DISCRIMINARE-DREPTURI SALARIALE

Prin cererea inregistrata pe rolul pe rolul Tribunalului Braila, reclamantul A a chemat in judecata pe paratii B si C pentru ca, prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratilor la repararea prejudiciului cauzat membrului de sindicat D - angajat al C ca urmare a discriminarii prin neacordarea majorarilor salariale stabilite prin O.G. nr.10/2007 respectiv 5 % incepand cu data de 01.01.2007 fata de nivelul din decembrie 2006,  2%  incepand cu  01.04.2007 fata de nivelul din martie 2007 si 11% incepand cu data de 01.10.2007 fata de nivelul din septembrie 2007.
Reclamantul a mai solicitat plata dobanzilor legale calculate conform art.3 alin.3 din O.G. nr.9/2000 incapand cu luna ianuarie 2007 pana la efectuarea platii, indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflatie incapand cu momentul nasterii dreptului la despagubire si pana la momentul efectuarii platii acestuia precum si efectuarea mentiunilor aferente in dosarul personal.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca D - angajat al C este membrul sau si, in aceasta calitate, l-a mandatat sa formuleze prezenta actiune intrucat considera ca in mod discriminatoriu politistii au fost exceptati din categoriile de functionari publici - personal bugetar pentru care s-au stipulat cresteri salariale, respectiv O.G. nr.6/2007 si O.G. nr.10/2007 in etapele indicate in petitul cererii. Mai mult, neaplicandu-se iaceste indexari salariale, memrului sau de sindicat nu i s-a respectat dreptul fiecarui angajat de protejare a devalorizarii salariului sau de efectele inflatiei In acest mod, a apreciat reclamantul, sunt incalcate prevederile O.G.137/2000, Constitutiei Romaniei, Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Cartei Sociale Europene revizuita si Directivei 2000/78/CE.
Prin intampinarea formulata in termen procedural, paratul B a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii intrucat actele normative indicate de reclamant nu sunt aplicabile politistilor ce reprezinta o categorie de functionari publici cu statut distinct salarizat in baza O.G. nr.38/2003.
De altfel, a aratat paratul, incepand cu data de 01.01.2007 dpolitistii au beneficiat de cresteri salariale ca urmare a majorarii coeficientilor de ierarhizare a functiilor prin O.G. nr.57/2006 aprobata prin Legea nr.491/2006.
A mentionat paratul ca nu considera ca exista o situatie discriminatorie in cauza intrucat nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.2 alin.1 din O.G. nr.137/2000 si, mai mult decat atat, prin decizia nr.819/2008 Curtea Constitutionala a stabilit ca instantele judecatoresti nu au competenta de a crea norme pe cale judiciara, de a inlocui norme legale cu astfel de norme sau din alte acte normative.
Asa fiind, paratul a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila.
Referitor la capatul de cerere privind plata dobanzii legale, paratul a considerat ca acesta este nefondat intrucat institutia nu a stabilit prin conventie o astfel de rata si nici nu a fost pusa in intarziere stiu fiind ca angajarea cheltuielilor se face numai in limita creditelor bugetare aprobate.
Si paratul C a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila si nefondata sustinand, in esenta aceleasi argumente prezentate mai sus.
La primul termen de judecata reclamantul si-a precizat actiunea in sensul ca a solicitat si citarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii potrivit art.27 din O.G. nr.137/2000 care a inaintat la dosar un punct de vedere.
Exceptia inadmisibilitatii actiunii a fost respinsa de tribunal intrucat reclamantul a formulat o actiune in contencios administrativ considerand ca exista o discriminare in privinta membrului sau in virtutea accesului liber la justitie fiind in sarcina instantei de judecata legal investita sa analizeze daca solicitarile sale de acordare de despagubiri sunt fondate sau nu, neputandu-se aprecia, de plano, o denegare de dreptate.
