Drept procesual civil. Competenta materiala cu privire la o cerere privind anularea unui act fals ( desfiintarea unei fise medicale emisa de catre M. T. A.S.). Art.94 pct.1 lit.j c.p.civila.

           Drept procesual civil
Competenta materiala cu privire la o cerere privind  anularea unui act fals                ( desfiintarea unei fise medicale emisa de catre M. T. A.S.)
Art.94 pct.1 lit.j c.p.civila. Prin Sentinta civila nr. 65/28 ian 2014 pronuntata de Tribunalul Calarasi in dosarul nr. 5496/202/2013 a fost admisa exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Calarasi sia fost declinata competenta solutionarii cauzei in favoarea Judecatoriei Calarasi.
Totodata s-a constatat  ivit conflictul negativ de competenta iar cauza a fost trimisa  Curtii de Apel Bucuresti spre solutionarea lui.
Pentru a pronunta aceasta solutie , instanta de control a avut in vedere urmatoarele :
Prin sentinta civila nr.3207 din 12.11.2013 Judecatoria Calarasiu a admis exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Calarasi, exceptie  invocata din oficiu si a declinat competenta solutionarii cauzei, privind pe reclamantul P. de pe Langa Judecatoria Calarasi si paratii R.G. T., D. .F. V. si Z. V., in favoarea Tribunalului Calarasi.
Instanta de fond a retinut ca potrivit art.130 alin.2 C.p.c. necompetenta materiala trebuie invocata de parti ori de catre judecator la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante.
Conform art.129 alin.2 pct.2, necompetenta este de ordine publica in cazul incalcarii competentei materiale, cand procesul este de competenta unei instante de alt grad.
In conceptia noului Cod de procedura civila, tribunalul are plenitudine de competenta pentru judecata in prima instanta, fiind instanta  de drept comun.
Rezulta aceasta din faptul ca potrivit art.95 pct.1 C.p.c. tribunalul judeca in prima instanta, toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante.
Drept urmare, ori de cate ori prin lege nu se prevede competenta de prima instanta a unei anumite instante judecatoresti sau a unui organ cu activitate jurisdictionala, cererea trebuie adresata tribunalului.
Altfel spus, pentru ca tribunalul sa fie competent in prima instanta nu este necesara o prevedere speciala in acest sens.
In speta, obiectul cererii este anularea unui act fals, respectiv desfiintarea fisei medicale emisa pe numele S.V. de catre M.T. A. de S. , inregistrata sub nr.6247/20.12.2011, care nu corespunde realitatii.
Art. 14 din Codul de procedura penala, referitor la obiectul si exercitarea actiunii civile in procesul penal, prevede la alin. 3 lit. a) ca repararea pagubei se face potrivit legii civile in natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris si prin orice alt mijloc de reparare.
In cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, prin incetarea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire penala, in temeiul art. 245 alin. 1 lit. b) si c) si al art. 249 alin. 2 din Codul de procedura penala, prin ordonanta de incetare a urmaririi penale sau prin cea de scoatere de sub urmarire penala procurorul dispune asupra restituirii lucrurilor care potrivit art. 118 din Codul penal nu sunt supuse confiscarii speciale si asupra restabilirii situatiei anterioare savarsirii infractiunii. Din prevederile acestor texte de lege, precum si din prevederile art. 169 si 170 din Codul de procedura penala rezulta ca procurorul are competenta de a dispune cu privire la repararea pagubei in natura numai prin restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.
Prin urmare, ori de cate ori repararea pagubei in natura nu se face prin restituirea lucrurilor sau restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, ci prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris sau prin orice alt mijloc de reparare, competenta de a dispune repararea pagubei in natura apartine instantei de judecata.
