Cerere de acordare indemnizatie concediu odihna fara aplicare diminuarii prevazuta de Legea nr. 118/2010.

LITIGII DE MUNCA. FOND.

       Cerere de acordare indemnizatie concediu odihna fara aplicare diminuarii prevazuta de Legea nr. 118/2010. (Tribunalul Calarasi,  sentinta civila nr. 72/13 ianuarie 2011)

       
       Prin cererea inregistrata pe rolul pe rolul acestui tribunal sub nr. -, reclamantul SINDICATUL LIBER DIN INVATAMANT CALARASI in numele membrilor de sindicat - in contradictoriu cu paratii SCOALA -, CONSILIUL LOCAL - , PRIMARUL - , UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA - solicita ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna: obligarea unitatii de invatamant la calcularea indemnizatiei de concediu de odihna aferent anului scolar 2009 - 2010, in cuantum integral, fara aplicarea diminuarii cu 25% prevazuta de Legea nr. 118/2010, in conformitate cu prevederile legale aflate in vigoare cu 10 zile anterior plecarii in concediu; obligarea unitatii de invatamant la plata catre angajati-membri de sindicat a diferentei dintre indemnizatia astfel calculata si cea efectiv incasata pentru concediul de odihna aferent anului scolar 2009 - 2010; obligarea paratilor, Consiliul local, Primarul comunei, Unitatea Administrativ Teritoriala la asigurarea finantarii pentru plata sumelor mai sus mentionate si virarea sumelor necesare catre parata-unitate de invatamant.
       In motivarea cererii, se arata ca personalul didactic din invatamantul preuniversitar beneficiaza de dreptul la concediu de odihna in temeiul prevederilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificarile si completarile ulterioare, care, la art. 103 lit. a) dispun urmatoarele: "Cadrele didactice beneficiaza de dreptul la concediu astfel: concediul anual cu plata, in perioada vacantelor scolare, respectiv universitare, cu o durata de cel putin 62 de zile, exclusiv duminicile si sarbatorile legale; in cazuri bine justificate, conducerea institutiei de invatamant poate intrerupe concediul legal, persoanele in cauza urmand a fi remunerate pentru munca depusa; normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul invatamantului impreuna cu sindicatele recunoscute pe plan national; (...)".
       Pentru personalul didactic auxiliar si nedidactic acordarea concediului de odihna este reglementata atat de prevederile Codului Muncii si ale Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura invatamant, cat si de cele ale Hotararii de Guvern nr. 250/1992.
       Mai arata reclamantul ca in conformitate cu prevederile art. 7 din Hotararea de Guvern nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata, pentru perioada concediului de odihna salariatii beneficiaza de indemnizatie de concediu.
       Cu privire la membrii de sindicat din tabelul anexat cererii, se precizeaza ca au inceput efectuarea concediului de odihna anterior datei de 3 iulie 2010, care este data intrarii in vigoare a Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 441/30.06.2010. In fapt insa, indemnizatia de concediu cuvenita cadrelor didactice a fost diminuata cu un procent de 25%, aplicandu-se in mod abuziv prevederile Legii. 118/2010.
       Insa prevederile art. 145 din Legea nr. 54/2003 - Codul Muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, stabilesc in mod imperativ ca pentru perioada concediului de odihna, salariatii beneficiaza de indemnizatia de concediu "cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu.", acelasi termen fiind stabilit si de prevederile Hotararii de Guvern nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata.
       Mai mult decat atat, arata reclamantul, Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura invatamant 2007 - 2008, inregistrat la M.M.F.E.S. cu nr. 596/12.11.2007, aplicabil tuturor salariatilor din tara, contine prevederi referitoare la termenul de plata a acestei indemnizatii la art. 29 unde la aliniatul  (4) se prevede ca indemnizatia de concediu se acorda salariatului cu cel putin 10 zile inainte de plecarea in concediul de odihna.
