.289 Codul muncii, art.37 Legea nr.188/2000.
      Prin precizarile depuse ulterior, contestatoarea a solicitat ca, atat onorariul expertului, cat si al avocatului intimatului, sa fie diminuate in concordanta cu complexitatea litigiului, intrucat acestea sunt nejustificat de mari fata de natura cauzei, insumate reprezentand peste 20% din valoarea debitului. Mai mult decat atat, in litigiul principal, onorariul avocatului creditorului a fost de 500 de lei, de 10 ori mai mic decat in faza executarii. A mai precizat contestatoarea ca nu a fost achitata de catre creditor creanta ce i se imputa rezultand din cele doua onorarii.
      Prin precizarile depuse la 01.09.2010 prin Serviciul juridic, contestatoarea a precizat temeiul juridic al contestatiei, respectiv art.399 si urm. C.p.civ, invederand totodata ca nu mai insista in critica privind inceperea executarii motivat de faptul ca dosarul nu ar fi fost judecat in mod irevocabil.
      In sedinta publica din 11.10.2010, contestatoarea prin reprezentant a aratat ca intelege sa conteste numai sumele reprezentand onorariu avocat si executor judecatoresc in cuantum de 11.780 lei.
      Prin sentinta civila nr.22856/18.10.2010, Judecatoria Constanta a admis in parte contestatia la executare, astfel cum a fost precizata si a dispus anularea in parte a executarii silite pornite de B.E.J. Stoica-Constantin Adrian si Stoica-Constantin Gabriela-Simona in dosarul de executare silita nr.206/2010, respectiv in ceea ce priveste suma de 5.580 lei reprezentand onorariu avocat si suma de 4.662,56 lei reprezentand onorariu executor judecatoresc. Totodata, a obligat pe intimat la plata catre contestatoare a sumei de 500 lei reprezentand cheltuieli de judecata si a respins cererea intimatului de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.
      In considerentele hotararii, instanta de fond a retinut in expunerea situatiei de fapt ca, in baza titlului executoriu-Sentinta civila nr.784/26.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta si a Incheierii nr.5504 E/15.07.2010 a Judecatoriei Constanta, la cererea creditorului intimat, a fost pornita executarea silita prin instituirea popririi asupra conturilor bancare ale contestatoarei, formandu-se dosarul de executare silita nr.206/2010 BEJ Stoica Constantin Adrian si Stoica Constantin Gabriela-Simona.
      Prin procesul-verbal din 02.07.2010, potrivit Legii nr.188/2000 modificata prin Legea nr.332/2006 si Ordinului nr.2550/C/14.11.2006 al Ministrului Justitiei, au fost stabilite cheltuielile aferente executarii silite, respectiv: 10 lei-taxa de timbru, 0,15 lei-timbru judiciar, 5.580 lei-onorariu avocat, 6.200 lei-onorariu executor judecatoresc, din care 310 lei avans.
      S-a mai retinut ca, potrivit cererii formulate de creditor, creanta solicitata a fi executata este in cuantum de 51.248 lei.
      Raportand procentul prevazut de art.37 lit.b din Legea nr.188/2000 si de Ordinului Ministrului Justitiei nr.2550/2006 la creanta executata, instanta a constatat ca onorariul executorului judecatoresc a fost stabilit cu incalcarea acestor dispozitii legale, impunandu-se anularea in parte a executarii silite, respectiv in ceea ce priveste suma de 4.662,56 lei reprezentand onorariu executor judecatoresc.
      In ceea ce priveste onorariul avocatului ales al intimatului creditor, aferent executarii silite, s-a retinut ca procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor aferente executarii silite a fost intocmit la 02.07.2010, iar contractul de asistenta juridica, in care se consemneaza cuantumul onorariului (pentru care   s-a emis factura la 27.08.2010), este incheiat la 07.07.2010.
