Nici o prevedere din HG nr.250/2007 privind normele metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001 republicata nu instituie in sarcina persoanelor indreptatite la restituirea in natura a imobilelor ce nu au destinatia de locuinta obligatia de restituir...

Drept civil
Sentinta civila
Proprietate privata

      Nicio prevedere din HG nr.250/2007 privind normele metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001 republicata nu instituie in sarcina persoanelor indreptatite la restituirea in natura a imobilelor ce nu au destinatia de locuinta obligatia de restituire a sumelor de bani reprezentand contravaloarea imbunatatirilor aduse, respectiv a cheltuielilor utile si necesare.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., sent. nr. 481/21 decembrie 2009)

Prin actiunea civila inregistrata sub nr. de mai sus reclamantul B. P. a solicitat instantei, in principal, anularea, in parte, a dispozitiei nr. 1.400/2007 emisa de paratul Primarul municipiului Bistrita, respectiv a art. 2 alin. 2, 3, in ceea ce priveste instituirea in sarcina reclamantului a obligatiei de restituire a sumei de 216.272,88 dolari USD, reprezentand contravaloare investitii la imobilul restituit in natura si privind dispozitia potrivit careia transferul dreptului de proprietate, inscrierea in evidentele de carte funciara si punerea in posesie va avea loc doar dupa indeplinirea de reclamant a obligatiei de plata prevazute de art. 2 alin. 1, 2 din dispozitia atacata. In subsidiar, reclamantul a solicitat anularea in parte a dispozitiei atacate in ceea ce priveste cuantumul despagubirilor ce ar trebui sa le plateasca.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, respectiv dispozitia atacata, inscrisurile ce au fost avute in vedere de parat la emiterea dispozitiei, dar si inscrisurile depuse de parti in cursul judecatii, cat si datele comunicate la adresele formulate, tribunalul retine urmatoarele.
      Prin dispozitia nr. 1400/17 iulie 2007 emisa de parat si comunicata reclamantului in data de 08 august 2007 s-a stabilit la art.1 calitatea de persoana indreptatita la restituirea in natura a reclamantului B. P. pentru cota de 4/5 parti din imobilul constructie - corp A si B - si teren in suprafata de 1599 mp, situat in Bistrita, str. Al. Odobescu, nr.4, inscris in CF nr.226 Bistrita, nr. top. 2689/4, 2690, precum si calitatea de persoana indreptatita la restituirea prin echivalent a reclamantului pentru aceeasi cota cu privire la imobilul constructie demolata - corp C, situat in Bistrita, str. Al. Odobescu, nr. 4, inscris in CF nr. 226 Bistrita, nr. top. 2689/4, 2690.
      Prin dispozitia evocata la art. 2 alin. 1 se restituie in natura imobilul mentionat anterior sub conditia rambursarii a sumei de 232.299.940 lei Rol incasata la data de 31 mai 2000 in baza legii nr.112/1995, actualizata prin aplicarea indicelui de inflatie comunicat de entitatea nationala in domeniul statisticii, de la data incasarii pana la data platii efective. La alin. 2 al art. 2 s-a instituit in sarcina reclamantului obligatia de restituire a sumei de 216.272,88 dolari USD, reprezentand contravaloare investitii la imobilul restituit in natura, iar la alin. 3 al art.2 s-a stabilit ca transferul dreptului de proprietate, inscrierea in evidentele de carte funciara si punerea in posesie va avea loc doar dupa indeplinirea de reclamant a obligatiei de plata prevazute de art.2 alin.1,2 din dispozitia atacata.
      Art.3 din dispozitia aratata a prevazut ca reclamantul are obligatia, potrivit  art. 16 din legea nr.10/2001, mentinerii afectatiunii pentru o perioada de 5 ani de la data emiterii dispozitiei, iar la art. 4 s-a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent constand in despagubiri acordate in conditiile titlului VII din legea nr. 247/2005 pentru imobilul constructie demolata.