       Desi data plecarii in concediul de odihna a membrilor de sindicat este in fapt anterioara datei de 03 iulie 2010, plata indemnizatiei de concediu s-a facut ulterior inceperii efectuarii concediului, cu nerespectarea termenului de cel putin 10 zile anterior plecarii in concediu negociat prin Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura invatamant. Mai mult, nu a fost respectat nici macar termenul mai scurt de cel putin 5 zile anterior plecarii in concediu, stabilit de Codul Muncii si H.G. 250/1992.
       Apreciaza reclamantul ca prin aceasta s-a produs o dubla lezare a exercitarii dreptului la concediu: in primul rand membrii de sindicat nu au beneficiat de indemnizatie in cuantum integral anterior inceperii concediului de odihna, conform prevederilor legale, iar in al doilea rand au fost nevoiti sa revina din concediul de odihna, la sediul unitatii, pentru a putea primi indemnizatia corespunzatoare.
       In consecinta, ca urmare a nerespectarii termenului imperativ de plata a indemnizatiei de concediu si prin interpretarea gresita a legii, paratii au diminuat cu 25% cuantumului indemnizatiei, aplicand in mod nejustificat prevederile art. 1 din Legea nr. 118/2010, care, potrivit art. 78 din Constitutie, Legea nr. 118/2010 a intrat in vigoare la data de 3 iulie 2010, prin urmare, diminuarea cu 25 % indemnizatiei a incalcat principiul neretroactivitatii legii civile.
       Mentioneaza reclamantul ca la momentul la care aceasta indemnizatie ar fi trebuit calculata in mod corect, respectiv cu 10 zile inaintea plecarii in concediu, salariile personalului din invatamant erau cele stabilite de prevederile art. 30 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, fiind "inghetate" la nivelul lunii decembrie 2009.
       Mai mult, la data la care ar fi trebuit platita indemnizatia de concediu, respectiv cu cel putin 10 zile inainte de plecarea in concediu, Legea 118/2010 nici macar nu exista din punct de vedere tehnic, ea fiind publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 441 abia in data de 30.06.2010 si intrand in vigoare abia de la data de 03.07.2010. Chiar daca platile au fost intarziate de lipsa de fonduri, statele de plata trebuiau intocmite cu respectarea termenului legal, in consecinta nu exista posibilitatea legala de a invoca dispozitiile Legii nr. 118/2010, inainte de aparitia ei in Monitorul Oficial.
       Mai invedereaza reclamantul ca art. 1 din Legea nr. 118/2010 dispune diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor/ soldelor/ indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010, dar aceste doua acte normative nu cuprind prevederi referitoare la indemnizatiile de concediu de odihna sau la cuantumul acestora.
       In acest sens, este art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, care stabileste in mod expres ca "prevederile din actele normative referitoare la detasare, delegare si mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanta, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea si locuinta raman in vigoare"
       Apreciaza reclamantul ca, in acest mod, sunt incalcate si dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, intrucat notiunea de "bun" imbraca, in situatia de fata, natura unui drept patrimonial, respectiv "orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economica" (cauza Buchen contra Cehiei). Dreptul la indemnizatie pentru concediul de odihna al salariatilor este afectat in mod grav de masura diminuarii cu 25% a veniturilor.
       Intrucat dreptul la aceasta indemnizatie al salariatilor constituie un "drept de proprietate" in sensul Conventiei si a Protocoalelor aditionale, reducerea cuantumului acesteia prin diminuarea mentionata mai sus, echivaleaza cu o expropriere. Practica exproprierii sau a anularii partiale a dreptului la salariu, cu efect definitiv, reprezinta violarea principiilor fundamentale si contravine masurilor de acordare a asistentei financiare convenite cu Comisia Europeana. Mai mult decat atat, a fost incalcata si "speranta legitima " a celor mentionati mai sus, intrucat, prin masura dispusa prin actul contestat, dreptul lor la o coerenta si siguranta legislativa, in baza careia sa-si poata valorifica, pastra si apara drepturile, devine iluzoriu.
       In drept, invoca art. 112 Cod procedura civila, ale art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, ale art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, ale art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, ale art. 103 din Legea nr. 128/1997, ale art. 145 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, ale cu modificarile si completarile ulterioare, ale Hotararii de Guvern 250/1992, ale art. 29 din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura invatamant.