      Astfel, avand in vedere disp. art.3717 alin.3 C.p.civ. si considerentele aratate, instanta a constatat ca in mod nelegal a fost supusa executarii silite suma de 5.580 lei reprezentand onorariu avocat, impunandu-se anularea executarii silite si in ceea ce priveste aceasta creanta.
      In privinta cheltuielilor de judecata, s-a facut aplicarea disp. art.274 C.proc.civ.
      In termen legal, impotriva sentintei civile mentionate mai sus a declarat recurs intimatul-creditor, criticand-o pentru nelegalitate prin prisma disp. art.304 pct.6, 7, 8, 9 C.proc.civ.
      Cu privire la onorariul executorului judecatoresc, a aratat ca, dispunand reducerea onorariului executorului judecatoresc pana la suma de 1.537,44 lei, instanta de fond a facut o dubla greseala: pe de o parte, a aplicat in mod gresit OMJ in locul Legii nr.188/2000 si, pe de alta parte, a inclus TVA-ul in suma stabilita cu titlu de onorariu, ceea ce contravine legii.
      Desi a amintit disp. art.37 lit.b din Legea nr.188/2000, modificata prin OUG nr.144/2007, instanta a facut totusi aplicarea OMJ nr.2550/2006, modificat implicit prin OUG nr.144/2007 (ulterior si cu o forta juridica superioara), care prevede in mod corect si logic ca pentru creante intre 50.000 si 80.000 lei onorariul maxim este de 5.000 lei plus 3% din ce depaseste 50.000 lei.
      A mai sustinut recurentul ca executorul judecatoresc a respectat intocmai dispozitiile Legii nr.188/2000, in forma in vigoare la momentul formularii cererii de incepere a executarii silite (art.37 din Legea nr.188/2000, modificata prin OUG nr.144/2007), onorariul fiind stabilit la suma de 5.000 lei, sub limita maxima legala, fara a include si TVA-ul, care reprezinta o taxa ce se colecteaza si se vireaza imediat la bugetul de stat, orice alta interpretare fiind discriminatorie si contrara legii.
      Cu privire la onorariul de avocat, s-a aratat ca instanta de fond a anulat in mod nelegal executarea pentru acesta, deoarece, din eroare, la completarea delegatiilor avocatiale au fost inversate contractul de asistenta juridica pentru executarea silita (cu suma de 4.500 lei) si cel pentru recurs. Dar, in momentul in care instanta de executare a fost sesizata cu cererea de incuviintare a executarii silite prin poprire, la dosarul de executare existau toate dovezile necesare cu privire la sumele ce urmau a fi platite de debitor, iar instanta de executare a verificat toate aceste aspecte si a incuviintat cererea pentru suma mentionata de executor, potrivit legii.
      A mai precizat recurentul ca, anuland in intregime executarea pentru creanta reprezentand onorariul de avocat, instanta de fond  a dat mai mult decat a cerut contestatoarea-reducerea onorariului in temeiul art.275 C.proc.civ. A aratat ca, oricum, argumentele invocate de contestatoare pentru reducere trebuie inlaturate, deoarece: micsorarea de catre instanta a onorariului de avocat reprezinta o exceptie, cand exista o disproportie vadita fata de obiectul pricinii; art.275 C.proc.civ. trebuie aplicat cu prudenta, pentru evitarea eventualelor abuzuri ale debitorilor cazuti in pretentii; in speta, onorariul perceput in cele doua faze procesuale (fond si recurs) este extrem de mic, raportat la valoarea creantei si, intregit cu onorariul executorului, nu depaseste procentul de 10% din valoarea creantei, conform practicii judiciare.
      Examinand legalitatea sentintei civile atacate prin prisma motivelor de recurs si in conformitate cu disp. art.3041 C.proc.civ., tribunalul a retinut urmatoarele:
      Initial, in expunerea de motive a contestatiei, debitoarea a sustinut ca "executorul a obligat societatea la plata sumei de 5.580 lei onorariul de avocat, fara a avea nici o justificare sau dovada cu vreun inscris in acest sens".
