LITIGII DE MUNCA. Acordarea drepturilor banesti ale personalului din invatamant prevazute prin Legea 221/2008.

Prin cererea introdusa la aceasta instanta la data de 4 noiembrie 2009 si inregistrata sub nr. 3026/116/2009 (nr. in format vechi 3690/C/2009), reclamantul Sindicatul Liber din Invatamant Calarasi, a chemat in judecata pe paratii SCOALA CHISELET, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA COMUNA  CHISELET - prin PRIMAR, CONSILIUL  LOCAL AL COMUNEI CHISELET si INSTITUTIA PRIMARULUI solicitand ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la calcularea drepturilor salariale, incepand cu data de 01.10.2008, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 si plata diferentelor dintre drepturile salariale efectiv incasate si cele cuvenite in conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G 15/2008, actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflatie la data platii efective.
In motivarea cererii sale, reclamantul arata ca O.G. nr. 15/2008 a reglementat cresteri salariale ale personalului din invatamant pe anul 2008. In esenta prin acest act normativ s-a aprobat ca incepand cu data de 01.10.2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru salariile personalului didactic sa fie de 400.00 lei.
Ulterior publicarii acestui act normativ a fost emisa OUG nr. 136/2008, care prevede ca in perioada octombrie - decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabileste la 299,933 lei pentru functiile didactice prevazute la art. 1 alin. 1 lit. c din OG 15/2008 aprobata cu modificari prin Legea 221/2008 si se va aplica incepand cu plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2009.
Precizeaza reclamantul ca la data de 12.11.2008, prin decizia nr. 1221/12.11.2008, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile OUG 136/2008 sunt neconstitutionale.  Insa, anterior pronuntarii deciziei amintite,  Guvernul adopta o noua Ordonanta de Urgenta, respectiv OUG 151/2008 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant. In toate anexele la care se face referire, pe intreaga durata a anului 2009, valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei.
Mentioneaza reclamantul ca din toate actele citate anterior rezulta faptul ca incepand cu data de 01.10.2008, in conformitate cu dispozitiile Legii 221/2008, salariile personalului didactic (de predare si instruire / pregatire practica si didactic auxiliar) din invatamantul preuniversitar - membrii de sindicat ale caror drepturi le reprezinta, astfel cum rezulta din tabelul anexat - trebuiau calculate avand ca baza o valoare de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000 si desi in speta sunt aplicabile prevederile acestei legii (act normativ aprobat de Parlament si constatat constitutional de catre Curtea Constitutionala, fiind promulgat de Presedintele Romaniei), paratii nu au procedat la calculul si plata drepturilor salariale potrivit prevederilor acestei legi. Dimpotriva, acestia au facut aplicarea OUG 136/2008 si OUG 151/2008, calculand salariile in baza unui coeficient de multiplicare de numai 299,933 cu incepere de la 1.10.2008.
Se arata ca la data de 29.01.2009 Guvernul emite o noua ordonanta de urgenta, respectiv OUG 1/2009 prin care practic este modificata din nou Legea 221/2008. Apoi, in Monitorul Oficial nr. 211 din data de 01.04.2009 este publicata o noua ordonanta de urgenta OUG 31/2009 privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar, blocandu-se astfel si dupa data de 01.04.2009 aplicarea dispozitiilor Legii 221/2008.
In data de 30 aprilie 2009 este adoptata o ultima ordonanta de urgenta, OUG 41/2009 privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009 care ingheata salariile personalului didactic pana la 31 decembrie 2009.
Considera reclamantul ca efectul OUG 41 /2009 este acela de anulare a dispozitiilor Legii 221/2008 pentru tot restul anului 2009, fapt ce duce la inaplicabilitatea acestui act normativ.
Reclamantul a invocat si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct 2 si 3 din OUG 151/2008 , art. 2 si 3 din OUG 1/2009, art. 2 si 3 din OOUG 31/2009, art. 2 din OUG 41/2009.
In dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat proba cu inscrisuri si orice alte  probe a caror necesitate ar rezulta din dezbateri.
In drept, reclamantul si-a intemeiat actiunea sa pe dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, ale art. 67 din Legea nr. 168/1999, privind solutionarea conflictelor de munca, art. 28 din Legea nr. 54/2003, legea sindicatelor, ale art. unic din Legea nr. 221/2008 si ale O.G. nr. 15/2008.