       In dovedire se depun urmatoarele inscrisuri: adeverinte emise de unitatea de invatamant din care rezulta calitatea de angajati a reclamantilor si faptul ca acestia au inceput efectuarea concediului de odihna anterior datei de 3 iulie 2010; imputernicirea prin care membrii de sindicat mandateaza Sindicatul Liber din invatamant Calarasi in vederea formularii si sustinerii prezentei actiuni.
       Desi  legal  citati,  paratii nu  au depus intampinare pentru a se apara impotriva pretentiilor reclamantului si  nici  nu  si-au  trimis  reprezentanti  pentru  sustinerea  intereselor  lor  in  fata  instantei .
       Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
       Membrii de sindicat -  care au mandatat Sindicatul Liber din Invatamant Calarasi sa promoveze prezenta actiune in numele lor, sunt angajatii SCOLII  -  dupa cum rezulta din adeverinta nr. - , acestia intrand in concediu de odihna anterior datei de 3 iulie 2010.
       Potrivit acestui inscris, membrilor de sindicat nu le-au fost acordate diferite sume mentionate pentru fiecare membru de sindicat, reprezentand diminuarea cu 25% a indemnizatiei de concediu de odihna aferent anului scolar 2009 - 2010, diminuare pe care tribunalul o priveste ca nelegala  pentru urmatoarele considerente:
       In speta, dreptul  comun  cu  privire  la   acordarea  concediului de odihna, stabilirea si plata  indemnizatiei  aferente  acestuia  il constituie prevederile cuprinse in  sectiunea l din  Codul muncii,  unde  la  art.145  se  statueaza  ca pentru  perioada  concediului  de  odihna  salariatul  beneficiaza  de  o  indemnizatie  de  concediu  care  nu  poate  fi  mai  mica  decat  salariul  de  baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent  cuvenite  pentru  perioada  respectiva  prevazute  in  contractul  individual  de  munca .
       Indemnizatia  de concediu  de  odihna reprezinta  media  zilnica a  drepturilor  salariale  prevazute mai  sus  din  ultimele  trei  luni  anterioare  celei  in  care  este  efectuat  concediul,  multiplicata  cu  numarul  de  zile  de  concediu .
       Aceasta  indemnizatie de  concediu  de  odihna  astfel calculata si se   plateste  de  catre  angajator  cu  cel  putin 5 zile  inainte de  plecarea  in  concediu.
       La  aceasta  trebuie  adaugate si  prevederile  art.7  din  H.G. nr.250/1992,  privind  concediul  de odihna  si  alte  concedii  ale  salariatilor  din  administratia  publica,  din  regiile  autonome  cu  specific  deosebit  si  din  unitatile  bugetare,  republicata, care vizeaza anumite categorii de  subiecti  calificati in  randul  carora  se  situeaza  si cadrele  didactice -  membrii  de  sindicat, potrivit  cu  care  pe  durata  concediului de odihna  salariatii  au  dreptul  la o  indemnizatie  calculata  in  raport  cu numarul de  zile  de  concediu inmultite  cu  media  zilnica a  salariului de  baza,  sporului  de  vechime  si,  dupa  caz, indemnizatia  pentru  functia  de  conducere,  luate  impreuna,  corespunzatoare  fiecarei  luni  calendaristice  in  care  se  efectueaza  zilele  de  concediu  de  odihna.
       Media  zilnica a  veniturilor  prevazute  mai  sus  se  stabileste  in  raport  cu  numarul  zilelor  lucratoare  din  fiecare  luna  in  care  se  efectueaza  zilele  de  concediu.
       Indemnizatia  de  concediu  de  odihna  astfel  stabilita  se  plateste  cu  cel  putin  5  zile inaintea  plecarii  in  concediu .
       Totodata, conform art.59 alin.4  din  Contractul  Colectiv  de  Munca  Unic  la  Nivel  National  pe  anii 2007-2010,  inregistrat  la M.M.S.S.F. sub nr.2895/29 decembrie 2006,  indemnizatia  de  concediu si,  dupa  caz,  prima  de  vacanta  se  platesc  inainte  de  plecarea  in  concediu, prevederi  obligatorii  pentru  partile  contractante   potrivit  art.236 alin.4  din Codul  muncii  si  art.30 din Legea nr.130/1996.
