Plangere impotriva solutiei de netrimitere in judecata a procurorului. Accident rutier soldat cu decesul partii vatamate minore. Consecintele solutionarii cauzei in prima instanta de catre un alt complet decat cel specializat in solutionarea cauzelor...

     Prin sentinta penala nr.2704/15.12.2006 pronuntata de Judecatoria  Constanta in dosarul penal nr.1847/212/2006, a fost respinsa plangerea formulata de petentul P.M. impotriva ordonantei nr. 6195/P/2004 din 25.08.2006 a Parchetului  de pe langa Judecatoria Constanta, ca nefondata.
     S-a mentinut solutia din ordonanta atacata.
     In temeiul art.192 al.2 Cod pr.penala, a fost obligat petentul P.M. la plata catre stat a sumei de 20 lei cheltuieli judiciare.
     Pentru a pronunta susmentionata sentinta penala, prima instanta a retinut urmatoarele:
     Prin ordonanta  nr 6195/P/2004 din 25.08.2006 a Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta s-a dispus scoaterea de sub urmarire  penala a invinuitului A.A.S. pentru  infractiunea  prev de art 178 alin 1,2 cod penal, intrucat  exista o cauza care inlatura caracterul penal al faptei.
     Impotriva acestei rezolutii petentul P.M. a formulat plangere la procurorul ierarhic superior, plangere ce a fost respinsa ca nefondata prin rezolutia nr. 1805/II/2/2006 din 31.10.2006.
In aceste conditii  petentul a formulat plangere la instanta potrivit  disp art 278/1 cod pr penala.
Examinand actele si lucrarile  dosarului de urmarire penala instanta a constatata ca solutia dispusa de procuror  prin rezolutia nr 6195/P/2004 din 25.08.2006 este legala si temeinica, urmand a fi mentinuta ca atare,pentru urmatoarele considerente :
Rapoartele de expertiza tehnica auto efectuate in cauza de catre expertii M.S. si N.I.  sunt in vadita  contradictie cu celelalte probe  administrate in cauza, asa incat in mod corect procurorul a inlaturat concluziile  acestora.
De asemenea, in mod corect a fost inlaturata si declaratia martorului H.I. cu privire la faptul ca victima s-a aflat pe acostament in premomentul producerii accidentului, avand in vedere faptul ca pe acostament nu au fost identificate urme ale autovehiculului condus de catre invinuit, urmele de franare descoperite la fata locului, precum si pozitionarea avariilor suferite de autovehiculul implicat in accident.
     Raportul de expertiza intocmit de C.G. si cel al Laboratorului Interjudetean de Expertize  Criminalistice confirma faptul ca victima se afla pe carosabil in momentul  producerii accidentului .
In ceea ce priveste  culpa invinuitului A.A.S., prima instanta a retinut concluziile expertizelor efectuate de C.G. si Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice, a apreciat ca acesta a circulat regulamentar, iar in conditiile concrete ale derularii evenimentelor nu putea evita producerea  accidentului.
Astfel, potrivit expertizelor efectuate invinuitul circula cu o viteza de aproximativ 70 Km/h( valorile stabilite de experti sunt cuprinse intre 67 - 72,99 Km/h), ceea ce  inseamna cu 20Km/h mai putin decat viteza maxima admisa pre sectorul de drum respectiv.
Invinuitul s-a angajat in depasirea unui  alt autovehicul ce circula  in fata sa, iar in timpul efectuarii  acestei manevre este "orbitz" de luminile unei masini ce circul din sens  opus( prezenta autovehiculului  ce circula  din sens opus este  confirmata de toti martorii audiati in cauza).
     In aceste imprejurari, invinuitul initiaza manevra de revenire pe banda sa, moment in care loveste victima P.B., care circula pe carosabil si a carui prezenta nu a fost  sesizata de invinuit, din  motivul aratat mai sus, si nici de conducatorul vehiculului depasit de invinuit.
Potrivit expertizelor efectuare de C.G. si Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice, aparitia  starii de pericol a fost determinata de prezenta pe carosabil a victimei, care cel mai probabil intentiona sa traverseze  strada, iar  invinuitul nu putea evita producerea accidentului, deoarece timpul necesar pentru oprirea autovehiculului era mai mare decat timpul de care a dispus pentru luarea acestei masuri.
In consecinta, in mod corect  procurorul a apreciat  interventia unei imprejurari fortuite , constand in comportamentul imprevizibil al victimei, care  nu putea fi prevazut de catre  invinuit.
Sustinerile petentului potrivit cu care invinuitul -  cunoscator  al zonei, trebuia sa prevada ca pe carosabil se pot  deplasa pietoni, nu  au putut fi retinute avand in vedere  ca din  probele administrate a rezultat ca in zona respectiva  exista  acostament, iar potrivit art 205 al.2 din H.G. nr.85/2003, de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, in vigoare la data producerii accidentului, in afara localitatilor pietonul trebuie sa circule pe potecile laterale sau pe acostamentele  drumurilor publice si numai in lipsa acestora, pe marginea din stanga a partii carosabile in sensul lui de mers.
Nu s-a putut retine nici faptul ca invinuitul nu a avut  un comportament  preventiv, in sensul de a adapta  viteaza la conditiile de drum, astfel cum prevad  disp.art. 48 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cata vreme viteza cu care  acesta se deplasa era mult sub limita maxima admisa de lege.
Fata de cele expuse, instanta a apreciat ca solutia de scoatere de sub urmarire  penala a invinuitului A.A.S. pentru  infractiunea prev de art.178 alin. 1, 2 Cod penal este legala si temeinica, intrucat in  cauza exista o cauza  care inlatura caracterul penal al faptei, respectiv cazul fortuit.
In consecinta, prima instanta a respins ca nefondata plangerea  formulata de petentul P.M. impotriva rezolutiei nr 6195/P/2004 emisa  la 25.08.2006 de Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta.

