Concediere pentru motive neimputabile. Desfiintarea locului de munca.

Concediere pentru motive neimputabile. Desfiintarea locului de munca.

Cerinta cauzei serioase implica o analiza dintr-o dubla perspectiva: prima, cu privire la angajator, ce consta in a se analiza daca motivele fara legatura cu persoana reclamantei sunt de natura sa antreneze interesul legitim al angajatorului de a pune capat contractului individual de munca; a doua cu privire la salariat, ce consta in a se analiza daca masura concedierii constituie ultima solutie posibila.

Trib. Bistrita-Nasaud, sect. I civ., sent. nr. 1279/F/27 iunie 2012

Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub nr. de mai sus reclamanta PVM a chemat in judecata pe parata DJP Bistrita-Nasaud intelegand sa conteste decizia nr. 2/27.03.2012 si preavizul nr. 121 emise se parata.
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine faptul ca reclamanta a fost angajata paratei pe postul de agent de paza pana la data de 23 aprilie 2012, cand s-a dispus concedierea sa.
Potrivit registrelor de planificare a serviciului - serviciul 1 grupa 2, prezentate in original instantei, din 1 septembrie 2009 si pana la data concedierii sale, reclamanta a asigurat paza ISJ Bistrita-Nasaud, incepand din 22 ianuarie 2010 in intervalul orar 7,00-15,00.
Paza acestei entitati, in intervalul orar mai sus mentionat, s-a asigurat numai de reclamanta, care a fost inlocuita de diferiti agenti de paza (care aveau posturile de baza stabilite la alte obiective) exclusiv in perioadele in care i se acordau zile libere sau concedii de odihna, asa cum rezulta din cuprinsul registrelor mai sus amintite.
Incepand cu data de 24 aprilie 2012 s-a dispus concedierea reclamantei pe motive care nu tin de persoana sa, motivat de desfiintarea locului sau de munca, sens in care s-a emis decizia de concediere nr. 2/27.03.2012, contestata in prezentul cadru procesual. 
La baza desfiintarii locului de munca unde reclamanta isi desfasura activitatea zilnica a stat rezilierea contractului de prestari servicii incheiat de parata cu beneficiarul - ISJ Bistrita-Nasaud cu incepere din data de 13 aprilie 2012, asa cum rezulta din adresa nr. 1783/27.03.2012 a beneficiarului.
In conditiile rezilierii contractului de prestari servicii parata a acordat reclamantei preaviz in perioada 27 martie 2012 - 24 aprilie 2017, din care efectiv in perioada 27 martie 2012 - 13 aprilie 2012 si compensat in bani in intervalul 14 aprilie 2012 - 23 aprilie 2012.
Faptul ca anterior s-a mai incercat concedierea reclamantei, insa decizia de concediere a fost anulata pentru vicii de forma, nu poate duce ipso iure la concluzia ca actuala concediere are caracter nereal si neserios, ci instanta are obligatia de a examina in concret legalitatea si temeinicia deciziei de concediere contestate in prezentul cadru procesual.
Conform art. 65 din Codul muncii, republicat, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.
Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Decizia de concediere intemeiata pe prevederile art. 65 se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu: motivele care determina concedierea si durata preavizului, elementul prevazut la art. 76 lit. c din Codul muncii republicat si anume criteriul de stabilire a ordinii de prioritati fiind incident numai in cazul concedierilor colective, iar elementul prevazut la art. 76 lit. d, respectiv lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, nefiind aplicabil in situatia in care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, in temeiul art. 65 din Codul muncii, potrivit deciziei in interesul legii nr. 6/2011.
Examinand decizia de concediere se constata ca aceasta intruneste cerintele de forma prevazute de lege, aspect de altfel necontestat de reclamanta.
Prin urmare, sub aspectul formei, decizia de concediere este legala.
Este adevarat ca in contractul individual de munca al reclamantei s-a prevazut ca locul sau de munca este pe raza localitatii Bistrita, insa, asa cum rezulta din depozitiile martorilor audiati, din registrele de planificare a serviciului de paza, conducerea unitatii parate este cea care in interiorul institutiei realizeaza o repartizare a agentilor de paza la diferite obiective.
Se poate constata ca de regula serviciul de paza la un anumit obiectiv  se asigura de aceleasi persoane pe perioada indelungata. Este cazul reclamantei, dar si a martorilor audiati GV si CS. Desi nu exista posturi de paza numai pentru femei si posturi de paza numai pentru barbati, conform martorilor audiati, repartizarea pe posturi se realizeaza de conducerea administrativa a paratei tinandu-se seama si de dorintele beneficiarului, astfel incat pe anumite posturi de paza pot fi fixati numai barbati sau numai femei (spre exemplu, la societatea L., unde conform martorului GL, paza este asigurata de femei pe considerentul ca la societatea beneficiara lucreaza mai multe femei, iar paza impune si controlul corporal).