Acestea  fiind reglementarile  comune, in  ceea ce  priveste personalul  din  invatamant  exista si  reglementari  speciale  care  au  prioritate  de  aplicare .
In acest sens tribunalul retine ca potrivit  art.103 lit.a  din Legea nr.128/1977,  privind  statutul  personalului  didactic  cu  modificarile  ulterioare,  cadrele  didactice   au  dreptul  la  un  concediu  anual  cu  plata  in  perioadele  vacantelor  scolare,  respectiv  universitare  cu  o  durata de  cel  putin 62 zile,  exclusiv  duminicile  si  sarbatorile  legale.
In  aplicarea  acestor  dispozitii  legale, cu  luarea  in considerare  si a  H.G. nr.250/1992,   a fost emis Ordinul nr. 3251/12 februarie 1998 al   Ministrului Educatiei  Nationale,  care  la  pct.21-26  reglementeaza  dreptul  la  o  indemnizatie  de  concediu  de  odihna  pentru  personalul  din  invatamant a  carei  plata  se  face cu  cel  putin 5  zile  inaintea  plecarii  in  concediu,  stabilind  totodata  si  modul de calculare a  cuantumului  acestei  indemnizatii in raport cu numarul zilelor de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, a sporului de vechime si, dupa caz, a indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu in cazul in care concediul de odihna se efectueaza in cursul a doua luni consecutive, media veniturilor se calculeaza distinct pentru fiecare luna in parte.
       Media zilnica a veniturilor se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu de odihna.
            In calculul indemnizatiei concediului de odihna acordat personalului didactic se iau in considerare si sporurile care fac parte din salariul de baza, conform Legii nr. 128/1997.
In ceea ce priveste termenul de acordare a indemnizatiei de concediu ,art.29  alin.4  din  Contractul  Colectiv  de  Munca  Unic  la  Nivel  de  Ramura  de  Invatamant 2007-2008,  inregistrat  la M.M.F.E.S.  sub nr.596/12 noiembrie 2007,  prevede  ca  indemnizatia  de  concediu  se  acorda  salariatului  cu  cel  putin 10 zile  inainte de  plecarea  in  concediu  de  odihna, contract  prelungit  si  pentru  anul de  invatamant 2009-2010,  potrivit  art.9   alin.2 din  contract.
Prevederile legale  cat  si  cele  cuprinse  in  contractul  colectiv  de  munca  stabilesc  in  sarcina  angajatorului obligatia  acestuia  de  a  calcula  si a  plati  indemnizatia  de  concediu  pentru  angajat inainte cu  cel  putin 5/10 zile de  plecarea  acestuia in  concediul de  odihna.
Aceste reglementari fac  parte  de  drept  din  contractul  individual de  munca  intervenit  intre  angajator  si  angajat, devenind  astfel  expresia  vointei  acestuia, iar  nerespectarea  lor  poate  angaja raspunderea  patrimoniala  contractuala a  celui  vinovat, potrivit  art.269 Codul  muncii, atat  cat  priveste  stabilirea  cuantumului  indemnizatiei  de  concediu cat  si  nerespectarea  termenului  de  plata a  acestuia.
Asadar, din coroborarea prevederilor legale anterior invocate, rezulta  ca  indemnizatia  de  concediu  reprezinta  o  creanta pe  care  angajatul o  are  fata de  angajator,  creanta a  carei  intindere  se  stabileste  in  conditiile  reglementarilor  de  mai  sus si a  carei  plata trebuie  sa se  faca cu  cel  putin 5/10  zile  inainte  de  data  la  care  angajatul  pleaca  in  concediu  de  odihna.
Fiind  o creanta care trebuie platita, inseamna ca aceasta trebuie sa  indeplineasca  cele  trei  conditii obligatorii  reglementate  de  art.379 Cod  procedura civila,  respectiv  sa  fie  certa,  lichida  si  exigibila, lipsa oricareia  dintre  aceste  conditii  facand  ca  plata sa nu  fie  legala.