         Impotriva sentintei penale nr.2704/15.12.2006 pronuntata de Judecatoria Constanta, in termen legal, a declarat recurs petentul P.M.
          In sustinerea recursului petentul a aratat ca hotararea atacata este nula in raport de relatiile solicitate de la Judecatoria Constanta, impunandu-se casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi solutionata de complet specializat in solutionarea cauzelor cu minori, avand in vedere ca infractiunea care face obiectul cauzei a fost savarsita asupra unei persoane minore iar decesul a intervenit in urma accidentului de circulatie.
          Examinand legalitatea si temeinicia recursului, instanta constata urmatoarele :
          In urma relatiilor solicitate de catre  instanta de recurs, referitoare la completul de judecata care a pronuntat sentinta penala nr.2704/15.12.2006, judecatoria a comunicat urmatoarele : dosarul penal 1847/212/2006 avand ca obiect plangerea impotriva rezolutiei procurorului a fost repartizat in sistem aleatoriu completului penal P1, complet care nu este specializat in solutionarea cauzelor cu minori.
     La inregistrarea dosarului pe rolul instantei nu s-au avut in vedere repartizarea acestuia la completul specializat intrucat in cauza nici una dintre parti nu era minora. Infractiunea ce face obiectul cauzei a fost savarsita asupra unei persoane minore, insa scopul urmarit de legiuitor prin infiintarea completelor specializate este acela al ocrotirii intereselor legale ale minorului, interese care au incetat sa existe odata cu decesul victimei.
         Potrivit art.371 din Legea nr.247/2005, care a modificat art.40 din Legea nr.304/2004, completele si sectiile specializate pentru minori si familie, precum si tribunalele specializate pentru minori su familie judeca atat infractiunile savarsite de minori cat si infractiunile savarsite asupra minorilor.
          Din lecturarea acestui text de lege se poate observa ca legiuitorul nu a facut decat distinctia intre calitatea de minor atribuita subiectului activ sau pasiv al infractiunii, nu si intre situatiile in care minorul este in viata sau decedat, iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. Ar fi excesiv sa interpretam vointa legiuitorului, in sensul ca a inteles sa protejeze din punct de vedere procedural doar pe minorul in viata, situatie in care s-ar pune problema echitatii.
         Intrucat prima instanta a solutionat cauza cu ignorarea art.371 din Legea nr.247/2004, se impune a se admite recursul si a se trimite cauza la prima instanta, Judecatoria Constanta, pentru a solutiona cauza cu respectarea acestor dispozitii.
   In baza art. 192 alin.3 Cod proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.
     
