Terenurile ce constituie spatiu verde, restituite in natura in temeiul Legii nr. 10/2001, republicata, nu intra sub incidenta art. 20 alin. 3 din Legea nr. 24/2007, intrucat in cazul restituirii proprietatii preluate abuziv nu suntem in prezenta unei...

      Terenurile ce constituie spatiu verde, restituite in natura in temeiul Legii nr. 10/2001, republicata, nu intra sub incidenta art. 20 alin. 3 din Legea nr. 24/2007, intrucat in cazul restituirii proprietatii preluate abuziv nu suntem in prezenta unei instrainari sau atribuiri, ci a unei recunoasteri cu efect retroactiv a dreptului de proprietate al persoanei indreptatite.
      
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., sent. nr. 784/F/2008, nepublicata)
      
             Prin actiunea civila inregistrata reclamanta C. S. G. a solicitat in contradictoriu cu Primarul municipiului Bistrita, Primaria Bistrita si Municipiul Bistrita, reprezentat prin primar anularea in parte a dispozitiei nr. 790/17.04.2007 emisa de Primarul municipiului Bistrita, respectiv modificarea partiala a acesteia astfel:
      1. modificarea art. 2 alin. 1 in sensul ca din cuprinsul mentiunii "se stabileste calitatea de proprietar pentru suprafata de 97 m.p. din cartea funciara nr. 1354 Bistrita topografic 64/2/2 cu destinatia de spatiu verde, teren care se restituie in natura si asupra careia reclamanta ar calitatea de proprietar tabular" sa se scoata expresia "cu destinatia de spatiu verde";
      2. modificarea art. 2 alin. 2 in sensul ca in loc de mentiunea "se restituie in natura suprafata de 75 m.p. din cartea funciara nr. 1354 Bistrita topografic 64/2/4 cu destinatia de spatiu verde" sa se treaca "se restituie in natura suprafata de 91 m.p. din cartea funciara nr. 1354 Bistrita topografic 64/2/4" si sa se elimine expresia "cu destinatia de spatiu verde";
      3. anularea in intregime a art. 2 alin. 3;
      4. eliminarea din art. 3 a expresiei "de a mentine afectatiunea terenului restituit pe care se afla amplasata o conducta de gaze naturale";
      5. modificarea art. 5 in sensul urmator "pentru imobilul teren in suprafata de 1118 m.p. si imobilul magazie de lemn demolate care nu mai pot fi restituite in natura, se propune acordarea de despagubiri banesti, in conditiile prevazute de art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005";
      6. stabilirea calitatii reclamantei de persoana indreptatita si la restituirea suprafetei de 390 m.p., care figureaza in anexele la Decretul nr. 168/1977, pentru care sa se propuna acordarea de despagubiri banesti;
      7. mentinerea dispozitiilor cuprinse in art. 1, 4, 7;
      8. completarea art. 4 alin. 2 in sensul de a se preciza faptul ca toate "cheltuielile legate de indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara vor fi suportate de catre primarie" sau ca acestea "se vor executa de catre primarie";
      9. eliberarea terenului de materialele aflate pe acesta.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare de instanta de apel, precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primariei municipiului Bistrita invocata din oficiu la termenul de judecata din data de 26 noiembrie 2008, tribunalul retine faptul ca prin dispozitia nr. 790 din 17 aprilie 2007 emisa de Primarul municipiului Bistrita s-a stabilit calitatea reclamantei de persoana indreptatita la restituirea terenului in suprafata totala de 1280 mp si a constructiei magazie de lemn din Bistrita, strada A. M. nr. 40, din cartea funciara nr. 1354 Bistrita topografic 64/2; s-a dispus restituirea in natura a suprafetei de 87 mp din cartea funciara nr. 1354 Bistrita topografic 64/2/2, cu destinatia de spatiu verde, precum si a suprafetei de 75 mp din cartea funciara nr. 1354 Bistrita topografic 64/2/4 cu destinatia de spatiu verde, statuandu-se in sensul ca aceste terenuri vor urma regimul juridic prevazut de Legea nr. 24/2007.
      Totodata, prin dispozitia amintita s-a instituit in sarcina reclamantei obligatia de rambursare a sumei de 271,6 USD incasata cu titlu de despagubire, actualizata conform Ordinului nr. 4/24555/2003 al BNR si de mentinere a afectatiunii terenului restituit pe care este amplasata o conducta de gaze naturale si de a permite accesul la aceasta pentru efectuarea oricaror lucrari de reparatii si intretinere a acesteia.
      Pentru imobilul teren in suprafata de 1118 mp care nu se poate restitui in natura si pentru constructia magazie de lemn, demolata, s-a propus acordarea de masuri reparatorii in echivalent, constand in titluri de despagubire, in lipsa unor bunuri sau servicii care sa poata fi oferite in compensare, stabilirea cuantumului despagubirii urmand a cadea in sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.
