Natura juridica a sumelor ce reprezinta disponibilitatile din contul bancar deschis la tertul poprit.

Contestatie la executare       Natura juridica a sumelor ce reprezinta disponibilitatile din contul bancar deschis la tertul poprit.
      
      Obligatiei angajatorului de a plati drepturile salariale (indiferent de modalitatea pentru care a optat angajatul) ii corespunde dreptul corelativ al angajatului de a incasa si de a dispune de aceste sume, desigur cu limitarile pe care le-ar impune existenta unor urmariri silite asupra veniturilor salariale. Insa in aceasta din urma ipoteza, urmarirea veniturilor de natura salariala sunt supuse reglementarilor restrictive ale art. 409 C.pr.civ.
      
Trib. Bistrita-Nasaud, s. com., de cont. adm. si fisc., dec. nr. 372/R/30 iunie 2011
      
      Prin sentinta civila nr. 1817/28 februarie 2011 pronuntata de Judecatoria Bistrita a fost respinsa, ca nefondata, contestatia la executare formulata de contestatorul RDC in contradictoriu cu intimatii PB. IB, DI.
      Impotriva acestei hotarari a formulat recurs contestatorul.
        Tribunalul, examinand in baza prevederilor art.304 si art.3041 Cod procedura civila incheierea atacata atat prin prisma motivelor de recurs invocate cat si sub toate aspectele, constata ca recursul declarat de recurenta este fondat, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse.
      Astfel, in raport de criticile formulate de recurent, tribunalul constata ca problema de drept dedusa judecatii este aceea a calificarii naturii juridice a sumelor ce reprezinta disponibilitatile din contul bancar deschis la tertul poprit, sens in care prima instanta, desi retine ca fiind real faptul ca in acest cont ii erau virate debitorului contestator, de catre angajator, sumele provenite din diurne si drepturi salariale (aspect de altfel necontestat in cauza), apreciaza ca aceste sume, odata virate in cont, isi pierd aceste caracteristici, calificand (din perspectiva relatiei debitor - tert poprit) contul curent ca fiind un contract de depozit neregulat, in temeiul caruia banca are obligatia de a elibera debitorului sumele de bani cu acest titlu (ca o obligatie izvorata din contractul de depozit dintre parti), iar nu cu titlu de diurne sau salarii.  
      Asertiunile primei instante nu sunt insa impartasite de tribunal.
      Astfel, nu poate fi acreditata teza avansata de intimata si insusita de prima instanta in sensul ca, in ceea ce priveste contul bancar cu card atasat, acesta ar functiona ca un cont curent si nu ca un cont de salarii.
      Astfel, relevante pentru calificarea naturii operatiunilor derulate prin intermediul acestui cont sunt prevederile OUG nr. 149/2007 privind aprobarea unor masuri in domeniul finantelor publice, din economia carora rezulta natura operatiunii derulate prin intermediul contului bancar cu card atasat destinat platii drepturilor salariale.
      Astfel, art. 5 din actul normativ mentionat prevede ca "ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, precum si institutiile publice din subordinea acestora, indiferent de sistemul de finantare, vor lua masurile necesare achitarii drepturilor salariale prin intermediul cardurilor pentru angajatii care opteaza pentru aceasta modalitate de plata".
      Potrivit art. 7, "(1) Institutiile de credit prin care se efectueaza platile prevazute la art. 5 sunt selectate de ordonatorii de credite, in conditiile legii.
          (2) Salariatii pot opta pentru plata pe card a salariilor prin intermediul altor institutii de credit decat cele selectate in conditiile alin. (1)".
Urmare a pronuntarii de catre Curtea Constitutionala a Deciziei nr. 859/2009 prin care a constatat ca prevederile art. 5 - 8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 149/2007 sunt neconstitutionale in masura in care din acestea se intelege ca plata drepturilor salariale prin card este obligatorie, prevederile OUG nr. 149/2007 au fost modificate prin Legea nr. 77/2010, avand in prezent forma mai sus prezentata, art. 6 si art. 8 fiind abrogate.