Opinie separata la decizia penala nr.822/17.09.2007
a Tribunalului Constanta Contrar punctului de vedere exprimat prin opinia majoritara, consideram ca recursul trebuia respins ca nefondat, neputandu-se retine existenta unor elemente de nelegalitate sau netemeinicie ale sentintei penale atacate, pentru urmatoarele considerente:
     Potrivit art.40 din Legea nr.304/2004, privind organizarea judiciara, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005, completele si sectiile specializate pentru minori si familie, precum si tribunalele specializate in aceasta materie judeca infractiunile savarsite de catre minori si infractiunile savarsite asupra minorilor.
     Textul trebuie interpretat din punct de vedere rational, ca referindu-se la acele cauze in care, datorita specificului acestora, se impune ocrotirea minorilor impotriva oricaror consecinte negative decurgand din procedurile judiciare, fapt ce impune abordarea diferita a cercetarii judecatoresti si o pregatire speciala a magistratului.
     Necesitatea specializarii judecatorului in acest gen de cauze decurge din faptul ca persoanele inzestrate cu aptitudinea de a intelege inculpatii sau partile vatamate minore trebuie atent selectionate dintre acei magistrati care dovedesc reale aptitudini de apreciere asupra starii psiho-fizice a minorului si de a alege, dintre masurile prevazute de lege, pe cele mai adecvate in atingerea scopului prevazut de lege.
     Prin urmare, participarea altor judecatori la instrumentarea acestor cauze se poate rasfrange in mod negativ asupra bunei desfasurari a procesului penal, astfel incat sanctiunea care intervine este aceea a nulitatii absolute prevazuta de art.197 alin.2 Cod de procedura penala, ca urmare a nesocotirii normelor referitoare la compunerea instantei.
     Interpretand prin metoda teleologica dispozitiile art.40 din Legea nr.304/2004, rezulta ca in acele cazuri in care nu putem vorbi despre necesitatea respectarii garantiilor procesuale instituite in favoarea minorului, textul de lege sufera o nuantare cat priveste aplicarea sa, motiv pentru care apreciem ca nu se poate retine o nulitate a hotararii pronuntate.
     Asa fiind, in situatii, cum este cea de fata, in care infractiunea a avut ca rezultat moartea minorului, nu se pune problema de a asigura judecarea cauzei de un complet specializat, intrucat interesul ocrotit a incetat a fiinta.
     Mai mult decat atat, dispozitiile art.40 din Legea nr.304/2004 trebuie corelate cu cele ale art.483 Cod de procedura penala, deoarece numai cauzele cu inculpati minori se judeca de judecatori anume desemnati, potrivit legii, ceea ce inseamna ca in solutionarea cauzelor cu parti vatamate minore, trebuie facuta o distinctie logica, dupa cum exista sau nu un interes ce se impune a fi protejat, fie si in conditiile in care legea nu cuprinde o asemenea diferentiere.
     Iata de ce, in lumina celor de mai sus, apreciem ca motivul de recurs intemeiat pe incalcarea prevederilor art.40 din Legea de organizare judiciara nu putea atrage casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
     Pe fondul cauzei, asa cum am aratat la inceputul expunerii, consideram ca recursul urma a fi respins ca nefondat, situatia de fapt retinuta de catre prima instanta fiind in mod corect stabilita, iar solutia adoptata de catre procuror fiind legala si temeinica.
     Sub acest aspect, in mod corect s-au retinut concluziile expertizelor efectuate de C.G. si Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice, prin care se apreciaza ca faptuitorul a circulat regulamentar, iar in conditiile concrete ale derularii evenimentelor nu putea evita producerea accidentului.
     Astfel, potrivit expertizelor efectuate, invinuitul circula cu o viteza de aproximativ 70 km/h (valorile stabilite de experti sunt cuprinse intre 67 - 72,99 km/h), ceea ce inseamna cu 20 km/h mai putin decat viteza maxima admisa pe sectorul de drum respectiv.
     De asemenea, s-a apreciat ca, in efectuarea manevrei de depasire, aparitia starii de pericol a fost determinata de prezenta pe carosabil a victimei, care cel mai probabil intentiona sa traverseze strada, iar invinuitul nu putea evita producerea accidentului, deoarece timpul necesar pentru oprirea autovehiculului era mai mare decat timpul de care a dispus pentru luarea acestei masuri.
     Mai mult, din probele administrate a rezultat ca in zona respectiva exista acostament, iar potrivit art.205 alin.2 din H.G. nr.85/2003 de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, in vigoare la data producerii accidentului, in afara localitatilor pietonul trebuie sa circule pe potecile laterale sau pe acostamentele drumurilor publice si numai in lipsa acestora, pe marginea din stanga partii carosabile in sensul lui de mers.
     In legatura cu acest aspect, in mod corect a fost inlaturata declaratia martorului H.I., cu privire la faptul ca victima s-a aflat pe acostament in premomentul producerii accidentului, avand in vedere faptul ca pe acostament nu au fost identificate urme ale autovehiculului condus de catre invinuit.
     De altfel, raportul de expertiza intocmit de C.G. si cel al Laboratorului Interjudetean de Expertize Criminalistice confirma faptul ca victima se afla pe carosabil in momentul producerii accidentului.
     Nu se poate retine nici faptul ca invinuitul nu a avut un comportament preventiv, in sensul de a adapta viteza la conditiile de drum, astfel cum prevad dispozitiile art.48 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cata vreme viteza cu care acesta se deplasa era mult sub limita maxima admisa de lege.
     Pe cale de consecinta, este incontestabila aparitia unui eveniment neprevazut in cursul efectuarii manevrei de catre conducatorul auto, eveniment asimilat cazului fortuit, constand in comportamentul imprudent al victimei, ce justifica solutia de netrimitere in judecata.
     Ca atare, solutia pe care ne-o insusim era aceea de respingere a recursului, in temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cpp, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

 Red.jud.C.C   
     
     
6