Paratii, desi au fost citati legal, nu au formulat aparari in cauza.
La termenul din data de 21 decembrie 2009, reclamantul a renuntat la invocarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor anterior invocate, motiv pentru care nu a mai fost analizata admisibilitatea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale. 
Totodata, a fost depus tabelul cu numele, functia si data angajarii membrilor de sindicat ale caror interese le reprezinta reclamantul in prezenta cauza.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin dispozitiilor art. 1 alin. 1 lit. b si c din  O.G. nr. 15/2008 privind cresterile salariale ale personalului din invatamant pe anul 2008 se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel incat, in anumite intervale de timp, se  asigura o crestere a drepturilor salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult fata de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificari de catre Parlamentul Romaniei prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constand in majorarea coeficientului  de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008  si care reprezenta valoarea de referinta pentru cresterile salariale ulterioare, ceea ce  asigura cresteri salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar de aproximativ  50% fata de 31 decembrie 2007.
Prin O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor masuri pentru salarizarea personalului din invatamant in anul 2008 sunt modificate unele prevederi ale O.G. nr. 15/2008, asa cum a fost aprobata prin Legea nr. 221/2008, reducandu-se  majorarile salariale stabilite de Parlament.
Prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicata in M.O. al  Romaniei, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008, Curtea Constitutionala declara neconstitutional acest act normativ precizand ca adoptarea de catre Guvern a Ordonantei de urgenta nr. 136/2008 nu a fost motivata de necesitatea reglementarii intr-un domeniu in care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotriva, de contracararea unei masuri de politica legislativa in domeniul salarizarii personalului din invatamant adoptata de Parlament, iar  in conditiile in care legiuitorul primar a stabilit deja prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, conditiile si criteriile de acordare a acestor cresteri salariale, Guvernul, prin interventia sa ulterioara,  a intrat in conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".
Totodata, instanta de control constitutional a constatat ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 136/2008 infrang si prevederile art. 115 alin. (6) din Constitutie, deoarece afecteaza drepturi fundamentale, precum dreptul la munca si la protectia sociala a muncii si dreptul la un nivelul de trai decent, asa cum sunt consfintite in prevederile constitutionale ale art. 41 si art. 47 alin. (1). S-a  constatat de asemenea si incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. 5, potrivit carora "In Romania respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor  este obligatorie".
Ulterior, Guvernul emite O.U.G. nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicata  in M.O. - partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care dupa ce in art. 1 pct. 1  modifica denumirea O.G. nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 si 3, reduce in mod substantial  majorarile salariale la care ar fi avut dreptul personalul din invatamant in temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008.
Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 842/2 iunie 2009, publicata in M.O. -   Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constata neconstitutionalitatea art. I pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 151/2008, invocand aceleasi considerente avute in vedere si la analiza  O.U.G. nr. 136/2008.
Prin decizia nr. 989/30 iunie 2009, Curtea Constitutionala constata  inca odata neconstitutionalitatea dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 151/2008, concomitent cu constatarea neconstitutionalitatii art. 2 si 3 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele masuri in domeniul salarizarii in sectorul bugetar.
De remarcat faptul ca, atat prin dispozitiile art. 2 si 3 din O.U.G. nr. 1/2009, cat si prin dispozitiile art. 2 si 3 din O.U.G. nr. 31/2009 si dispozitiile art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 se reglementeaza modificari ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 151/2008, prevederi constatate neconstitutionale de catre Curtea  Constitutionala.
Cum modificarile aduse O.G. nr. 15/2008, prin dispozitiile art. I pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 151/2008 nu-si mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992, nici modificarile aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
In consecinta, ca urmare a constatarii prin decizii succesive de catre Curtea Constitutionala a neconstitutionalitatii modificarilor aduse de Guvern  Ordonantei nr. 15/2008, asa cum aceasta fusese aprobata prin Legea nr. 221/2008, tribunalul considera ca in prezent O.G. nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 si 2009 personalului din invatamant functioneaza in conditiile in care aceasta a fost aprobata prin Legea nr. 221/2008. Numai procedand in acest mod sunt respectate deciziile obligatorii ale Curtii  Constitutionale si pusa in aplicare vointa Parlamentului cu privire la domeniul  reglementat, afirmarea principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat, precum si a principiului respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor.