      Tribunalul observa ca prin actiunea civila inregistrata in acest dosar reclamantul a solicitat anularea doar a art. 2 alin. 2, 3 din dispozitia evocata, motiv pentru care, avand in vedere art. 129 alin. 6 Cod procedura civila si principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, urmeaza sa analizeze doar aceste dispozitii, ceea ce inseamna ca celelalte prevederi ale dispozitiei emise de parat sunt valide si isi vor produce consecintele juridice specifice.
      In limita obiectului actiunii civile formulate, tribunalul observa, din examinarea inscrisurilor de la dosar, ca imobilul constructie si teren situate in Bistrita, str. Al. Odobescu, nr. 4, restituit in natura reclamantului, a fost proprietatea tabulara, inscris in CF nr.226 Bistrita, nr. top. 2689/4, 2690, sub B 2,4, 5, 8, 9, 11, a lui D.O. 1/5 parti, D. E. 2/5 parti, D. M. 1/10 parti, D. E. 1/10 parti si D. O. 1/5 parti, iar petenta initiala a dovedit calitatea sa mostenitor doar fata de D. O. 1/5 parti, D. E. 2/5 parti, D. O. 1/5 parti, fiind in consecinta indreptatita pentru cota de 4/5 parti din imobil, aspecte necontestate, ce nu mi pot fi analizate in acest proces. Imobilul a fost preluat in baza decretului nr. 52/1950 de stat fara plata vreunei despagubiri.
      Prin hotararile Comisiei judetene de aplicare a legii nr.112/1995  nr. 187/1998 si nr.238/2000 s-au stabilit despagubiri in suma de 1.065.943.967 lei ROL, iar din declaratia petentei si chitanta depusa reiese ca a incasat doar suma de 232.299.940 lei Rol la data de 31 mai 2000.
       La imobilul in discutie s-au efectuat lucrari in valoare de 216.272,88 dolari USD, investitie realizata de Ministerul educatiei si cercetarii, printr-o finantare primita de la Banca Mondiala, potrivit contractului din 15 mai 2001 incheiat cu constructorul SC C. SA Bucuresti, avand ca obiect consolidarea si repunerea in functiune a cladirii f.408-434, 474-499, lucrari finalizate in 2002 potrivit procesului verbal de receptie nr.1703/30aprilie 2002,f.438.
       Este real ca in cuprinsul contractului se mentioneaza ca lucrarile se efectueaza la Liceul C. B. din Bistrita, iar nu la Liceul de muzica care de fapt este situat si functiona in imobilul in litigiu, dar din examinarea si a celorlalte inscrisuri relevante, respectiv datele comunicate de Inspectoratul scolar Bistrita Nasaud, cat si a autorizatiei de construire emisa la data de 16 mai 2001 unde se mentioneaza si adresa administrativa a cladirii pentru care s-au autorizat constructiile de consolidare si refunctionalizare, respectiv str. Al. Odobescu, nr.4, coroborata cu datele comunicate  de Inspectoratul scolar Bistrita Nasaud, din care reiese neechivoc faptul ca in imobilul in litigiu functiona la data efectuarii constructiilor Liceul de muzica, cele doua unitati scolare, respectiv de arte plastice si de muzica, separandu-se din anul scolar 1997-1998, avand sedii diferite, aspect de notorietate in municipiu, astfel ca tribunalul statueaza ca lucrarile de consolidare si refunctionalizare au fost efectuate la imobilul in litigiu restituit in natura reclamantului.
      Ramane de stabilit daca suma de 216.272,88 dolari USD, reprezentand cuantumul lucrarilor efectuate, trebuie restituita de reclamant in cadrul procedurii de restituire a imobilului in baza legii nr.10/2001, potrivit art. 48 din legea nr. 10/2001 republicata, HG nr.250/2007 privind normele metodologice de aplicare, ori in virtutea principiului imbogatirii fara justa cauza si a dreptului de retentie, invocate expres in considerentele dispozitiei atacate ori aceasta obligatia instituita in sarcina reclamantului este contrara dispozitiilor legale evocate.
