Suspendarea executarii actelor administrative trebuie considerata ca fiind, in realitate, un eficient instrument procedural aflat la indemana autoritatii emitente sau a instantei de judecata pentru a asigura respectarea principiului legalitatii, fiin...

Suspendare executare autorizatie de construire.

       Suspendarea executarii actelor administrative trebuie considerata ca fiind, in realitate, un eficient instrument procedural aflat la indemana autoritatii emitente sau a instantei de judecata pentru a asigura respectarea principiului legalitatii, fiind echitabil ca atat timp cat  autoritatea publica sau judecatorul se afla in proces de evaluare, acestea sa nu-si produca efecte asupra celor vizati.

Trib. Bistrita-Nasaud, s. com., de cont. adm. si fisc., inch. din 6 iulie 2011

       Prin cererea inregistrata reclamantul Consiliul Judetean Bistrita-Nasaud a solicitat in contradictoriu cu paratul Primarul municipiului Bistrita, anularea in parte a Autorizatiei de Construire nr. 204/01/04/2011 emisa de Primarul municipiului Bistrita, respectiv a prevederii: "Transportul deseurilor de la Beclean la Bistrita se va face pe traseul Sarata, drum de exploatare pe malul stang al raului Bistrita - conform planului de situatie anexat", raportat la prevederile art.8 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare; suspendarea executarii Autorizatiei de Construire Nr.204/01/04/2011 emisa de Primarul municipiului Bistrita cu privire la obligatia de a respecta ruta de transport a deseurilor de la Beclean la Bistrita stabilita pe traseul: "Sarata, drum de exploatare pe malul stang al raului Bistrita - conform planului de situatie anexat" pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei, raportat la prevederile art. 15 si in conditiile prev. art.14 din Legea nr. 554/2004.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine in fapt urmatoarele:
Prin autorizatia de construire nr. 204/1.04.2011, ca urmare a cererii formulata de Consiliul Judetean Bistrita-Nasaud, s-a autorizat executarea lucrarilor de inchidere rampa pentru deseuri menajere din zona "Zavoaie" a mun. Bistrita, cu mentiunea ca inchiderea rampei se va face numai dupa deschiderea depozitului ecologic din zona localitatii Tarpiu; transportul deseurilor de la Beclean la Bistrita, urmand a se face pe traseul Sarata, drum de exploatare pe malul stang a malului Bistrita, conform planului de situatie anexat.
       La baza emiterii acestei autorizatii de construire a stat certificatul de urbanism nr.1759/18.10.2010 eliberat la cererea Consiliului Judetean Bistrita-Nasaud si inregistrata sub nr.78725/29.09.2010, la punctul 3 "regimul tehnic" mentionandu-se ca este vorba despre realizarea obiectivului de investitii "inchiderea depozitului de deseuri al mun. Bistrita" in cadrul proiectului " sistem integrat de management al deseurilor in jud. Bistrita-Nasaud", finantarea lucrarilor urmand a se face in cadrul acestui proiect de mediu.
       Intr-adevar, Consiliul Judetean Bistrita-Nasaud a solicitat comunicarea acceptului Primariei mun. Bistrita privind transportul deseurilor de la depozitul din Beclean, care urma a intra in procesul de sistarea activitatii si de ecologizare, la depozitul de deseuri municipale Bistrita, pe traseul avizat de Inspectoratul Judetean de Politie Bistrita-Nasaud, respectiv intrarea in Bistrita prin str. Valea Budacului - str. Ioan Pop Reteganu - str. Zavoaie - Depozit deseuri, atasandu-se avizul nr.54248/29.03.2010 al IPJ Bistrita-Nasaud.
  Initial, Primarul mun. Bistrita, prin adresa nr.82664/20.10.2010 comunica Consiliului Jud. Bistrita-Nasaud, acordul cu privire la traseul propus, cu mentiunea de a se respecta conditiile impuse prin avizul dat de Serviciul rutier al I.P.J. Bistrita-Nasaud.
       Pana la data emiterii autorizatie de construire intre cele doua autoritati, parti in prezentul litigiu, s-a purtat o indelunga si asidua corespondenta cu privire la traseul pe care trebuie sa-l respecte autovehiculele care urmeaza sa transporte deseurile din depozitul Beclean, in final traseul impus fiind cel mentionat in autorizatia de construire eliberata la  data de 1.04.2011.