Dar, instanta penala are competenta de a dispune cu privire la repararea pagubei in natura, inclusiv prin desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat, daca actiunea civila este alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal, fie prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila potrivit art. 14 alin. 2 din Codul de procedura penala, fie prin exercitarea din oficiu a actiunii civile in cazurile prevazute in art. 17 alin. 1 din acelasi cod, iar instanta penala este sesizata atat cu solutionarea actiunii penale, cat si cu solutionarea actiunii civile, rezolvarea actiunii civile de catre instanta penala fiind strans legata de rezolvarea actiunii penale, asa cum rezulta si din prevederile art. 346 din Codul de procedura penala.
Pentru cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, instanta penala nefiind deci sesizata cu solutionarea actiunii penale, nicio forma de procedura penala nu prevede competenta acestei instante de a se pronunta cu privire la actiunea civila si de a dispune repararea pagubei in natura prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris sau prin orice alt mijloc de reparare.
Ca atare, in lipsa unei norme de procedura care sa prevada competenta instantei penale de a solutiona actiunea civila in cauzele in care procurorul a adoptat o solutie de netrimitere in judecata si in raport cu prevederile art. 184 din Codul de procedura civila, potrivit carora cand nu este caz de judecata penala sau daca actiunea publica s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanta civila, prin orice mijloace de dovada, competenta de a dispune desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat, in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, apartine instantei civile.
Asadar, conform Codului de procedura civila de la 1864, judecatoria era competenta sa solutioneze actiunile procurorului cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris fals, avand plenitudine de competenta pentru judecata in prima instanta, fiind instanta de drept comun. Astfel, chiar in situatiile in care se solicita anularea unui inscris care avea natura juridica a unui act administrativ, competenta nu apartinea instantei de contencios administrativ ci judecatoriei.
De altfel, in acest sens sunt si considerentele Deciziei nr. II din 17.01.2011 S.U. I.C.C.J, conform carora disp. art.245 alin.1 lit.c  C.p.p. statueaza cu valoare de principiu cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris fals, fara a face vreo distinctie cu privire la motivele pentru care se solicita desfiintarea unui inscris.
Prin urmare, pentru stabilirea competentei materiale in actiunea de desfiintare a unui inscris fals, nu trebuie avuta in vedere natura juridica a actului a carui desfiintare se solicita.
 In viziunea noului cod de procedura, din interpretarea coroborata a art.94 C.p.c. si art.95 pct.1 C.p.c. se desprinde concluzia ca judecatoria este instanta de exceptie pentru judecata in prima instanta, de vreme ce solutioneaza numai litigiile date in mod expres in competenta sa, enumerarea din art.94 pct.1 C.p.c. fiind limitativa. Or, art.94 pct.1 Cod procedura civila nu prevede competenta pentru solutionarea cererilor formulate de procuror pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat.
In acest nou context s-a pus din nou problema competentei materiale de solutionare a cauzei, fiind invocata exceptia respectiva.
Se retine ca in cauza este solicitata anularea unui contract de vanzare-cumparare, act ce se intocmeste cu achitarea unei sume cu titlul de pret corespunzator bunului, si pentru care este utila stabilirea naturii juridice-act civil, patrimonial ori nepatrimonial ori administrativ sau de alta natura, criteriu folosit de legiuitor in stabilirea competentelor judiciare materiale.
Prima instanta a apreciat ca singura regula aplicabila este aceea a art.94 c.p.civila coroborat cu art.95 cp.civila potrivit careia judecatoria are domenii de competenta limitativ prevazute, iar tribunalul pentru orice alte cereri.
Tribunalul apreciaza  ca actul in cauza este unul civil, patrimonial, cu valoare pana la 2800 lei (asa cum rezulta din continutul contractului), astfel incat competenta materiala de solutionare a acestei cauze nu apartine tribunalului, cu cale de atac la Curtea de Apel Bucuresti, ci Judecatoriei Calarasi-art.94 pct.1 lit.j c.p.civila, cu cale de atac la tribunal, reguli aplicabile si in cazul unei proceduri judiciare penale la care a facut trimitere reprezentantul reclamantului. 
Pentru aceste motive s-a constatat necompetenta materiala a tribunalului si s-a declinat competenta  in favoarea Judecatoriei Calarasi, cu consecintele legale.