Potrivit martorilor audiati, a registrelor de planificare a serviciului, regula este ca fiecarui angajat i se aloca un obiectiv de paza, astfel incat locul efectiv al muncii sale este la obiectivul respectiv. Numai exceptional, agentul de paza este mutat de la acel loc al sau de munca la un alt obiectiv justificat de diverse considerente, ca cererea beneficiarului, incetarea contractului de paza cu beneficiarul si existenta unui alt post de paza in cadrul paratei, considerente disciplinare, etc.
Angajatii cunosc faptul ca in ipoteza in care se desfiinteaza postul de paza la obiectului unde au fost repartizati si nu exista un alt post de paza liber in cadrul paratei, raportul lor de munca inceteaza prin concediere.
In cadrul paratei au mai avut loc asemenea concedieri, determinate de incetarea contractului de prestari servicii de paza (este vorba potrivit martorilor audiati de concedierea agentilor de paza care asigurau paza la societatea T), astfel incat situatia nu este noua, nu este singulara, ci constituie o regula, un procedeu cunoscut de agentii de paza.
Concedierea reclamantei s-a dispus ca urmare a faptului ca beneficiarul serviciului de paza ISJ Bistrita-Nasaud, obiectiv pazit de reclamanta, a reziliat contractul de prestari servicii cu incepere din data de 13 aprilie 2012, aspect comunicat paratei la data de 27 martie 2012.
Contractul de prestari servicii incheiat cu acest beneficiar prevede expres in art. 2 dreptul beneficiarului de a denunta unilateral contractul, care constituie legea partilor si care potrivit principiului libertatii contractuale poate cuprinde clauzele pe care le doresc partile atat timp cat nu contravin legii, ordinii publice, bunelor moravuri.
Urmare a incetarii acestui contract, postul de paza a disparut din statul de functii, numarul total al posturilor de paza reducandu-se de la 102 la 101, conform organigramelor depuse la dosar.
In cadrul paratei nu mai exista posturi libere, astfel incat reclamantei nu i s-a putut oferi un post de paza la un alt obiectiv. 
Verificandu-se temeiurile care au stat la baza concedierii reclamantei, prin prisma materialului probator administrat in cauza, tinand seama si de lipsa nejustificata a reclamantei de la interogatoriu, ceea ce face ca imprejurarile relevate sa fie considerate un inceput de dovada scrisa care se coroboreaza cu depozitiile martorilor audiati, cu registrele de planificare a serviciului, tribunalul constata ca incetarea raportului de munca al reclamantei ca urmare a concedierii a avut a baza o cauza reala si serioasa.
Cauza este reala atunci cand postul a fost suprimat definitiv din statul de functii, ceea ce rezulta din organigramele depuse la dosar.
Cerinta cauzei serioase implica o analiza dintr-o dubla perspectiva: prima, cu privire la angajator, ce consta in a se analiza daca motivele fara legatura cu persoana reclamantei sunt de natura sa antreneze interesul legitim al angajatorului de a pune capat contractului individual de munca; a doua cu privire la salariat, ce consta in a se analiza daca masura concedierii constituie ultima solutie posibila.
Cauza este serioasa atunci cand motivele care justifica masura concedierii, fara legatura cu persoana salariatului, au o anumita gravitate care sa impuna intr-adevar reducerea locului de munca. In speta, incetarea contractului de prestari servicii de paza cu beneficiarul ISJ Bistrita-Nasaud si lipsa vreunui alt post liber de paza a dus la concedierea reclamantei.
Motivul care a impus concedierea a vizat postul de paza ocupat de reclamanta si nu un alt post, de natura celui ocupat de catre reclamanta, distinctie ce exclude posibilitatea selectiei salariatilor.
Contractul de prestari servicii incheiat cu beneficiarul ISJ Bistrita-Nasaud prevedea dreptul beneficiarului de a denunta unilateral contractul, iar beneficiarul si-a exercitat acest drept prin adresa nr. 1783/27 martie 2012.
Incetarea contractului a fost independenta de vointa angajatorului, fiind determinata de vointa exclusiva a beneficiarului. Masura incetarii contractului de prestari servicii nu putea fi evitata de angajator.
Reclamanta nu a probat faptul ca la nivelul paratei ar mai exista posturi vacante de paza, iar din tabelul inregistrat sub nr. 176/10 mai 2012, rezulta ca toate posturile de paza ramase sunt ocupate.
In conditiile desfiintarii postului de paza ocupat de reclamanta, a lipsei altor posturi de paza libere motivul concedierii a facut imposibila mentinerea contractului individual de munca. O solutie contrara, in conditiile lipsei de posturi ar fi produs efecte negative pentru angajator.
