Divort. Respingere ca nesustinut.

Civil
Decizie
Familie Divort. Respingere ca nesustinut.

       Prin derogare de la dreptul comun, in materia divortului, dispozitiile art. 616 C.proc.civ. reglementeaza o sanctiune procedurala speciala - respingerea cererii de divort ca nesustinuta - ce are drept temei culpa procesuala dedusa din neinfatisarea reclamantului la termenul de judecata, in prima instanta. Sanctiunea opereaza insa numai atunci cand, cumulativ, lipsa reclamantului este nejustificata si doar paratul se infatiseaza la judecata si se bazeaza pe prezumtia legala de renuntare la judecata.

Trib. Bistrita-Nasaud, sect. I civ., dec. nr. 29/A/22 februarie 2012

       Prin sentinta civila nr. 9087/2011 pronuntata de Judecatoria Bistrita la data de 19 octombrie 2011 in dosarul nr. 5421/190/2010 s-a admis in parte actiunea civila formulata si precizata de reclamantul CE impotriva paratei CM si in consecinta s-a dispus desfacerea casatoriei incheiata intre parti la data de 04.11.1974 si inregistrata sub nr. 29/04.11.1974 la Consiliul popular al comunei Livezile, din culpa comuna a partilor; s-a dispus ca parata sa revina la numele avut anterior casatoriei, acela de "G"; s-a dispus ca autoritatea parinteasca fata de minora CVE sa fie exercitata de ambii parinti; s-a stabilit locuinta minorei la domiciliul reclamantului si a fost obligata parata la plata in favoarea minorei a unei pensii de intretinere in cuantum de 167,5 lei lunar, incepand cu data introducerii cererii de chemare in judecata, 11.06.2010, si pana la majoratul acesteia.
       Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond, in baza probatoriului administrat, a retinut faptul ca partile s-au casatorit la data de 04.11.1974 la Primaria Livezile, iar din casatorie au rezultat opt copii, dintre care doar CVE este in prezent minora.
       Probatoriul testimonial administrat in cauza a relevat faptul ca partile sunt despartite in fapt din vara anului 2010, parata locuind la domiciliul fiului sau, iar reclamantul locuind in continuare la fostul domiciliu conjugal impreuna cu una dintre fiicele majore si fiica minora. Despartirea in fapt a partilor s-a datorat neintelegerilor sotilor referitoare la neefectuarea muncilor gospodaresti de catre parata si violentelor fizice exercitate de reclamant asupra paratei. Avand in vedere aspectele retinute mai sus, instanta a constatat ca raporturile dintre soti sunt grav vatamate, iar continuarea casatoriei nu mai este posibila, impunandu-se desfacerea casatoriei incheiate intre parti din vina ambilor soti, cu consecinta revenirii paratei la numele avut anterior casatoriei, probatoriul testimonial relevand o culpa comuna in destramarea relatiilor de familie.
       Cererea paratei de respingere a actiunii de divort ca nesustinuta motivat de faptul ca la termenul din data de 20.04.2011 reclamantul a lipsit de la judecata a fost apreciata ca neintemeiata, reclamantul justificand ulterior lipsa sa de la termenul mentionat prin actul medical existent la fila 44 din dosar, inscrierea eronata a datei eliberarii adeverintei nefiind de natura a inlatura realitatea consemnarilor din cuprinsul actului, astfel ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 616 C. pr. civ. pentru respingerea actiunii ca nesustinuta.
       Potrivit dispozitiilor art. 397 din Codul civil, dupa divort autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide in alt mod, astfel ca, raportat la aceste dispozitii legale, avand in vedere interesul superior al minorei, lipsa unor motive temeinice care sa justifice exercitarea autoritatii parintesti doar de catre unul din parinti, instanta a dispus ca autoritatea parinteasca fata de minora sa fie exercitata de ambele parti.
Avand in vedere opinia minorei exprimata in fata instantei de judecata, in camera de consiliu, concluziile anchetelor sociale efectuate in cauza, declaratiile martorilor care releva faptul ca minora este bine ingrijita de reclamant, iar parata nu a manifestat interes fata de minora de la despartirea in fapt de sotul sau, instanta a stabilit domiciliul minorei la reclamant, obligand parata sa plateasca in favoarea minorei o pensie de intretinere in cuantum de 167,5 lei lunar, incepand cu data introducerii actiunii, 11.06.2010 si pana la majoratul minorei. La stabilirea cuantumului pensiei de intretinere, instanta a avut in vedere, in lipsa probatoriului cu privire la veniturile paratei, venitul minim pe economie.
       Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel parata.
       Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul retine faptul ca apelul declarat este fondat, hotararea fiind pronuntata cu incalcarea prevederilor art. 616 C.proc.civ. pentru considerentele care urmeaza a fi relevate.
       Prin exceptie de la regula inscrisa in art. 67 alin. (1) C.proc.civ., potrivit careia partile pot sa-si exercite drepturile procedurale prin mandatar, conform art. 614 C.proc.civ., in procedura de divort, in fata instantei de fond, sotii sunt obligati sa se prezinte personal, neputandu-se infatisa prin reprezentant.
       Partile se pot infatisa prin mandatar numai in urmatoarele situatii, expres si limitativ prevazute de art. 614 C.proc.civ. si anume: a) daca unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate; b) daca unul dintre soti este impiedicat de o boala grava; c) daca unul dintre soti este pus sub interdictie; d) daca unul dintre soti are resedinta in strainatate.
       Prin urmare, pentru a putea fi reprezentata prin mandatar in cadrul actiunii de divort, este esential a se stabili daca partea se afla in vreuna din situatiile expres prevazute de art. 614 C.proc.civ.
       Din examinarea incheierilor de sedinta rezulta ca initial reclamantul a lipsit la termenul de judecata din data de 19 ianuarie 2011, termen la care s-a amanat judecarea cauzei dispunandu-se depunerea de acte doveditoare a lipsei reclamantului.
       Ulterior la data de 9 martie 2011 se depune la dosar un bilet de iesire din spital, cu care reclamantul a inteles sa dovedeasca lipsa sa justificata la termenul anterior. La acest termen de judecata, asa cum rezulta din cuprinsul incheierii de sedinta, parata prin reprezentant a insistat in pozitia sa de respingere a actiunii ca nefiind sustinuta.
       La urmatorul termen de judecata acordat, 20 aprilie 2011, se constata din nou lipsa reclamantului, acordandu-se si de aceasta data un termen pentru justificarea absentei.
       In scop justificativ la dosarul cauzei reclamantul a depus un bilet de trimitere eliberat la data de 20 aprilie 2011 de Spitalul de oftalmologie Bistrita.
       Contrar sustinerilor primei instante, tribunalul retine ca lipsa reclamantului la cele doua termene de judecata nu a fost justificata.
       Astfel, in ceea ce priveste lipsa de la termenul de judecata din data de 19 ianuarie 2011 (neanalizata de instanta de fond in considerentele hotararii pronuntate si neretinuta ca fiind justificata in niciuna din incheierile de sedinta intocmite pe parcursul judecatii), tribunalul retine ca aceasta nu poate fi considerata justificata prin prisma biletului de iesire din spital depus la dosar.
       Contrar pozitiei reprezentantului reclamantului care la termenul de judecata din 19 ianuarie 2011 a sustinut ca lipsa se datoreaza faptului ca reclamantul este spitalizat, biletul de externare depus la dosar atesta spitalizarea reclamantului pe perioada 10 ianuarie 2011 - 14 ianuarie 2011. Termenul de judecata a fost stabilit la data de 19 ianuarie 2011, la 5 zile dupa data externarii.
       Din cuprinsul sau nu rezulta ca la externare s-a recomandat evitarea iesirilor din casa, singurele recomandari fiind tratamentul de urmat cu picaturi si control oftalmologic peste 3 saptamani, adica la inceputul lunii februarie 2011.
       Prin urmare, lipsa de la termenul de judecata din data de 19 ianuarie 2011 este nejustificata, reclamantul neproband ca s-a aflat in una din situatiile de exceptie prevazute de art. 614 C.proc.civ.
       Nici lipsa de la termenul de judecata din data de 20 aprilie 2011 nu poate fi apreciata ca justificata.
       Chiar daca actul medical depus de reclamant in justificarea lipsei sale este intitulat "bilet de trimitere", in realitate acesta constituie o simpla prescriptie medicala a tratamentului de urmat.
