Cesiune de actiuni. Invocarea dolului, ca viciu de consimtamant.

Cesiune de actiuni. Invocarea dolului, ca viciu de consimtamant.

Potrivit art. 953 cod civil, consimtamantul nu este valabil (_) cand este surprins prin dol.
           Dolul presupune manopere viclene din partea partii cu care s-a contractat, o implicare directa si determinanta a acesteia in formarea vointei partii vatamate.
           Impunerea unui salariat, de catre conducerea societatii angajatoare, de a cesiona actiunile detinute la data incetarii raporturilor de munca nu probeaza interventia dolului. Cel interesat va trebui sa dovedeasca modul intempestiv in care si-a dat consimtamantul, ca urmare a mijloacelor viclene utilizate de partea adversa.

Reclamantul BG a chemat in judecata pe paratii S.C. RU S.A. Constanta, ISZ si SI, solicitand anularea cesiunii actiunilor pe care le-a detinut la societatea parata, catre paratii-persoane fizice.
In considerente s-a aratat ca la data realizarii transferului de la acest loc de munca a fost indus in eroare de catre parati - membri in organele de conducere ale societatii - si a fost convins sa cedeze actiunile detinute, pentru a nu le pierde, fiindu-i afectat consimtamantul la incheierea acestei operatiuni.
S-a sustinut ca daca nu ar fi fost indus in eroare de catre parati, reclamantul nu si-ar fi instrainat actiunile, motiv pentru care in cauza sunt incidente dispozitiile art. 966 cod civil.
Actiunea este neintemeiata.
Reclamantul sustine ca la data incheierii cesiunii pentru actiunile detinute la S.C. RU S.A., au concurat mai multi factori care i-au afectat valabilitatea consimtamantului, in sensul ca nu a cunoscut care sunt reglementarile legale aplicabile unei astfel de operatiuni in conditiile in care actionarul isi schimba locul de munca, a fost indus in eroare de catre paratii persoane fizice cu privire la obligativitatea unei astfel de cesiuni cu ocazia transferului si a fost supus dolului acelorasi persoane, pentru a fi determinat sa incheie un act la care nu ar fi consimtit in absenta acestor manifestari.
Lipsa consimtamantului reclamantului este intemeiata in principal pe eroarea de drept in care s-a aflat acesta la data incheierii contractului.
Actul de cesiune, materializat prin declaratia unilaterala a reclamantului privind cesionarea celor 184 de actiuni, a fost incheiat la 30.01.1996, dupa primirea unei adrese din partea societatii, comunicate la 16.01.1996. Prin urmare, fostul actionar nu poate invoca eroarea de drept la data exprimarii acordului de vointa, intrucat acesta nu a fost dat in mod intempestiv si fara ca partea sa aiba posibilitatea verificarii normelor aplicabile intr-o asemenea situatie.
Sub aspectul erorii obstacol, reclamantul o raporteaza la acelasi aspect, privind necunoasterea dispozitiilor legale aplicabile in materie, fara insa a contesta natura raportului juridic.
In fine, dolul manifestat de parati asupra reclamantului, pentru a-i crea o reflectare denaturata a realitatii si a-l determina sa incheie acest act la care nu ar fi consimtit in alte circumstante, nu este dovedit in cauza.
        Dolul presupune manopere viclene din partea partii cu care s-a contractat, o implicare directa si determinanta a acesteia in formarea vointei partii vatamate. In speta, insa, acest fapt nu este dovedit.
Pentru aceste considerente, actiunea urmeaza a fi respinsa.
(sentinta civila nr. 528 COM /09.03.2001, definitiva prin neapelare)