Suspendare act administrativ fiscal. Conditii

Suspendare act administrativ fiscal. Conditii.

      Cazurile bine justificate sunt reprezentate, in acceptiunea legii, de imprejurarile legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, iar prin paguba iminenta se intelege prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. com., de cont. adm. si fisc., sent. nr. 909/CA/4 august 2011, nepublicata)

      Prin cererea inregistrata la tribunal sub nr. de mai sus, reclamanta SC. D & S F SRL Bistrita a chemat in judecata pe parata Directia Generala a Finantelor Publice Bistrita-Nasaud, solicitand suspendarea  executarii  deciziei  de  impunere  nr.  F-BN  492/23.06.2011  privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere F-BN 493/23.06.2011, a Dispozitiei privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. 492/23.06.2011 si a Dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr. 336/23.06.2011, pana la solutionarea definitiva a contestatiei formulate impotriva Raportului de inspectie fiscala din 23.06.2011 inregistrat sub nr. 238/F-BN328/30.06.2011 incheiat de Activitatea de Inspectie Fiscala din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice Bistrita-Nasaud si a actelor subsecvente acestuia.
      Analizand cererea de suspendare formulata de reclamanta, tribunalul retine urmatoarele:
      Prin Decizia de impunere nr. F-BN  492/23.06.2011 emisa de parata Directia Generala a Finantelor Publice Bistrita-Nasaud, ce constituie potrivit prevederilor art. 41 C.pr.fiscala act administrativ fiscal, s-a stabilit in sarcina reclamantei SC D & Fleisch SRL obligatii suplimentare de plata, respectiv suma de 451.594 lei reprezentand: 302.825 lei taxa pe valoare adaugata si 148.769 lei majorari.
      Decizia a fost emisa in baza raportului de inspectie fiscala incheiat la data de 23.06.2011 de catre DGFP B-N - Activitatea de inspectie fiscala, raport care, la capitolul III - Constatari fiscale a evidentiat ca intre societatea reclamanta si SC Lider Prodcarm SRL Alba Iulia s-au derulat tranzactii comerciale si anterior per. 01.09.-31.12.2009, insa pentru a diminua creantele asupra clientului respectiv, existente in sold la data de 31.07.2009, in perioada 01.09.-31.12.2009 s-au derulat operatiuni cu firma de tip fantoma, sens in care nu s-a acceptat dreptul la deducere al TVA in suma de 302.825 lei.
      Totodata, parata DGFP Bistrita-Nasaud a emis in baza raportului sus mentionat si Decizia privind nemodificarea bazei de impunere F-BN 493/23.06.2011, Dispozitia privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. 492/23.06.2011 si Dispozitia privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala nr. 336/23.06.2011.
      Examinand cu prioritate, conform prevederilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare cu privire la cele trei acte mentionate mai sus, instanta retine ca aceasta nu este intemeiata motivat de faptul ca toate aceste acte, depuse la filele 35 si urm. dosar, reprezinta, contrar sustinerilor paratei, intrunesc elementele definitorii ale actelor administrative fiscale, prevazute de art. 41 C.pr.fisc., in conditiile in care, in mod evident, din continutul lor rezulta consecinta aplicarii legislatiei privind stabilirea, respectiv modificarea drepturilor si obligatiilor fiscale ale reclamantei.
      Mai mult decat atat, insasi organul fiscal emitent consemneaza in continutul acestor acte calea de atac prevazuta de art. 205, 207 din OG nr. 92/2003, ce reglementeaza procedura solutionarii contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale.
      Prin urmare, exceptia invocata urmeaza a fi respinsa, iar cererea de suspendare a executarii formulata de reclamanta, sa fie analizata in raport cu toate cele patru acte administrative fiscale invocate in cererea de chemare in judecata.
      Pe fondul cauzei, instanta retine ca, reglementand procedura de suspendare a executarii actului administrativ fiscal, art. 215 din Codul de procedura fiscala consacra dreptul contribuabilului de a cere suspendarea executarii acestuia in temeiul Legii contenciosului contenciosului administrativ nr. 554/2004, sub conditia depunerii cautiunii ale carei criterii de stabilire sunt prevazute la alin. 2 al art. 215 C.pr.fisc. 
    In privinta conditiilor cumulative de admisibilitate ale suspendarii executarii actului administrativ in temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, acesta face trimitere la motivele prevazute la art. 14 din acelasi act normativ, ele fiind reprezentate de existenta unui caz bine justificat si iminenta producerii unei pagube, notiuni definite de art. 2 alin. 1 lit. "t" si respectiv "s".
      Astfel, cazurile bine justificate sunt reprezentate, in acceptiunea legii, de imprejurarile legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, iar prin paguba iminenta se intelege prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public.