       Se poate cu usurinta observa din continutul sau ca provine de la o unitate spitaliceasca - Spitalul de oftalmologie Bistrita, nu indica vreo institutie de trimitere a reclamantului in vederea efectuarii vreunei investigatii, ci cuprinde doar diagnosticul cu care reclamantul figureaza in evidentele medicale si medicatia recomandata, cu indicatia efectuarii unui control peste 6 luni.
       Ca atare, acest act medical atesta efectuarea de reclamant a unui simplu control.
       Ori, in conditiile in care nu s-au depus la dosar acte din care sa rezulte ca acest control a fost stabilit a se efectua exact la data de 20 aprilie 2011, ca data stabilita pentru control a fost fixata anterior si reclamantul s-a aflat in imposibilitatea de a instiinta instanta despre aceasta data (pentru a se fixa eventual un alt termen la care sa poata fi prezent) ori ca a fost vorba de o urgenta care a necesitat investigatie imediata, simplul fapt al efectuarii in ziua termenului de judecata a unui control de rutina nu poate fi considerata lipsa justificata, in conditiile in care, in lipsa unei dovezi contrare, controlul putea fi efectuat in alta zi (in ziua anterioara sau ulterioara datei de 20 aprilie 2011).
       Absenta reclamantului pentru un control care nu s-a dovedit a fi iminent nu poate fi considerata justificata in conditiile in care justificarea presupune existenta unor motive obiective, a unor imprejurari care nu depind de vointa reclamantului.
       In niciun caz efectuarea unui control medical nu poate fi apreciata ca o impiedicare determinata de o boala grava in sensul art. 614 lit. b C.proc.civ., asa cum gresit sustine intimatul in cuprinsul intampinarii depuse in apel. Impiedicarea determinata de o boala grava presupune o imposibilitate a persoanei de a se deplasa la instanta.
       Or, actul medical depus la dosar atesta cu certitudine ca reclamantul s-a deplasat la data de 20 aprilie 2011 in Bistrita, de la domiciliul sau comuna din Livezile, sat Dumbrava.
       Este adevarat ca starea de boala poate fi considerata ca motiv justificativ de absenta, insa este necesar ca aceasta sa survina intempestiv, astfel incat reclamantul sa fie pus in imposibilitatea de a incunostinta instanta despre aceasta imprejurare.
       Un control medical insa este programat din timp, astfel incat reclamantul a avut fie posibilitatea de a solicita o programare pentru o alta data daca a stiut data termenului de judecata la momentul la care a avut loc programarea, fie de a solicita instantei de judecata acordarea unui alt termen, daca la data de 9 martie 2011 programarea era deja efectuata.
       Prin derogare de la dreptul comun, in materia divortului, dispozitiile art. 616 C.proc.civ. reglementeaza o sanctiune procedurala speciala - respingerea cererii de divort ca nesustinuta - ce are drept temei culpa procesuala dedusa din neinfatisarea reclamantului la termenul de judecata, in prima instanta. Sanctiunea opereaza insa numai atunci cand, cumulativ, lipsa reclamantului este nejustificata si doar paratul se infatiseaza la judecata si se bazeaza pe prezumtia legala de renuntare la judecata.
       Pentru aplicarea acestei sanctiuni, in cauza era suficient faptul ca reclamantul nu si-a justificat absenta la termenul din data de 19 ianuarie 2011.
       Retinand lipsa nejustificata a reclamantului la cele doua termene de judecata (19 ianuarie 2011 si 20 aprilie 2011), faptul ca lipsa nejustificata la un singur termen este suficienta pentru aplicarea sanctiunii prevazute de art. 616 C.proc.civ., tribunalul in baza prevederilor art. 297 C.proc.civ. raportat la art. 616 C.proc.civ., va admite apelul declarat, va schimba in tot hotararea atacata in sensul ca va respinge ca nesustinuta actiunea de divort formulata.
       Data fiind sanctiunea aplicata, tribunalul nu va mai analiza temeinicia actiunii de divort, modalitatea de aplicare a legii civile noi unui proces in curs in conditiile existentei prevederii art. 223 din Legea nr. 71/2011 si a lipsei unei modificari de actiune in conditii procedurale (in forma scrisa, cu elementele cerute de art. 112 C.proc.civ.).