Dat fiind caracterul civil al actiunilor care au ca obiect analiza legalitatii unor atare dispozitii, si fata de prevederile art. 26 alin.3 din Legea 10/2001, aplicabile sub aspectul atribuirii de competenta doar persoanelor indreptatite, sintagma de...

Dat fiind caracterul civil al actiunilor care au ca obiect analiza legalitatii unor atare dispozitii, si fata de prevederile art. 26 alin.3 din Legea 10/2001, aplicabile sub aspectul atribuirii de competenta doar persoanelor indreptatite, sintagma definita de art. 3 din acelasi act normativ, tertii vatamati au la indemana o actiune in constatarea nulitatii absolute de drept comun, data in competenta de prima instanta a judecatoriei conform art.1 pct.1 si art.2 pct.1 lit.b Cod procedura civila si nicidecum in competenta de prima instanta a tribunalului ca instanta specializata in solutionarea litigiilor decurgand din aplicarea art.26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, republicata.

Trib. Bistrita-Nasaud, s. com., de cont. adm. si fisc., sent. nr. 288/CA/1 octombrie 2010

      Prin cererea inregistrata initial la Judecatoria Bistrita sub nr. 2292/190/2009, reclamantii SZ, SG, TP, CA, AMZ au chemat in judecata pe paratii Primarul Municipiului Bistrita, Municipiul Bistrita - prin primar si SOE, solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea partiala a dispozitiei nr. 1410/20.03.2006 a Primarului Municipiului Bistrita, cu privire la art. 2 din dispozitie referitor la restituirea in natura a terenului in suprafata de 176 mp conform identificarii efectuata de catre expertii MV si BD, cu cheltuieli de judecata.
      Prin sentinta civila nr. 2123/2010, ramasa irevocabila prin nerecurare, Judecatoria Bistrita a admis exceptia necompetentei materiale invocate de parati, declinand competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bistrita-Nasaud - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
      In motivare, instanta invoca prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, in sensul in care orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Retine ca in speta, dispozitia primarului unei unitati administrativ-teritoriale este un act administrativ, primarul fiind autoritatea publica locala ce are caracter executiv, iar persoanele ce au atacat actul administrativ ce face obiect al prezentei cauze sunt terti ce au un interes legitim in cauza, fiind in posesia unei suprafete de teren restituita prin dispozitia atacata.
      Urmare a declinarii de competenta, cauza a fost inregistrata la Tribunalul Bistrita-Nasaud - sectia comerciala si de contencios administrativ.
Pentru termenul de judecata din data de 17.06.2010, mandatare paratilor a solicitat in scris trimiterea dosarului la sectia civila a tribunalului, apreciind ca acesteia ii revine competenta de solutionare a cererii care ca obiect anularea unei dispozitii emise de primar in temeiul Legii nr. 10/2001.
Instanta nu a dat curs cererii astfel formulate de parati, apreciind ca nu este posibila transpunerea pe sectia civila cata vreme a fost investita prin declinarea de competenta in mod expres instanta sectiei comerciale si de contencios administrativ, apreciindu-se de catre instanta care astfel s-a dezinvestit, ca cererea de chemare in judecata se circumscrie sferei de incidenta a normelor dreptului administrativ.
Insa, procedand la analiza propriei sesizari, tribunalul a invocat din oficiu, in sedinta publica din data de 01.10.2010, exceptia necompetentei materiale de solutionare a cauzei, exceptie cu privire la care reclamantii, prin reprezentant, au solicitat a se constata ca apartine Judecatoriei Bistrita competenta de solutionare a cauzei, iar reprezentanta paratului SOE a solicitat respingerea acesteia.
Analizand actele dosarului prin prisma exceptiei invocate, instanta retine urmatoarele:
Reclamantii au calitatea de terti fata dispozitia nr. 1410/20.03.2006 a Primarului municipiului Bistrita emisa in baza Legii nr. 10/2001, prin care s-a stabilit la art. 1 calitatea de persoana indreptatita a paratului SOE pentru masuri reparatorii cu privire la imobilul casa si teren situat in Bistrita, str. MK,  nr. 13, din CF __Bistrita, nr. top 1266/1, iar la art. 2 s-a dispus restituirea in natura a terenului in suprafata de 176 mp situat in Bistrita, str. __.. conform identificarii efectuata de catre expertii MV si BD, imprejurare raportat la care ei nu pot ataca aceasta dispozitie in conditiile art.24 din Legea nr.10/2001,
redevenit art. 26 dupa republicarea acestei legi, actul normativ mentionat conferind o atare posibilitate doar persoanelor indreptatite in favoarea carora a fost emisa respectiva dispozitie sau decizie, iar nu si unor terte persoane.
     In privinta naturii juridice a actiunilor formulate de terti impotriva dispozitiilor de restituire, asa cum a statuat si Inalta Curte de Justitie si Casatie prin decizia nr. 4211 din 02.11.2007, sectia contencios administrativ si fiscal, demersul in stabilirea competentei de solutionare are ca punct de pornire constatarea ca aceste dispozitii emise in cadrul procedurii prevazute de Legea nr. 10/2010 nu sunt acte administrative in sensul art. 2 alin. 1 lt. c din Legea nr. 554/2004 modificata si completata, ci acte de drept civil. De altfel, tot privitor la calificarea juridica a dispozitiilor emise in temeiul Legii nr. 10/2010, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile unite, prin decizia nr. IX din 20 martie 2006, a statuat ca in masura in care cel indreptatit, potrivit actului normativ sus  mentionat, dobandeste ex lege un drept subiectiv civil patrimonial, dispozitiile privind imobilele aflate sub incidenta Legii nr. 10/2001 sunt acte juridice civile, iar litigiile generate de aceste dispozitii nu pot intra decat in sfera de competenta procesuala pur civila, iar nu in cea specifica contenciosului administrativ.
Prin urmare, dat fiind caracterul civil al actiunilor care au ca obiect analiza legalitatii unor atare dispozitii, si fata de prevederile art. 26 alin.3 din Legea 10/2001, aplicabile sub aspectul atribuirii de competenta doar persoanelor indreptatite, sintagma definita de art. 3 din acelasi act normativ, tertii vatamati au la indemana o actiune in constatarea nulitatii absolute de drept comun, data in competenta de prima instanta a judecatoriei conform art.1 pct.1 si art.2 pct.1 lit.b Cod procedura civila si nicidecum in competenta de prima instanta a tribunalului ca instanta specializata in solutionarea litigiilor decurgand din aplicarea art.26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, republicata.
      Cum normele de competenta sunt de stricta interpretare, astfel incat in masura in care prin aceste dispozitii legale speciale nu se prevede in mod expres competenta materiala a altei instante, a anumitor cereri, competenta revine judecatoriei ca instanta de drept comun, sens in care urmeaza ca in temeiul art. 158 si art. 159 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., sa se admita exceptia necompetentei materiale invocate din oficiu, cu consecinta declinarii competentei de solutionare a cauzei, in favoarea Judecatoriei Bistrita.
      Constatandu-se ivit, conform art. 20 C.pr.civ., conflict negativ de competenta, in temeiul art. 21 C.pr.civ., se va suspenda din oficiu orice alta procedura si se va dispune trimeterea dosarului Curtii de Apel Cluj pentru solutionarea conflictului negativ, dupa ramanerea irevocabila a prezentei hotarari.