Recurs civil. Hotarare care sa tina loc de act autentic. Inexistenta intentiei de vanzare.

Recurs civil. Hotarare care sa tina loc de act autentic. Inexistenta intentiei de vanzare.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei O, la data de 17.07.2009, reclamantii A F si A S au solicitat, in contradictoriu cu paratii P J si C M, sa se constate intervenita vanzarea-cumpararea din 7.01.2002, a casei de locuit formata dintr-o camera si o sala si a terenului aferent de 60 mp, situate in mun. O, , urmand ca sentinta ce se va pronunta sa tina loc de act de vanzare-cumparare.
Motivandu-si cererea, reclamantii au aratat ca, la data de 7.01.2002, au incheiat cu paratii o chitanta de mana, prin care acestia au primit suma de 22.500.000 ROL, in contul vanzarii imobilului descris mai sus, declarand ca, in cazul in care se vor intoarce, la data de 7.02.2002, le vor restitui suma primita, iar, daca nu sunt de acord, sa primeasca si diferenta de 22.500.000 ROL, ca pret total al vanzarii imobilului. Chitanta a fost semnata in prezenta martorilor C G si ZM.
La data de 21.02.2002, au intocmit o a doua chitanta, prin care paratii sunt de acord cu vanzarea imobilului, la suma de 45 mil. ROL, din care, pana la acea data, au primit suma de 32.500.000 ROL, diferenta de 12.500.000 ROL urmand a fi achitata pana la perfectarea actelor. Acest inscris a fost redactat in prezenta martorilor C C si S A, care cunosc faptul ca au achitat si aceasta diferenta de bani.
Imobilul care face obiectul vanzarii-cumpararii a fost dobandit de promitentii vanzatori prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.  6319/28.09.1994 de Notariatul de Stat Local O.
Desi in cuprinsul chitantei redactate si semnate la 21.02.2002 se stipuleaza faptul ca eliberarea camerelor se va face la data perfectarii actelor la notariat, imobilul a fost eliberat la data cand promitentii vanzatori si-au primit diferenta de pret de 12.50.00.00 ROL, asa cum au convenit.
In drept, reclamantii au invocat dispozitiile art. 5 alin. 2, art. 6 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 si ale art. 1073-1077 C.civ. si au depus la dosar, in copii, inscrisurile sub semnatura privata din 7.01.2002 si din 21.02.2002, contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 6319/28.09.1994, acte de stare civila, chitante privind achitarea taxei judiciare de timbru, timbre judiciare, procura autentificata sub nr. 996/27.02.2002 si schita imobilului in litigiu.
Paratii au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea actiunii formulate de reclamanti, cu motivarea ca, in realitate, nu a avut loc o promisiune de vanzare-cumparare a imobilului, ci a fost vorba de un imprumut de bani, care le era necesar pentru a pleca in strainatate, la munca. Chitanta din 21.02.2002 nu a fost semnata de paratul C M, ci numai de parata P J, si, astfel, acest inscris sub semnatura privata nu mai poate produce efecte specifice unui antecontract de vanzare-cumparare. Tot in acest inscris se mentioneaza ca s-ar fi stabilit sa se prezinte cu toti in fata notarului public, dar nu se stabileste nici o data concreta pentru incheierea actului autentic.
Din cele doua chitante nu rezulta de fel cine sunt si unde domiciliaza E F si A S, nu sunt consemnate in nici un fel actele de stare civila si de identitate, situatie in care aceste doua inscrisuri nu au o reala valoare juridica.
Mai mult, sumele consemnate in aceste chitante sunt ambigue si neserioase; in chitanta din 7.01.2002 se mentioneaza faptul ca ei au primit suma de 22.500.000 ROL, urmand ca, la data de 7.02.2002, sa primeasca diferenta de 22.500.000 ROL, dar, la data de 21.02.2002, se spune ca au primit suma de 32.000.000 ROL si ca o alta diferenta de 12.500.000 ROL ar urma sa o primeasca odata cu intocmirea actului notarial.
Calculand acest sume, ar rezulta ca o sa primeasca de la pretinsii cumparatori suma de 67.500.000 ROL.
Aceste chitante ambigue ascund, de fapt, imprumuturi banesti, in scop de camatarie, din partea reclamantilor.
Paratii au depus la dosar sentinta civila nr. 2749/19.11.2008, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia nr. 604/R/2009 a Tribunalului Calarasi.
La termenul din 6.10.2009, paratul C M a declarat ca nu a semnat chitanta din 7.01.2002 si nici cealalta chitanta.
De asemenea, ambii parati au declarat ca au primit 20 mil. ROL pentru a elibera o camera reclamantilor, pana cand ei le vor restitui toti banii.
Parata P J a mai declarat ca reclamantul A F, cu fostul nume de familie E, este nepotul ei de sora, ca a semnat chitanta, dar a primit banii cu titlu de imprumut, cu o dobanda de 100%, ca camatarie ascunsa, urmand sa plateasca suma de 4000 lei, din care suma de 2000 lei reprezinta dobanda.