Reclamanta intelege sa conteste caracterul real si serios al masurii concedierii pe considerentul ca incetarea contractului de paza la obiectivul care i-a fost incredintat nu poate determina concedierea, atat timp cat exista posibilitatea rotirii agentilor de paza, a folosirii unor agenti de paza in scopul inlocuirii altora care se afla in concediu de odihna sau carora li se acorda zile libere, cat in privinta agentului de paza de la CAS Bistrita-Nasaud au fost gasite solutii.
Tribunalul nu poate retine aceste considerente in sprijinul caracterului nereal si neserios al masurii dispuse.
Parata, in calitate de angajator, a stabilit in cadrul competentelor sale organizatorice, si in functie de obiectivele de paza cu privire la care are incheiate contracte de prestari servicii, persoanele care asigura paza la fiecare obiectiv. Prin urmare, conducerea paratei a delimitat locul efectiv unde fiecare agent de paza angajat urmeaza sa-si indeplineasca atributiile.
In aceste conditii, este evident ca in ipoteza in care contractul de prestari de servicii pentru un anumit obiectiv inceteaza, lipsa unui alt post de paza duce la concedierea persoanei care ocupa postul de paza care a disparut ca urmare a incetarii contractului de prestari servicii de paza.
Intrucat la nivelul paratei, asa cum releva martorii, cum atesta si parata si cum rezulta din tabelul cuprinzand agentii de paza depus la dosar, nu mai exista posturi libere, este evident ca o rotire a agentilor de paza nu putea avea loc. De altfel, nici reclamanta nu a relevat existenta la nivelul paratei a vreunui alt post de paza pe care l-ar fi putut ocupa.
De asemenea, in conditiile autofinantarii, in conditiile in care pe posturile unde paza se asigura in schimburi (in sistem turnus) sunt repartizate deja 4 persoane, mentinerea reclamantei in cadrul paratei pentru a inlocui persoanele aflate in concediu de odihna sau beneficiare de zile libere, nu se justifica financiar, intrucat asa cum releva martorul GL s-ar ajunge ca oamenii deja repartizati pe postul respectiv sa nu efectueze numarul total lunar de ore pentru care sunt platiti, ceea ce in final ar insemna o cheltuiala suplimentara pentru parata, efectele fiind negative pentru angajator.
In ceea ce priveste situatia contractului incheiat cu CAS Bistrita-Nasaud, reziliat si el ulterior concedierii reclamantei, procedeul paratei de a oferi agentului de paza care urma sa fie concediat un alt post temporar, aparut anterior concedierii agentului, este corect.
Incepand cu data de 1 iunie 2012, in baza contractului de prestari servicii incheiat de parata cu Consiliul Judetean Bistrita-Nasaud, paratei i s-a solicitat paza temporara a Palatului Culturii din Bistrita, aflat in administrarea Consiliului judetean Bistrita-Nasaud, motiv pentru care agentul de paza care urma sa fie disponibilizat urmare a incetarii contractului incheiat cu CAS Bistrita-Nasaud, aflat la acea data in concediu de odihna, a fost repartizat pe postul respectiv, intrucat la acel moment mai era angajatul paratei.
Mutarea agentului de paza pe un alt post este o dovada a faptului ca incetarea unui contract de prestari servicii de paza nu determina intotdeauna concedierea.
Intrucat obiectiv la momentul concedierii reclamantei nu existau posturi de paza neocupate, parata nu mai avea vreo posibilitate de mentinere a reclamantei, astfel incat concedierea a avut la baza o cauza reala, serioasa si obiectiva.
Desfiintarea locului de munca (in speta a postului de paza incredintat reclamantei) este efectiva, in sensul ca acest post a fost eliminat din statul de functii, nu a fost reinfiintat (in prezent paza inspectoratului scolar realizandu-se de o alta firma de paza, conform depozitiei martorului GL, aspect necontestat de reclamanta).
Desfiintarea postului are caracter obiectiv, fiind independenta de vointa paratei, ea datorandu-se cererii beneficiarului de incetare a contractului de paza.
Faptul ca ulterior concedierii reclamantei, s-a ivit un nou post de paza pe care a fost trecut agentul de paza care a fost repartizat la CAS Bistrita-Nasaud, ce urma sa fie concediat tot ca urmare a incetarii unui contract de paza, nu inseamna ca masura a avut un caracter fictiv, atat timp cat nu s-a dovedit ca postul de paza ocupat de reclamanta a fost reinfiintat, angajatorul fiind liber sa isi gestioneze politica de personal in directiile pe care le considera oportune pentru buna desfasurare a activitatii sale.