      In cadrul precizarilor atasate la f-19 din dosarul de fond, pe langa faptul ca a solicitat diminuarea in concordanta cu complexitatea litigiului a onorariului expertului si a onorariului avocatului, contestatoarea a mai sustinut ca "nu a fost achitata de catre creditor creanta ce i se imputa rezultand din cele doua onorarii".
      Or, in conditiile in care prin contestatie s-a invocat si lipsa inscrisurilor doveditoare ale platii onorariului de avocat in suma de 5.580 lei, apare neintemeiata sustinerea din recurs potrivit careia, prin anularea in intregime a actelor de executare sub aspectul cheltuielilor reprezentate de onorariul avocatului, instanta de fond ar fi dat mai mult decat ar fi cerut contestatoarea.
      Prin urmare, nu se poate retine incidenta in cauza a motivului de modificare prevazut de art.304 pct.6 C.proc.civ., dupa cum argumentele invocate in sustinerea motivelor de recurs nu sunt de natura sa atraga nici aplicabilitatea motivelor de modificare prevazute de art.304 pct.7 si 8 C.proc. civ.
      In schimb, solutia adoptata de judecatorul fondului din perspectiva cheltuielilor de executare este supusa modificarii prin prisma disp. art.304 pct.9 C.proc.civ.
      Incheierea contractului de asistenta juridica in care este consemnat onorariul de avocat si emiterea chitantei de plata a acestui onorariu ulterior intocmirii procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, nu prezinta relevanta sub aspectul dovezii platii onorariului de avocat, din perspectiva prevederilor art.3717 alin.2 C.pr.civ. Problema pe care instanta de executare este tinuta a o rezolva este aceea a producerii dovezii efectuarii unor cheltuieli in procedura de executare, cum sunt cele cu plata unui avocat care asista partea in aceasta procedura, pana la finalizarea executarii; or, din acest punct de vedere, existenta contractului de asistenta juridica din cuprinsul caruia rezulta cuantumul onorariului si chitanta de plata sunt suficiente sub aspect probator, chiar daca au o data ulterioara cererii de incuviintare a executarii silite.
      Nu s-au invocat motive temeinice nici pentru reducerea cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de avocat.
      Este adevarat ca instanta de judecata poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind sa verifice daca aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executarii, daca sunt reale si daca sunt disproportionate fata de cuantumul creantei si volumul de munca efectuata de cei implicati in executare. Intrucat executarea silita este considerata o parte a procesului civil, dispozitiile art.274 alin.3 C.proc.civ. sunt aplicabile si in faza executarii silite. Prin aplicarea acestor dispozitii, instanta nu intervine in relatia dintre avocat si client si nu cenzureaza onorariul stabilit prin contractul de asistenta juridica, dar are posibilitatea de a micsora cuantumul cheltuielilor pe care si le recupereaza creditorul cu acest titlu, in situatia in care sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea creantei sau de munca indeplinita de avocat.
      Or, in cauza, sustinerea contestatoarei potrivit careia onorariul perceput de avocatul creditorului ar fi disproportionat de mare nu este intemeiata. Executarea creantei a presupus activitatea avocatului imputernicit constand in obtinerea titlului executoriu (copie legalizata a sentintei civile nr.784/26.04.2010 a Tribunalului Constanta), consultatii acordate creditorului, formularea cererii de incepere a executarii silite, plata taxelor aferente, deplasari la biroul executorului judecatoresc, urmarirea procedurii de executare. Totodata, fata de valoarea creantei, care este de 10 ori mai mare decat onorariul perceput, onorariul avocatului creditorului-recurent nu apare ca fiind disproportionat.