      Potrivit art. 48 din legea nr.10/2001 republicata, in forma in vigoare la data emiterii dispozitiei atacate, chiriasii au dreptul la despagubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinatia de locuinta prin imbunatatirile utile si necesare. In cazul in care imobilul care se restituie fost preluat cu titlu valabil, obligatia de despagubire revine persoanei indreptatite, iar in cazul in care imobilul a fost preluat fara titlu valabil obligatia de despagubire revine statului ori unitatii detinatoare. Din analizarea acestei dispozitii legale retinute cu titlu de temei legal in dispozitia atacata pentru restituirea de catre reclamant a sumei de 216.272,88 dolari USD, reprezentand cuantumul lucrarilor efectuate la imobilul restituit in natura, tribunalul constata ca aceasta a fost gresit aplicata, pentru ca nu este incidenta in speta, deoarece imobilul in litigiu a nu a avut chiriasi persoane fizice si nici nu are destinatia de locuinta, dimpotriva acesta era folosit cu destinatia de unitate de invatamant de Liceul de muzica Bistrita atat la data depunerii notificarii, cat si la data emiterii dispozitiei atacate, precum si in prezent. Trebuie precizat ca acest text legal a fost modificat prin legea nr.1/2009, dar in continuare se refera doar la imobilele cu destinatie de locuinta si care au fost folosite de chiriasi.
      Nicio prevedere din HG nr.250/2007 privind normele metodologice de aplicare a legii nr.10/2001 republicata nu instituie in sarcina persoanelor indreptatite la restituirea in natura a imobilelor ce nu au destinatia de locuinta obligatia de restituire a sumelor de bani reprezentand contravaloarea imbunatatirilor aduse, respectiv a cheltuielilor utile si necesare. De altfel nici nu se putea face acest lucru printr-un act normativ cu forta juridica inferioara legii pentru aplicarea caruia a fost emis, din moment ce nici legea nr.10/2001 nu stabileste o asemenea obligatie. Aceasta tacere a legiuitorului poate fi interpretata in sensul ca in conditiile in care imobilul nu are destinatia de locuinta si a fost folosit de stat ori de alte persoane, in mod gratuit o perioada de timp indelungata de la data preluarii acestuia in perioada comunista, cum este si in cazul de fata, nu se mai impune restituirea contravalorii acestor imbunatatiri pentru ca statul a utilizat gratuit un imobil pentru care nici nu a platit nici o suma de bani la data preluarii prin nationalizare.
      Cu privire la nationalizarea imobilului in litigiu realizata in baza decretului nr.52/1950, tribunalul observa ca a fost facuta prin gresita aplicare a acestui act normativ pentru ca proprietarii tabulari D.O.- inginer, D.E. - aviator pilot, D. M. - profesoara, D. E.- sublocotenent si D. O. - judecator, potrivit inscrisurilor depuse de reclamant f.397-402, nu faceau parte din categoriile prevazute de art. 1 din decret, fiind exceptate conform art.2, situatie in care preluarea imobilului a fost realizata fara titlu valabil, raportat la art. 6 din legea 213/1998. 
      In ceea ce priveste ultimul temei legal retinut de parat in dispozitie, respectiv principiul imbogatirii fara justa cauza, tribunalul considera ca si acesta nu este aplicabil in procedura speciala reglementata de legea nr.10/2001, iar o actiune intemeiata pe imbogatirea fara just temei ar putea fi introdusa doar pe cale principala, intr-un cadru procesual de drept comun, de catre persoana juridica care a platit efectiv suma de 216.272,88 dolari USD, reprezentand cuantumul lucrarilor efectuate la imobilul restituit in natura reclamantului, respectiv de catre Ministerul educatiei si cercetarii, care nu a fost parte in acest proces si care oricum nu putea fi introdus in acest litigiu, tinand cont de dispozitiile speciale impuse de legea nr.10/2001.