In dovedirea actiunii, reclamantii au solicita proba cu inscrisuri, cu interogatoriul paratilor si cu martorii C G si Z M.
In aparare, paratii au solicitat proba cu inscrisuri si cu interogatoriul reclamantilor.
Solutionand cauza prin sentinta civila nr.2518/2009, Judecatoria Oltenita in temeiul art. 111 C.pr.civ. rap. la art. 1073 C.civ. si art. 5 alin. 2 din Legea nr. 247/2005, Titlul X, a admis actiunea formulata de reclamantii A F si A S in contradictoriu cu paratii P J si C M.
A constatat intervenita vanzarea-cumpararea din 7.01.2002, intre parati, in calitate de vanzatori, si reclamanti, in calitate de cumparatori, a casei de locuit formata dintr-o camera si o sala si a terenului aferent de 60 mp, situat in mun. O, cu vecini.., la pretul de 5000 lei (50.000.000 ROL)
Prezenta sentinta tine loc de act de vanzare-cumparare.
In baza art. 274 C.pr.civ., a obligat paratii sa plateasca reclamantilor suma de 354 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat recurs paratii C M si P J, ce au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca gresit au fost apreciate ca promisiuni de vanzare-cumparare cele doua acte, ele nefiind decat acte de imprumut bani. Mai mult, cele doua acte sant informe, nu au forma ad validitatem, nu sant semnate decat de cate unul dintre reclamanti si dintre parati. Nu sant indicate nici domiciliile celor doi reclamanti, dupa cum nici sumele in litigiu nu sunt certe.
Au fost invocate dispozitiile art.304 pct. 8 si 9 c.pr.civila.
In contradictoriu, intimatii s-au opus admiterii recursului, invocand continutul celor doua acte, elementele rezultate din ele si din celelalte probe administrate, din care rezulta fara dubiu intentiile de vanzare/cumparare, faptul ca nu este necesara forma ad validitatem, nerealitatea incertitudinii pretului-el fiind clar, in fine semnarea primului act-promisiune de catre toti participantii, cu efect si asupra celui de-al doilea. A mai invocat remiterea de catre recurenti intimatilor a actului de proprietate asupra imobilului, remitere specifica actului de transmitere a proprietatii.
Analizand recursul declarat prin prisma motivatiei sale, a actelor si a lucrarilor cauzei, a apararilor invocate, a dispozitiilor legale incidente, tribunalul constata ca el este intemeiat, urmand a-l admite in considerarea urmatoarelor:
Este cert ca in baza unei promisiuni de vanzare cumparare instanta poate constata interventia actului de vanzare cumparare, dar in conditiile legii, mai ales in conditiile unui act de promisiune.
In acest context, prima critica a dusa de recurenti este fondata. Continutul primului act invocat nu arata interventia unei asemenea promisiuni, ci mai degraba a unui imprumut insotit de o garantie-"ne obligam _sa restituim suma primita_", "_nu restituim suma primita_", expresii ce dovedesc fara echivoc asumarea obligatiei de restituire a sumei, obligatie specifica imprumutului sumei. Cum in interpretarea unui act juridic chiar si dubiul profita debitorului-paratilor, dar si cum nu rezulta intentia de vanzare din actul sus aratat, se constata ca nu este posibila constatarea unei intentii inexistente, deci nu este posibila admiterea acestei actiuni.
In plus, nici al doilea act nu poate fi primit cu valoarea pretinsa datorita lipsei semnaturilor tuturor participantilor, in conditiile in care acestea nu erau casatorite si nu erau aplicabile regulile regimului bunurilor sotilor.
Apararea intimatilor nu poate fi primita, in primul rand in considerarea celor sus aratate privitor la acte, dar in al doilea rand in considerarea chiar si a continutului declaratiilor ambilor martori, ce fac referire si ei la un imprumut a carui restituire era garantata de obligatia de vanzare-"_la 7 ian.2002 intre parti a intervenit o conventie prin care paratii trebuiau sa restituie imprumutul_"fila 42.
Criticile corespunzatoare lipsei formei ad validitatem, a elementelor indicate de identificare a reclamantilor nu pot fi primite, astfel cum aratau si intimatii nefiind de natura a afecta in general validitatea conventiei.
In fine, este reala critica adusa elementului-pret, acesta nu este clar, cert, dar si mai important pretul nu este platit. Pretul este unul din elementele actului, echivalent elementului-bun vandut, este contraprestatia partii, iar neachitarea lui impiedica si ea constatarea vanzarii.
In ce priveste apararea intimatilor axata pe remiterea actului de proprietate, desi este adevarat ca o asemenea remitere este consecinta a unei transmisiuni de proprietate, in cauza  ea nu are relevanta in considerarea inexistentei actului de transmitere, prin actele discutate in cauza neavand loc aceasta operatiune.
Fata de toate acestea constatam ca nu a intervenit o promisiune de vanzare/cumparare, motiv pentru care nu se poate constata aceasta.
Urmeaza deci a admite recursul in baza art.312 c.pr.civila, respectiv a modifica sentinta in sensul respingerii actiunii.