Pierderea sansei de a obtine un avantaj.

Pierderea sansei de a obtine un avantaj.

Pierderea unei asemenea sanse de a obtine un avantaj (adica de a beneficia de un venit - pensia - fara a mai fi necesar sa munceasca) da nastere la reparatie, atat timp cat din actele depuse la dosar rezulta ca sansa ar fi avut o importanta esentiala in sensul ca daca s-ar fi realizat s-ar fi schimbat cursul vietii reclamantului (acesta avand posibilitatea de a nu mai presta munca si de a fi in permanenta alaturi de familia sa).

Trib. Bistrita-Nasaud, sect. I civ., sent. nr. 925/F/30 mai 2012

Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub nr. de mai sus reclamantul SI chemat in judecata pe parata CJP Bistrita-Nasaud solicitand obligarea paratei la plata catre reclamant a drepturilor cu titlu de pensie aferente perioadei 01.04.2010 - 10.01.2012 (21 luni), in cuantum total brut de 25.641 lei (23.709 lei net), in temeiul deciziei de acordare a pensiei nr. 122922 din 22.12.2011 emisa de parata in aplicarea sentintei civile nr. 1230/09.06.2011 pronuntata de Tribunalul Galati si obligarea paratei la plata catre reclamant a sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine faptul ca la data de 10 martie 2010 reclamantul a inregistrat in evidentele paratei sub nr. 22053/2010 cererea sa de pensionare.
Prin decizia nr. 6531/15.03.2010 parata respinge cererea motivat de faptul ca reclamantul nu indeplineste varsta necesara.
Impotriva deciziei de respingere a cererii sale de pensionare reclamantul a formulat contestatie inregistrata initial sub nr. 4431/112/2010 pe rolul Tribunalului Bistrita-Nasaud si ulterior sub nr. 2231/121/2011 pe rolul Tribunalului Galati, instanta in favoarea careia s-a stramutat cauza.
Prin sentinta civila nr. 1230/9 iunie 2011 s-a dispus anularea deciziei nr. 6531/2010 emisa de parata, fiind totodata obligata parata sa emita in favoarea reclamantului o decizie de acordare a pensiei anticipate partiale cu incepere din data de 1 aprilie 2010.
Hotararea a ramas irevocabila prin respingerea prin decizia nr. 1368/2011 pronuntata de Curtea de Apel Galati la data de 29 septembrie 2011 a recursului declarat de parata.
La data de 21 decembrie 2011 parata a pus in executare dispozitivul sentintei civile nr. 1230/2011, prin decizia nr. 122922/21.12.2011 admitand cererea de pensionare a reclamantului si stabilindu-i dreptul la pensie cu incepere de la data de 1 aprilie 2010, data de la care se face mentiunea ca urmeaza a i se plati drepturile cuvenite.
Desigur, intervalul de timp scurs intre data pronuntarii deciziei irevocabile si data emiterii deciziei de pensionare se justifica prin faptul ca decizia de respingere a recursului a fost motivata la data de 17 octombrie 2011, iar legalizarea hotararii irevocabile, necesar a fi atasata la dosarul de pensionare, s-a realizat la data de 2 noiembrie 2011.
Prin adresa nr. 1986/28.02.2012 (f. 6) parata comunica reclamantului faptul ca drepturile de pensie i s-au acordat numai cu incepere din data de 9 ianuarie 2012, intrucat din acest moment au incetat raporturile de munca ale reclamantului.
Atat conform art. 83 alin. 3 lit. a din Legea nr. 19/2000 sub imperiul careia s-a nascut dreptul, cat si potrivit art. 105 din Legea nr. 263/2010, in vigoare la data promovarii prezentei actiuni, pensia anticipata partiala se plateste de la data acordarii, stabilita prin decizie a casei teritoriale de pensii, insa nu inainte de data incetarii calitatii de asigurat, data care in speta a fost ziua de 9 ianuarie 2012.
Dispozitia legala are in vedere situatiile in care persoana care se pensioneaza are libera optiune intre a inceta activitatea si a-si incepe statutul de pensionar or de a continua activitatea, cu consecinta amanarii dobandirii statutului de pensionar cu tot ceea ce implica acesta.
 In prezenta cauza, asa cum corect subliniaza reclamantul, acest drept de optiune a fost practic inexistent. Este considerentul pentru care, asa cum se releva in cuprinsul actiunii introductive, reclamantul a inteles sa se indrepte impotriva paratei, ca entitate care i-a refuzat aceasta optiune, pentru a angaja raspunderea sa pentru prejudiciul suferit.