In  speta, tribunalul constata ca indemnizatia  de  concediu este  o  creanta  certa, intrucat  existenta  ei  rezulta  din dispozitiile  legale care  o  reglementeaza  si  din  contractul  individual de  munca intervenit  intre  angajat  si  angajator, este  o creanta lichida, intrucat  se  refera  la  o  suma de  bani al  carui  cuantum  este  precis  determinat  potrivit  bazei  de  calcul  stabilit  de  lege si,  in  sfarsit,  este  o  creanta  exigibila  intrucat  este  stabilit  si  implinit  termenul de  plata al  acesteia .
Constatand intrunite cerintele legale anterior evocate, Tribunalul constata ca dreptul de  creanta al  cadrelor  didactice - membrii  de  sindicat cu  privire  la  indemnizatia  de  concediu a  luat  nastere  cu  cel  putin  5/10  zile  inainte de  plecarea  acestora  in  concediul de   odihna,  in  conditiile  si  sub  imperiul  dispozitiilor  legale  in  vigoare  la  acea  data.
Asadar,  stabilirea  cuantumului  indemnizatiei de  concediu cuvenit  cadrelor  didactice trebuie  stabilit in  raport  de  veniturile  salariale  ale  acestora,  corespunzator perioadei  efectuarii  concediului  de  odihna   asa  cum  acestea  sunt, cu 5/10 zile  inainte  de  plecarea  in  concediu,  venituri asupra  carora  nu  se  mai  poate  reveni  daca  ulterior acestea  au  fost  modificate datorita faptului ca au intervenit schimbari  legislative deoarece,  pentru a  fi  platita, indemnizatia  de  concediu  trebuie  sa  fie  certa, iar  pentru aceasta  calcularea  ei trebuie  sa se  faca  in  raport  de  criterii  fixe  si  nu  fluctuante .A introduce in modalitatea de stabilire a  indemnizatiei  de concediu un element de incertitudine determinat de posibile viitoare modificari legislative,  ar insemna ca aceasta creanta reprezentata de indemnizatia de concediu sa  nu  mai  fie  lichida  si  prin urmare  sa  nu  mai poata  fi  platita cu 5/10 zile inainte  de  plecarea in  concediul de  odihna, asa cum prevad reglementarile legale  in  materie si  obligatiile  contractuale.
       Un al argument retinut de tribunal este si faptul ca Legea nr.118/30 iunie 2010,  privind  unele  masuri  necesare  in  vederea  restabilirii echilibrului  bugetar a  fost  publicata  in  Monitorul  Oficial, Partea I, nr.441/30 iunie 2010  si a  intrat  in  vigoare  la  data  de 3 iulie 2010,  potrivit  dispozitiilor art.12 alin.1 din Legea nr.24/2000,  iar  in cauza pendinte , dreptul cadrelor  didactice - membrii  de  sindicat cu  privire la indemnizatia  de  concediu s-a  nascut cu cel  putin 5  zile  inainte de  plecarea  in  concediu,  deci  anterior  datei de  3 iulie 2010 . Faptul ca, membrii  de  sindicat - cadre didactice  li  s-a  platit  indemnizatia  de  concediu  ulterior datei  la  care   dreptul de  creanta   a luat  nastere,  data  la  care intrase  in  vigoare Legea nr.118/2010, nu  are  nici o  relevanta in opinia instantei, deoarece ceea ce primeaza este data  nasterii  dreptului si  nu  cea  a valorificarii  acestuia .
A proceda  altfel inseamna a  incalca  principiul  neretroactivitatii  legii,  principiu  statuat atat de  art.15 alin.2  din Constitutie,  potrivit  cu  care legea  dispune  numai  pentru  viitor,  cu  exceptia  legii  penale  sau  contraventionale  mai  favorabile, cat si de art.1 din  Codul  civil,  potrivi  caruia  legea  dispune  numai  pentru  viitor; ea  n-are  putere  retroactiva.