Este real ca acest act normativ este destinat salariatilor din institutii publice, insa pentru identitate de ratiune, aceeasi interpretare se impune a se realiza si in raport cu salariatii din mediul privat ale caror drepturi si interese legitime trebuie protejate in egala masura, prin utilizarea argumentului analogic de interpretare logica a normelor de drept civil (argument potrivit cu care unde exista aceleasi ratiuni trebuie aplicata aceiasi solutie).
      Din extrasul de cont prezentat in fata primei instante rezulta neindoielnic faptul ca in speta dedusa judecatii suntem in prezenta aplicarii prevederilor OUG nr. 149/2007 in sensul ca deschiderea contului bancar cu card atasat a reprezentat materializarea optiunii angajatului in ce priveste modalitatea de plata a drepturilor salariale.
      Prin urmare, obligatiei angajatorului de a plati drepturile salariale (indiferent de modalitatea pentru care a optat angajatul) ii corespunde dreptul corelativ al angajatului de a incasa si de a dispune de aceste sume, desigur cu limitarile pe care le-ar impune existenta unor urmariri silite asupra veniturilor salariale. Insa in aceasta din urma ipoteza, urmarirea veniturilor de natura salariala sunt supuse reglementarilor restrictive ale art. 409 C.pr.civ.
      Or, in cauza, aceste limitari impuse de legiuitor (salariile si alte venituri periodice realizate din munca pot fi urmarite pana la 1/3 din venitul net lunar pentru orice fel de datorii  - in afara celor de intretinere care pot fi urmarite pana la ? din venitul net lunar - , iar diurnele nu pot fi urmarite pentru nici un fel de datorii) au fost ignorate de creditor in conditiile in care a dispus instituirea popririi asupra tuturor disponibilitatilor banesti aflate sau care vor fi incasate in orice cont (deci inclusiv in cel prin intermediul caruia se platesc salariile) apartinand recurentului.
      Mai mult decat atat, prin instituirea popririi si asupra tuturor disponibilitatilor viitoare din contul in discutie, este evident ca dreptul salariatului de a dispune de partea din veniturile salariale pe care legiuitorul (din ratiuni de protectie sociala) o exclude posibilitatii de urmarire, este anihilat. Prin urmare, nu se poate sustine cu deplin temei ca prin virarea sumelor in cont de catre angajator, acestea isi pierd automat, prin aceasta operatiune in sine, caracteristicile de drepturi salariale. Despre o atare calificare s-ar putea discuta doar in conditiile in care, prin vointa angajatului, dupa virarea sumelor, acesta consimte a le depozita, fara a solicita incasarea. Numai ca o atare posibilitate nu poate fiinta decat in conditiile coexistentei posibilitatii reale a angajatului de a incasa drepturile salariale, desigur in limita sumelor ce nu pot fi  supuse executarii silite in conditiile legii. In speta, aceasta posibilitate nu exista cata vreme instituirea popririi s-a realizat si asupra tuturor disponibilitatilor viitoare din respectivul cont.
      Urmarirea acelor bunuri mobile ale debitorului care nu pot face obiectul executarii silite potrivit prevederilor art. 406, 407 si 409 C.pr.civ. sau depasirea limitelor in care poate avea loc aceasta urmarire potrivit mentionatelor prevederi, este sanctionata cu nulitatea conform prevederilor art. 410 C.pr.civ., astfel incat, fiind vorba despre o nulitate expresa, supusa regimului juridic al nulitatilor consacrat de prevederile art. 105 alin. 2 teza a II-a C.pr.civ., existenta vatamarii este prezumata pana la dovada contrarie, dovada ce nu s-a produs in cauza, astfel incat, motivele invocate de recurentul contestator in contestatia la executare sunt intemeiate si apte a conduce la anularea formei de executare contestate.