Prin urmare, reclamantul pretinde despagubiri morale si materiale pentru prejudiciul suferit din culpa paratei, prejudiciul material fiind evaluat de reclamant prin raportare la cuantumul lunar al pensiei de care ar fi beneficiat, intrucat ceea ce a pierdut este tocmai pensia lunara in cuantumul care i-a fost ulterior stabilit.
Este de necontestat faptul ca imposibilitatea reclamantului de a se pensiona efectiv si de a dobandi drepturile de pensie aferente cu incepere din data de 1 aprilie 2010 s-a datorat culpei exclusive a paratei, care a interpretat eronat prevederile legale aplicabile situatiei reclamantului, aspect retinut in considerentele sentintei civile nr. 1230/2011.
Gresita interpretare a prevederilor legale a pus reclamantul in situatia de a nu se putea pensiona de la data solicitarii, de a promova actiune in justitie pentru recunoasterea dreptului sau, de a sta intr-o stare de incertitudine de la data primirii deciziei de respingere a cererii sale si pana la momentul la care dreptul sau a fost irevocabil recunoscut si s-a emis decizia de pensionare, adica 1 an si 9 luni.
Este evident ca in conditiile in care reclamantul nu putea avea certitudinea reusitei demersului sau renuntarea la calitatea de angajat (implicit de asigurat) ar fi insemnat lipsirea sa de mijloacele materiale necesare traiului.
Prin nerecunoasterea dreptului legal la pensionare a reclamantului, cu incepere din data de 1 aprilie 2010 reclamantul a fost lipsit timp de 1 an si 9 luni (incepand din luna aprilie 2010 de cand trebuia sa i se recunoasca dreptul si pana la momentul comunicarii deciziei de pensionare emisa in executarea hotararii judecatoresti irevocabile) de dreptul de a se bucura de statutul de pensionar, care ii recunostea legal posibilitatea de a nu mai munci si de a incasa lunar o pensie in cuantum brut de 1221 lei.
Practic, prin respingerea dreptului sau de a se pensiona, reclamantul a fost obligat sa presteze in continuare activitate ca salariat in vederea asigurarii existentei sale, desi avea dreptul de a se pensiona, drept ce reprezinta o recunoastere legala a dreptului de a nu mai munci, care ii conferea dreptul de a sta acasa si de a incasa lunar pensia fara vreun efort fizic sau psihic.
In conditiile in care reclamantului nu i s-a recunoscut dreptul legal de optiune intre incasarea pensiei cuvenite si prestarea unei activitati remunerate cu consecinta suspendarii platii pensiei, prevederile art. 105 din Legea nr. 263/2010 sau ale art. 83 din Legea nr. 19/2000 nu pot fi invocate impotriva sa.
Pierderea dreptului de optiune i-a cauzat reclamantului un prejudiciu care impune reparatie in temeiul art. 1359 NCC, ca o consecinta a pierderii sansei de a obtine un avantaj (este vorba de pierderea sansei atasate unui drept de care reclamantul a fost privat).
Desigur, pierderea unei asemenea sanse de a obtine un avantaj (adica de a beneficia de un venit - pensia - fara a mai fi necesar sa munceasca) da nastere la reparatie, atat timp cat din actele depuse la dosar rezulta ca sansa ar fi avut o importanta esentiala in sensul ca daca s-ar fi realizat s-ar fi schimbat cursul vietii reclamantului (acesta avand posibilitatea de a nu mai presta munca si de a fi in permanenta alaturi de familia sa).
Asa cum rezulta din actele medicale depuse la dosar, la finele lunii ianuarie 2010 sotia reclamantului a suferit un infarct miocardic ce a necesitat interventie chirurgicala constand in implantarea unui stent.
Spitalizarea a durat pana la data de 6 februarie 2010, in cadrul Institutului Inimii de Urgenta pentru Boli Cardiovasculare "Niculae Stancioiu" Cluj.
La momentul spitalizarii sotiei, aceasta era curator al mamei sale, numita BL, in temeiul dispozitiei nr. 1107/3.08.2009.
Curatela s-a instituit pe considerentul ca soacra reclamantului suferea de dementa mixta, fiind incadrata in grad permanent de handicap, suferind si de alte boli grave, conform scrisorii medicale depusa in copie la dosar.