Sustine reclamantul ca, autorizatia de construire a carei anulare in parte o solicita pe fondul cauzei, il prejudiciaza, solicitand suspendarea executarii acesteia in ceea ce priveste obligatia de a respecta ruta de transport a deseurilor de la Beclean la Bistrita, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei, justificand ca sunt realizate cerintele art.14 si 15 din Legii nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat impus de pericolul producerii unei pagube iminente intrucat traseul impus nu face parte din reteaua de drumuri publice si a drumurilor de utilitate privata deschise circulatiei publice aprobate prin H.G.nr.540/2000, ceea ce presupune lucrari majore de amenajare in valoare de 2.604.025 lei, cu atat mai mult cu cat in conformitate cu graficul de executie lucrari, pozitiile 59-60, in luna martie 2011 trebuia inceputa lucrarea de ecologizarea a depozitului Beclean in care este inclusa si cea mai importanta lucrare - colectarea si transportul deseurilor la depozitul din Bistrita, finalizarea fiind prevazuta pentru luna iunie 2011, lucrare care nu a inceput nici la data sesizarii instantei -  5.05.2011, deoarece drumul nu este practicabil, riscul fiind si acela de intarziere a finalizarii intregului proiect cu pierderea fondurilor comunitare alocate.
       Tribunalul retine ca actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, care la randul sau se bazeaza pe prezumtiile autenticitatii si veridicitatii fiind el insusi titlu executoriu.
       Principiul legalitatii actelor administrative presupune insa atat ca autoritatile  administrative  sa nu incalce legea, cat si ca toate deciziile lor sa se intemeieze pe lege. El impune, in egala masura, ca respectarea acestor  exigente de catre autoritati sa fie in mod  efectiv asigurata.
       Prin urmare, in procesul executarii din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum si  anumite garantii de echitate pentru cei carora li se adreseaza, intrucat actiunile  autoritatilor publice nu pot fi  discretionare, iar legea trebuie sa furnizeze o protectie adecvata impotriva arbitrariului.
       Tocmai de aceea suspendarea executarii actelor administrative trebuie considerata ca fiind, in realitate, un eficient instrument procedural aflat la indemana autoritatii emitente sau a instantei de judecata pentru a asigura respectarea principiului legalitatii, fiind echitabil ca atat timp cat  autoritatea publica sau judecatorul se afla in proces de evaluare, acestea sa nu-si produca efecte asupra celor vizati.
       In considerarea celor doua principii incidente in materie - al legalitatii actului si al executarii acestuia din oficiu -  suspendarea executarii constituie insa o situatie de exceptie, aceasta putand fi dispusa numai in cazurile si in conditiile  expres prevazute de lege.
       In plan intern, suspendarea executarii actului administrativ este reglementata prin art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004, putand fi dispusa numai in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente.
       In sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezinta acele imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului  administrativ, iar paguba iminenta consta in  prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) si s).
       Preocupari, in plan juridic, cu privire la suspendarea  executarii actelor administrative au existat  si la nivel european, prin perspectiva acestora (ex. R(89)/8, referitoare la  protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa) instanta putand acorda asemenea masuri, in raport cu ansamblul circumstantelor si intereselor prezente, atunci cand executarea actului este de natura a cauza pagube grave, dificil de reparat si  cand exista un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
       Reclamantul a prezentat acele imprejurari de fapt  care pot constitui indicii de rasturnare a prezumtiei de legalitate, respectiv ca autorizatia de construire se elibereaza in baza certificatului de urbanism, in cuprinsul careia nu s-a solicitat avizul Directiei de Sanatate Publica a jud. Bistrita-Nasaud, notificarea nr. 556/28.12.2010 a acestei institutii mentionand ca proiectul este in conformitate cu legislatia in vigoare privind conditiile de igiena si sanatate publica, initial Primarul mun. Bistrita exprimandu-si acordul cu privire la traseul deseurilor din Beclean propus de reclamant inca din data de 20.10.2010, dar ulterior inscriind un alt traseu in autorizatia de construire nr.204 din 1.04.2011.