Examinand actiunea introductiva prin prisma motivelor invocate, a apararilor formulate si a dispozitiilor legale aplicabile in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
D este angajat al B in calitate de politist - functionar public cu statut special si este salarizat in baza O.G. nr.38/2003 cu modificarile ulterioare si nici unul din actele normative indicate in actiunea introductiva nu ii sunt aplicabile.
Astfel, O.G. nr.6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007 aprobata prin Legea nr.232/2007 prevede la art.2 "Prezenta ordonanta se aplica functionarilor publici numiti in temeiul Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata".
Or, membrul de sindicat D nu este un astfel de functionar public, regimul juridic al statutului sau profesional fiind cel prevazut de Legea nr.360/2002 si O.G. nr.38/2003. Este adevarat ca prin art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 se prevede ca dispozitiile statutului se completeaza, dupa caz, cu prevederile Legii nr.188/1999 si ale altor acte normative in vigoare insa este evident ca aceste completari vizeaza alte aspecte decat cele de salarizare pentru care exista o dispozitie speciala in alineatul urmator.
Pe de alta parte, prin O.G. nr.6/2007 nu s-a acordat o crestere salariala in procent total de 18% functionarilor publici asa cum in mod eronat a sustinut aceasta, din insusi titlul acestui act normativ rezultand ca legifereaza "unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007".
De asemenea, in continutul acestui act normativ s-au prevazut, asa cum arata si titlul sau, capitole si texte referitoare la elementele sistemului de salarizare a functionarilor publici, (salarii de baza, sporuri, premii, alte drepturi, etc), fara nici o referire la acordarea unui procent de 18% a salariului pentru functionarii publici.
In consecinta, tribunalul a retinut ca O.G. nr.6/2007 s-a dorit un preambul al proiectelor de legiferare a unificarii salarizarii functionarilor publici si a cresterilor salariale ulterioare.
Nici art.39 din Legea nr.232/2007 nu este relevant in cauza intrucat acesta clarifica situatia unei singure categorii de personal, aceea a functionarilor publici preluati de Ministerul Economiei si Finantelor de la Ministerul Integrarii Europene ca urmare a masurilor de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale si nicidecum toti functionarii publici, asa cum tendentios se arata de reclamant.
Cat priveste O.G. nr.10/2007 aprobata prin Legea nr.231/2007, tribunalul a observat ca acest act normativ se refera, potrivit chiar denumirii, la cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica.
In concret, aceste majorari solicitate de reclamant vizeaza salariile de baza ale personalului contractual din sectorul bugetar precum si indemnizatiile personalului care ocupa functii de demnitate publica, D nefacand parte din nici una din aceste categorii de salariati.
Prin urmare, acestuia nu i s-au incalcat drepturile patrimoniale de catre parati prin neacordarea de majorari, in cazul sau neexistand acte normative aplicabile categoriei profesionale din care face parte.
Totodata, tribunalul a constatat ca prin Deciziile nr.818, 819, 820 si 821 din 3.07.2008, general obligatorii, Curtea Constitutionala a stabilit ca "prevederile art.1, art.2 alin .3 si art.27 alin.1 din O.G.nr.137/2000 sunt neconstitutionale in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative".
Aceste decizii sunt incidente in cauza, intrucat majorarile considerate de reclamant ca reprezentand un tratament discriminatoriu nu au vizat functionarii publici su statut special - politisti care sunt salarizati in baza unui act normativ diferit de cele avute in vedere de O.G.nr.6/2007 si O.G.nr.10/2007, Curtea Constitutionala statuand ca instantele judecatoresti nu au competenta de a inlocui actele normative cu putere de lege cu alte prevederi legale asa cum solicita reclamantul, respectiv de a li se acorda alte drepturi salariale decat cele expres stipulate in O.G.nr.137/2000 sau alte modificari ale acesteia.
Pentru considerentele mai sus expuse si dispozitiile legale mentionate, tribunalul a apreciat ca actiunea introductiva este nefondata si a respins-o ca atare.