Asa cum rezulta din dispozitia de instituire a curatelei, soacra reclamantului locuia impreuna cu reclamantul si sotia acestuia.
Prin urmare, odata cu spitalizarea sotiei reclamantului, persoana in favoarea careia s-a instituit curatela a ramas in grija reclamantului, intrucat conform certificatului de incadrare in grad de handicap avea nevoie de supraveghere permanenta, ingrijire la domiciliu, asistent personal, suport psiho-afectiv din partea familiei.
Greutatile familiale au constituit elementul care l-a determinat pe reclamant sa solicite pensionarea, in conditiile in care este cert dovedit ca membrii familiei aveau nevoie de ajutor, atat timp cat soacra suferea de dementa avand nevoie de supraveghere permanenta, a fost diagnosticata si cu alte boli grave, care in final au dus la decesul acesteia la data de 18 aprilie 2011, cat timp sotia a suferit o interventie chirurgicala pe inima si necesita ajutor pentru recuperare, este o persoana dependenta de insulina, boala care a si necesitat internare in perioada 31.03.2011 - 11.04.2011.
Retinand indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat prin pierderea unei sanse (fapta ilicita, care se concretizeaza in nematerializarea sansei de a opta pentru pensionare, de a putea sta acasa si ajuta familia fara sa fie nevoit sa presteze munca, sa depuna efort fizic si intelectual in acest scop; prejudiciul constand in pierderea efectiva a pensiei ca urmare a nerealizarii sansei; legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, in sensul ca daca sansa s-ar fi realizat, respectiv daca i s-ar fi recunoscut dreptul de pensionare perspectivele evolutiei reclamantului pe plan personal, ar fi fost altele; culpa paratei, care a determinat pierderea sansei), tribunalul apreciaza ca se impune obligarea paratei la repararea prejudiciului astfel cauzat.
Pierderea efectiv suferita este egala cu cuantumul lunar al pensiei de care ar fi beneficiat daca i s-ar fi admis cererea de pensionare, de 1221 lei brut.
Prin urmare, pe intreg intervalul de timp incepand cu data de 1 aprilie 2010 de cand reclamantul trebuia sa beneficieze de pensie si momentul la care reclamantul a primit decizia de pensionare, cand a avut certitudinea ca dreptul sau a fost efectiv realizat, ianuarie 2012, prejudiciul efectiv cauzat se ridica la suma de 25.641 lei brut (1.221 lei/luna x 21 luni).
Respingerea cererii de pensionare, desi reclamantul indeplinea conditiile legale, obligarea acestuia sa parcurga etapele legale ale unei judecati care in timp a durat aproape 2 ani, sa suporte in acest interval de timp stresul generat de lipsa de certitudine a demersului sau, lipsirea acestuia de posibilitatea de a fi in permanenta alaturi de familia sa, care avea nevoie de sprijinul sau datorita bolilor, obligarea acestuia sa presteze in continuare munca pentru a asigura intretinerea sa si a familiei sale, desi legal ar fi avut posibilitatea de a nu munci si de a se bucura de pensie, au supus reclamantul unei suferinte psihice, unei stari de zbucium interior, unei traume dificil reparat in viitor.
Raportat la impactul psihic suferit, la consecintele negative create reclamantului in plan familial si social si la intensitatea cu care au fost percepute, rezultate din aspectele mai sus relevate, tribunalul apreciaza ca nu exista niciun motiv de indoiala ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral produs de fapta paratei si ca acest prejudiciu nu este suficient compensat prin simpla constatare a acestui fapt de catre instanta de judecata.
Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cel in cauza, in plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, masura in care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii.
Toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs, astfel incat sa nu se ajunga la o imbogatire fara justa cauza a celui care pretinde daunele morale.
Tinand seama de aceste considerente, statuand in echitate, in lipsa unor criterii legale, tribunalul apreciaza ca acordarea sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale chiar daca nu stinge suferinta incercata, este de natura sa procure reclamantului satisfactii susceptibile de a inlocui valorile de care a fost privat.
  In baza tuturor considerentelor retinute si facand aplicarea prevederilor art. 1.359 NCC, tribunalul va admite actiunea formulata si in consecinta va obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 25.641 lei brut echivalentul pensiei de care reclamantul a fost lipsit pe perioada 1.04.2010 - 10.01.2012 si suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.