       Sustine paratul ca traseul solicitat de reclamanta strabate mai multe localitati - Beclean - DN 17 pana in localitatea Sintereag - DJ 151 Chirales - DJ 172 Saratel - Sarata - Monariu - Budacu de Jos - DJ 173 C - Valea Budacului - Bistrita (str. Budacului - str. Ioan Pop Reteganu - str. Zavoaie - depozit deseuri), respectiv 4100 m in intravilanul mun. Bistrita, intr-o zona intens locuita, astfel ca fata de numarul de autovehicule de mare tonaj angajate in aceasta actiune (10 masini x 3 curse pe zi) pe o perioada de 3 luni, l-a determinat sa stabileasca un alt traseu mai scurt cu 3,5 km in municipiu, respectiv prin Sarata, drum de exploatare pe malul stang al raului Bistrita.
S-a justificat de catre parat ca la emiterea autorizatiei de construire autoritatea publica competenta trebuie sa tina seama pe langa prevederile documentatiei de urbanism si ale regulamentelor locale de urbanism si de existenta unui risc privind securitatea, sanatatea oamenilor sau neindeplinirea conditiilor lor de salubritate minima (art. 31/1 din Leg.350/2001), Ordinul nr.110/2007 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare al localitatilor, respectiv art.24 alin.6, impunand de asemenea ca pentru deplasare (adica transportul deseurilor) sa se  foloseasca traseele cele mai scurte, cu cel mai redus risc pentru sanatatea populatiei si a mediului care au fost aprobate de autoritatile administratiei publice locale si utilizarea statiilor de transfer pentru minimizarea distantelor de transport.
Or, reclamantul nu a facut referire in demonstrarea acelor imprejurari de drept de natura a rasturna prezumtia de legalitate, decat la aspectul ca autorizatia de construire trebuia sa aiba in vedere doar cele aratate in certificatul de urbanism, respectiv ca initial emitentul autorizatiei si-a exprimat acordul cu privire la traseul propus. Dar, evident solicitarea de eliberare a certificatului de urbanism nu a vizat si stabilirea unui traseu al deseurilor, discutiile purtandu-se anterior datei de 18.10.2010, cand de principiu s-a optat pentru cel avizat de politie, conditii in care la pct.5 al certificatului de urbanism au fost indicate documentele necesare, avizele si acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, constituind intr-adevar anexe si devenind parte integranta din autorizatia de construire, conform art.5 alin.3 din Legea nr.50/1991.
Aceste discutii nu sunt insa de natura a crea o indoiala serioasa asupra legalitatii actului pentru a se ajunge la suspendarea executarii, cu atat mai mult cu cat  nu s-a indicat in ce masura emitentul autorizatiei  atacate a nesocotit  dispozitiile Legii nr.215/2001 privind atributiile referitoare la organizarea executarii si executarea in concret  a serviciilor publice de interes local, precum salubritatea, a se vedea art.63 alin.1 lit. d), alin.5 lit. c) si g) cu referire la dispozitiile  Ordinului nr.110/2007 ce contin mentiuni privind traseul deseurilor.
Mai mult, nici cea de a doua conditie care se impune a fi indeplinita cumulativ si anume paguba iminenta, adica acel prejudiciu material, viitor si previzibil sau perturbarea grava a functionarii unei autoritati sau a unui serviciu public, nu este verificata, chiar daca se sustine si este demonstrat ca potrivit graficului de desfasurare a lucrarilor pct.59-60, colectarea si transportul deseurilor din Beclean la Bistrita trebuia sa se realizeze 1.03.2011 - 30.06.2011, intarzierea acestor lucrari  operand tocmai datorita emiterii la 1.04.2011 a autorizatiei de construire pe fondul discutiilor referitoare la traseu, posibilitatea amenajarii acesteia pentru folosirea pe o perioada determinata si relativ scurta de timp (90 de zile) fiind recunoscuta de ambele parti, doar sumele implicate de aceasta amenajare fiind diferite si disproportionate valoric, desi lucrarile impuse de amenajare sunt aceleasi, conform estimarilor ambelor parti.
Cheltuielile implicate de amenajarea drumului si eventualitatea pierderii fondurilor europene prin nerespectarea graficului de lucrari, depasit de altfel, din punct de vedere economic reprezinta o diminuare a patrimoniului si este echivalenta cu o paguba, dar din punct de vedere juridic paguba trebuie sa fie reprezentata doar de o diminuare  macar aparent ilicita a patrimoniului, ceea ce nu s-a dovedit, astfel ca pentru considerentele expuse, constatand ca nu sunt indeplinite conditiile legale pentru a proceda la suspendarea autorizatiei de construire, conform art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/5004, va respinge cererea ca neintemeiata.