Stabilind ca dreptul la indemnizatie de concediu cuvenita membrilor de sindicat a luat nastere anterior intrarii in vigoare a Legii nr.118/30 iunie 2010,  sub imperiul dispozitiilor legale si contractuale aflate in vigoare la acel moment , inclusiv in privinta cuantumului acesteia,instanta apreciaza ca  masura  luata de  catre parati ca la  momentul  platii  efective a  indemnizatiei  de  concediu  sa  procedeze  la  diminuarea  acesteia  cu 25%  este  nelegala
       Tribunalul retine ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul Muncii, rap. la art. 243 Codul Muncii, art. 30 din Legea nr. 130/1996, art. 155 Codul Muncii si art. 41 alin. 5 din Constitutie, statueaza obligatia angajatorului de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractele individuale de munca, iar potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este  obligat in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale sa-l  despagubeasca pe salariat in situatia in care a suferit un prejudiciu material sau moral  din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu  serviciul, or neplata drepturilor salariale stabilite prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii,  constituie o incalcare a contractului de munca intervenit intre angajator si salariat ce atrage raspunderea civila contractuala a celui ce angajeaza.
       In consecinta, fata de aspectele sus - retinute , va admite cererea formulata de reclamantul SINDICATUL LIBER DIN INVATAMANT CALARASI in numele membrilor de sindicat si va obliga parata SCOALA  -  la plata diferentei dintre indemnizatia de concediu de odihna cuvenita pentru anul scolar 2009 - 2010 si cea efectiv incasata (sume ce  au fost calculate de catre angajator si necontestate de catre membrii de sindicat).
       Constatand temeinic si legal   capatul de  cerere  cu  privire  la  plata indemnizatiei de  concediu  de  odihna  aferent anului  scolar 2009-2010  fara  aplicarea  diminuarii  cu 25%  prevazuta de  Legea nr.118/2010,  instanta  considera intemeiata si  pretentia  reclamantului  ca  paratii  PRIMARUL - , UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA A LOCALITATII - , CONSILIUL LOCAL AL LOCALITATII - sa aloce paratei SCOLII - sumele necesare pentru plata diferentelor mentionate mai sus,  urmand a dispune in acest sens pentru urmatoarele argumente:
       Potrivit art.167 alin.1  din Legea nr.84/1995 unitatile de invatamant preuniversitar de stat functioneaza ca unitati finantate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale pe a caror raza isi desfasoara activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.  Conform dispozitiilor  art.167 alin.13 din  aceeasi  lege,  finantarea  de  baza  si  finantarea  complementara a  unitatilor  de  invatamant  se  fac  pe  baza  de  contract  intocmit  conform  normelor metodologice  pentru  finantarea  invatamantului  preuniversitar,  incheiat  intre  directorul  unitatii  de  invatamant  preuniversitar  si  primarul  localitatii  in  a  carei  raza  teritoriala  se  afla  unitatea  de  invatamant.
        De retinut ca  finantarea  de  baza  asigura  desfasurarea  in  conditii  normale  a  procesului  de  invatamant  la  nivel  preuniversitar,  conform  standardelor  nationale,  fiind  asigurata  prin  bugetele  locale  ale unitatilor  administrativ  teritoriale de  care  apartin  unitatile  de  invatamant, din  sumele  defalcate  din unele  venituri  ale  bugetului  de  stat  si  din  alte  venituri  ale  bugetelor  locale (art.167 alin.3),  iar  potrivit  art.167  alin.5 lit,a din Legea nr.84/1995  cheltuielile  de  personal fac  parte  din  finantarea  de  baza .
       Intrucat in conformitate cu  dispozitiile  art.36  alin.4 din legea nr.215/2001, precum  si  repartizarea  fondurilor  pe  unitatile  de  invatamant  preuniversitar, consiliul  local  aproba  bugetul  local   la  propunerea  primarului , reiese ca   cele  doua  autoritati publice  au  obligatia  legala  de  a  asigura  sumele  necesare  pentru  plata  drepturilor  salariale ale  personalului  didactic,  inclusiv indemnizatia  de  concediu.
       In  baza  art.36 din R.O.I.,  opinia  asistentilor  judiciari  este  conforma  cu   dispozitivul  si  considerentele  prezentei  hotarari .    

1