      De asemenea, imprejurarea ca aceste cheltuieli de executare, precum si cele cu onorariul de executor, nu au fost avansate in intregime, initial, de catre creditor, fiind platite din creanta executata, nu reprezinta o incalcare a dispozitiilor art.3717 din Codul de procedura civila, deoarece societatea debitoare, refuzand aducerea la indeplinire, de bunavoie, a dispozitiilor continute in titlul executoriu, si-a asumat implicit si faptul platii cheltuielilor pe care executarea silita le presupune, respectiv onorariile executorului, avocatului.
      Potrivit art.3717 alin.1 din Codul de procedura civila, partea care solicita indeplinirea unui act sau a altei activitati care intereseaza executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop. Ratiunea textului de lege are in vedere asigurarea tuturor conditiilor in vederea executarii cu celeritate a titlului executoriu, astfel incat desavarsirea executarii silite sa nu fie ingreunata sau perturbata spre exemplu de refuzul debitorului de conformare sau de colaborare cu organul de executare ori de lipsa fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor ocazionate de executare. In mod firesc, executarea silita fiind declansata la cererea creditorului, in interesul sau, acestuia ii incumba avansarea cheltuielilor de executare. Nimic nu impiedica insa ca onorariul executorului judecatoresc sau al avocatului sa fie achitate din creanta executata, atata timp cat executorul sau avocatul nu se opun, acestia fiind singurii in masura sa refuze efectuarea actelor respective datorita neavansarii cheltuielilor corespunzatoare de catre creditor.
      Cu privire la cuantumul onorariului de executor, se retine ca sumele platite cu titlu de onorariu pentru executorul judecatoresc reprezinta cheltuieli ocazionate de efectuarea executarii silite si fata de dispozitiile art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, in cazul obligatiilor avand ca obiect plata unei sume de bani, onorariul executorului nu poate depasi un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligatiei de plata a carei executare se urmareste.
      Potrivit textului legal mentionat, pentru creantele in valoare de peste 50.000 lei, dar pana la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus 3% din suma ce depaseste 50.000 lei din valoarea creantei ce face obiectul executarii silite.
      In cauza, s-a constatat ca onorariul de 5.000 lei stabilit prin procesul-verbal din 02.07.2010 pentru activitatea depusa de catre executorul judecatoresc s-a raportat la cuantumul debitului pentru care s-a inceput urmarirea silita si a fost determinat prin aplicarea corecta a dispozitiilor art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, situandu-se sub limita de 10% din creanta pusa in executare. Nu putea fi avut in vedere plafonul maxim de 3% prevazut de Ordinul Ministrului justitiei nr.2550/2006, din moment ce exista un act normativ ulterior si cu o forta juridica superioara-OUG nr.144/2007, prin care a fost modificat implicit plafonul respectiv.
      Ceea ce depaseste suma de 5.000 lei reprezinta TVA-ul (1.200 lei) care, fiind o taxa pe care executorul nu o retine pentru el, ci o vireaza imediat la bugetul de stat, nu se include in cuantumul onorariului propriu-zis si nu se are in vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevazut de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, dar se imputa tot celui ce se face vinovat pentru declansarea procedurii de executare silita).
      Instanta nu poate interveni pentru a mari sau micsora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, avand in vedere ca legea a reglementat plafoanele minime si maxime intre care trebuie sa fie stabilit, oferind astfel protectie debitorului. Onorariile executorului judecatoresc, calculate in limitele impuse de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, cum este cazul in speta, nu pot fi disproportionat de mari fata de munca depusa de executor, astfel cum a sustinut intimata-contestatoare, intrucat textul de lege mentionat inlatura orice disproportie vadita.
      Pentru aceste motive, contestatia la executare formulata impotriva procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare si a actelor de executare efectuate se impunea a fi respinsa in intregime ca nefondata.
      In considerarea argumentelor expuse si in temeiul art.312 alin.3 rap.la art.304 pct.9 C.proc.civ., prin admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei civile atacate, s-a respins ca nefondata contestatiala executare.