       Asa fiind si avand in vedere si faptul ca paratul nu a realizat lucrarile de imbunatatire, deci nu a suferit o saracire a activului patrimonial de care sa fi profitat corelativ reclamantul, tribunalul constata ca nici in temeiul principiului imbogatirii fara justa cauza nu se putea institui, prin dispozitia emisa de parat, in sarcina reclamantului, obligatia de restituire a sumei de 216.272,88 dolari USD, reprezentand contravaloare investitii la imobilul restituit in natura, motiv pentru care art.2 alin.2 va fi anulat in intregime, reclamantul neputand fi obligat sa restituie suma mentionata in lipsa unei dispozitii legale exprese in procedura reglementata de legea nr.10/2001.
      Referitor la art. 2 alin. 3 din dispozitia emisa de parat, prin care s-a stabilit ca transferul dreptului de proprietate, inscrierea in evidentele de carte funciara si punerea in posesie va avea loc doar dupa indeplinirea de reclamant a obligatiei de plata prevazute de art.2 alin.1,2 si a carui anulare integrala a solicitat-o reclamantul, tribunalul observa ca potrivit art. 20 din legea nr.10/2001 republicata, persoanele care au primit despagubiri in conditiile legii nr.112/1995 pot solicita restituirea in natura cu obligatia returnarii sumei reprezentand despagubirea primita, actualizata cu indicele inflatiei, situatie aplicabila in cauza intrucat petenta initiala D. E., respectiv antecesoarea reclamantului, a incasat suma de 232.299.940 lei Rol la data de 31 mai 2000, caz in care cu privire la aceasta suma in mod legal s-a dispus ca transferul dreptului de proprietate, inscrierea in evidentele de carte funciara si punerea in posesie va avea loc doar dupa indeplinirea de reclamant a obligatiei de plata prevazute de art.2 alin.1, obligatie legala care nu constituie o sarcina asupra imobilului restituit in sensul impus de art. 10 de legea nr.10/2001.
      Insa cu privire la suma de 216.272,88 dolari USD, reprezentand cuantumul lucrarilor efectuate la imobilul restituit in natura reclamantului, pentru care in mod nelegal reclamantul a fost obligat sa o restituie prin dispozitia data in procedura speciala, dupa cum s-a explicat anterior, desigur ca nu mai poate opera aceasta prevedere, situatie in care art.2 alin. 3 din dispozitia nr.1400/2007 emisa de parat va fi anulata partial, in sensul ca transferul dreptului de proprietate, inscrierea in evidentele de carte funciara si punerea in posesie va avea loc doar dupa indeplinirea de reclamant a obligatiei de plata prevazute de art.2 alin.1 din dispozitia atacata, respectiv dupa rambursarea sumei 232.299.940 lei Rol incasata in baza legii nr.112/1995, actualizata prin aplicarea indicelui de inflatie de la data incasarii pana la data platii efective.
      Avand in vedere considerentele anterior reliefate, tribunalul in temeiul art.26 din legea nr.10/2001 republicata, va admite in parte actiunea formula de reclamant si va anula integral art.2 alin.2 si partial art.2 alin. 3 din dispozitia emisa de parat, in sensul mai sus mentionat. Celelalte prevederi ale dispozitiei nefiind contestate isi pastreaza intrutotul valabilitatea.
      In temeiul art. 274 Cod procedura civila, va fi obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 3.000 lei cheltuieli de judecata, din care suma de  2500 lei reprezinta onorariu avocatial partial, potrivit chitantei justificative depuse la dosar, f.525, intrucat chiar daca reclamantul a achitat cu acest titlu suma de 3.000 lei, dat fiind faptul ca actiunea introductiva a fost admisa doar in parte, suma acordata este justificata si rezonabila pentru munca prestata, fiindca au fost admise pretentiile principale ale reclamantului, respectiv anularea art.2 alin. 2 din dispozitia atacata, iar suma de 500 lei reprezinta contravaloarea traducerii contractului depus in limba engleza, traducere realizata pe cheltuiala reclamantului.