De asemenea, nu trebuie omis faptul ca modificarile repetate ale aceluiasi act normativ (in speta modificarile au intervenit la intervale scurte de timp) tind sa incalce cerintele de precizie, claritate, accesibilitate si previzibilitate ale legii.  De altfel,atat jurisprudenta Curtii Constitutionale, cat si cea a CEDO au subliniat faptul ca legile trebuie sa intruneasca anumite calitati pentru ca, in procesul de interpretare si aplicare a reglementarilor continute, sa nu se ajunga la incalcarea flagranta a drepturilor si libertatilor fundamentale garantate prin Constitutie si Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In acest sens, CEDO a stabilit ca legea trebuie sa corespunda unor cerinte de accesibilitate si previzibilitate.
  Apreciind ca in cauza, reclamantii, sunt beneficiarii dispozitiilor O.G. nr. 15/2008, asa cum a fost aprobata prin Legea nr. 221/2008, ei pot pretinde cel putin o "speranta legitima" cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la cresterile salariale.
Aceasta "speranta legitima" a reclamantilor isi gaseste justificarea si in desele modificari legislative prin interventia Guvernului, care prin ordonante  succesive a cautat sa contracareze masurile legislative dispuse de Parlament cu  privire la cresterile salariale ale personalului din invatamant (in acest sens a se vedea Hotararea impotriva Romaniei, Strain si altii, nr. 57.001/00 &56, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Paduraru citata anterior, & 98-99, Podeanu, nr. 4.596/03, &34, 16  februarie 2006, Radu nr. 13.309/03, & 34, 20 iulie 2006).
 Pe de alta parte, in speta nu s-a dovedit ca ingerinta in dreptul reclamantilor cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a facut cu respectarea limitarilor reglementate de art. 1 din Protocolul aditional la Conventie care prevede ca privarea de un bun se poate face daca  aceasta este prevazuta de lege, adica de normele interne aplicabile si daca este  impusa de o cauza de utilitate publica.
In cauza Viasu contra Romaniei, Hotararea din 9 decembrie 2008, CEDO a statuat ca pentru ca o ingerinta sa fie "legala", aceasta trebuie, pe de o parte sa fie prevazuta de lege, asigurandu-se astfel principiul suprematiei legii, principiu fundamental intr-o societate democratica, iar pe de alta parte sa pastreze un just echilibru intre cerintele interesului general al comunitatii si imperativele apararii dreptului la respectarea bunurilor reclamantilor.
Or, in speta de fata, insasi Curtea Constitutionala a considerat ca  normele emise de Guvern si care se constituie intr-o ingerinta in dreptul la un salariu marit al reclamantilor incalca legea si ca aceste norme nu fac altceva decat sa contracareze unele masuri de politica legislativa in domeniul salarizarii personalului  din invatamant adoptate de Parlament.
 Totodata, dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul Muncii, rap. la art. 243 Codul Muncii, art. 30 din legea nr. 130/1996, art. 155 Codul Muncii si art. 41 alin. 5 din Constitutie, statueaza obligatia angajatorului de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractele individuale de munca, iar potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale sa-l despagubeasca pe salariat in situatia in care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu  serviciul, or neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o incalcare a contractului de munca intervenit intre angajator si salariat, ce atrage raspunderea civila contractuala a celui ce angajeaza.
Avand in vedere considerentele expuse si retinand ca in cauza sunt indeplinite conditiile raspunderii civile contractuale, priveste intemeiata cererea reclamantului urmand a o admite, tinandu-se seama si de data angajarii fiecarui membru de sindicat, precum si de faptul ca fiind vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atat din aceasta suma cat si din corectia ei cu indicele de inflatie.
In consecinta, parata Scoala Chiselet, unitate de invatamant ce functioneaza potrivit art. 145 din Legea nr. 84/1995 - legea invatamantului, in calitate de angajator, impreuna cu Consiliul Local Chiselet, in calitate de finantator, potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 si Institutia  Primarului si Unitatea administrativ - teritoriala Chiselet prin primar, in calitate de ordonator principal de credite, urmeaza a fi obligati la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 si plata diferentelor dintre drepturile salariale efectiv incasate si cele cuvenite in conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G 15/2008, incepand cu data de 1.10.2008 si actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflatie la data platii efective membrilor de sindicat, personal didactic si didactic auxiliar.