      Prin urmare, suspendarea actului administrativ este reglementata ca exceptie de la aplicarea principiului conform cu care actul administrativ cu caracter unilateral se executa din oficiu (acesta beneficiind de prezumtia de legalitate si de veridicitate), in scopul acordarii unei protectii provizorii a drepturilor si intereselor particularilor pana in momentul in care instanta competenta va cenzura legalitatea actului, insa pentru ca aceasta masura exceptionala sa poata opera, nu este suficient doar ca partea interesata sa sustina ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, ci trebuie sa prezinte argumente pe baza carora sa se poata realiza o analiza in concret a cazului bine justificat si a iminentei unei pagube in raport cu natura si amploarea masurii dispuse prin actul contestat.
      De altfel, prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ reprezinta transpunerea in dreptul national a prevederilor, cu valoare de principiu, cuprinse in Recomandarea R(89) 8 a Comitetului de ministri al Consiliului Europei privind protectia judiciara provizorie in materie administrativa, potrivit carora "masurile de protectie provizorie pot fi indeosebi acordate, daca executarea actului administrativ este de natura sa creeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, si sub conditia existentei unui caz prima facie impotriva validitatii actului respectiv."
      Raportat la motivele invocate in sustinerea cererii de suspendare, se impune sublinierea faptului ca, asa cum a statuat si Inalta Curte de Casatie si Justitie (decizia nr. 2090/2007), nu pot fi subsumate conditiei cazului bine justificat aprecierile reclamantei referitoare la nelegalitatea actului, acceptarea unui asemenea rationament echivaland cu o prejudecare a fondului care priveste examinarea legalitatii actului, examinare ce excede cadrului procesual determinat de cererea de suspendare a acestuia. In acest sens, nu se poate retine nici un element de fapt sau de drept care sa determine indoiala serioasa in privinta legalitatii actelor administrative fiscale in discutie, de natura a justifica suspendarea lor, criticile vizand utilizarea de prezumtii in rationamentul adoptat de organul de inspectie fiscala si incalcarea in acest mod, in opinia reclamantei, a normelor legale imperative si a prezumtiei de nevinovatie, neputand fi calificate drept indoiala serioasa in acceptiunea conferita de textul legal mai sus citat.
      In ceea ce priveste conditia producerii pagubei iminente, tribunalul retine ca argumentatia reclamantei converge spre concluzia declansarii iminente a starii de insolvabilitate ca urmare directa a executarii actului administrativ fiscal  anterior solutionarii contestatiei formulate impotriva acestuia, concretizata in blocarea totala a  activitatii societatii determinata de pierderea credibilitatii pentru partenerii externi, dar si neindeplinirea conditiei de eligibilitate pentru obtinerea unor eventuale credite care ar putea revigora activitatea curenta si implicit continuarea activitatii specifice.
      Tribunalul retine insa ca are doar un caracter declarativ sustinerea reclamantei potrivit cu care executarea actului administrativ fiscal contestat ar determina, in sine, starea de insolventa a societatii comerciale, cata vreme aceasta afirmatie nu este sustinuta de o argumentatie si o probatiune care sa releve situatia platilor reclamantei, respectiv incetarea platilor ori iminenta incetarii acestora ca urmare a inexistentei disponibilitatilor banesti, aspecte ce configureaza starea de insolventa prin prisma prevederilor Legii nr. 85/2006.
      Mai mult, insasi reclamanta sustine ca detine in proprietate active a caror valoare depaseste de mai multe ori valoarea sumei stabilita in urma controlului fiscal, astfel incat, apare ca fiind singurul element determinant in indeplinirea conditiilor de eligibilitate pentru partenerii de afaceri, dar si pentru unitatile bancare, acela al comportamentului pe care il va adopta in ceea ce priveste stingerea obligatiilor fiscale stabilite in sarcina sa, iar in ipoteza anularii titlului de creanta ca urmare a exercitarii dreptului de a -l contesta, reclamanta are la dispozitie posibilitatea de a uza de prevederile ce reglementeaza institutia intoarcerii executarii, cu specificitatea pe care o prezinta prevederile Codului de procedura fiscala.
      Asadar, coroborand aspectele de fapt mai sus relevate, tribunalul constata ca  in cauza nu sunt date acele imprejurari de fapt si de drept care pot constitui indicii care sa faca verosimila iminenta producerii unei pagube.      
      Prin urmare, fata de cele retinute, instanta, in baza prevederilor art. 15 alin.1-3 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 215 alin. 2 C.pr.fiscala, urmeaza sa respinga, ca nefondata, cererea de suspendare a executarii actelor administrative fiscale formulata de reclamanta, apreciind ca nefiind intrunite, cumulativ, conditiile legale pentru a se dispune masura solicitata de aceasta.