      A fost respinsa cererea de restituire in natura a terenului de 1118 mp, ocupat integral de blocul de locuinte nr. 9 din strada I. Z., de spatiu verde, parcare, trotuare si alee de acces, precum si a constructiei demolate.
      Dispozitia a fost comunicata reclamantei la data de 5 mai 2007, fiind atacata in termenul legal de 30 de zile prevazut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicata.
      La termenul de judecata din data de 17 septembrie 2008, reclamanta si-a precizat actiunea in sensul ca s-a declarat de acord cu solutia adoptata in cauza, a solicitat despagubiri pentru suprafata ocupata, si-a mentinut pozitia in privinta terenului afectat de conducta de gaz si totodata a renuntat la capatul de cerere privind obligarea eliberarii terenului ocupat de moloz.
      Data fiind aceasta precizare, analiza actiunii se impune a fi realizata prin raportare de cererile formulate de reclamanta prin actiunea introductiva, la a caror judecata nu s-a renuntat.
      Intrucat reclamanta a inteles sa renunte la cererea de obligarea a primariei de eliberare a terenului ocupat, nu s-a mai impus discutarea competentei materiale de solutionarea a acestei cereri.
      Prin notificarea inregistrata la executorul judecatoresc sub nr. 220/7 august 2001, reclamanta si mama acesteia, decedata ulterior la data de 14 iulie 2005 au solicitat restituirea in natura a terenului expropriat si ramas liber, respectiv acordarea de despagubiri pentru suprafata ocupata.
      In cuprinsul notificarii s-a precizat ca terenul se identifica in cartea funciara nr. 1354 Bistrita topografic 64/2, suprafata expropriata fiind de 1.280 mp.
      Ca atare, din continutul cererii de restituire, din modul de formulare a acesteia, rezulta ca reclamanta si antecesoarea sa au solicitat terenul expropriat. Numai ca motivare au indicat coala de carte funciara unde figureaza si suprafata expropriata in vederea construirii de blocuri.
      Se constata asadar ca s-a solicitat practic intreg terenul din cartea funciara nr. 1354 Bistrita topografic initial 64/2, expropriat in vederea construirii de blocuri si nu doar suprafata de 1280 mp, asa cum gresit de sustine de parati.
      Din coala de carte funciara nr. 1354 Bistrita topografic initial 64/2 rezulta ca imobilul casa si teren in suprafata de 564 stj. patrati (echivalentul a 2029 mp, un stanjen patrat reprezentand 3,60 mp) a constituit proprietatea mamei reclamantei, defuncta B. M., inscrisa ca proprietar sub B5 la data de 23 februarie 1951.
      Contrar statuarilor cuprinse in dispozitia atacata si pozitiei paratilor, care arata ca in temeiul Decretului nr. 168/1977 s-a expropriat numai suprafata de 890 mp, din examinarea colii de carte funciara nr. 1354 Bistrita, tribunalul retine faptul ca in baza Decretului prezidential nr. 168/1977, de expropriere a unor suprafete de teren pentru constructia de blocuri de locuit, imobilul proprietatea defunctei B. M. din topograficul 64/2 s-a dezmembrat in urmatoarele parcele:
      - parcela cu nr. topografic nou 64/2/1 cu suprafata de 230 mp, care s-a reinscris in favoarea proprietarei B. M. in cartea funciara nr. 1354 Bistrita;
      - parcela cu nr. topografic nou 64/2/3 cu suprafata de 390 mp, transcrisa in favoarea statului roman;
      - parcela cu nr. topografic nou 64/2/2 cu suprafata de 519 mp, care s-a reinscris in favoarea proprietarei B. M. in cartea funciara nr. 1354 Bistrita;
      - parcela cu nr. topografic nou 64/2/4 cu suprafata de 890 mp, transcrisa in favoarea statului roman.
      Prin urmare, se poate constata faptul ca scriptic, in urma exproprierii, in proprietatea antecesoarei reclamantei au ramas imobilul casa si suprafetele de teren de 230 mp (topografic 64/2/1) si de 519 mp (topografic 64/2/2), imobile transmite apoi prin mostenire si intretinere viagera in proprietatea reclamantei si a sotului acesteia C. I. V. (in ceea ce priveste cota de ? parti a defunctei B. M.), proprietate inscrisa in cartea funciara nr. 1354 Bistrita sub B 12-14.
      Asadar, prin expropriere, in baza Decretului nr. 168/1977 au trecut in proprietatea statului suprafata de 390 mp localizata in topograficul 64/2/3 si suprafata de 890 mp localizata in topograficul 64/2/4, potrivit mentiunilor din coala de carte funciara nr. 1354 Bistrita de la B 8 si 10, adica in total suprafata de 1.280 mp.
      Exproprierea suprafetei de 890 mp rezulta si din anexa la decretul de expropriere nr. 168/1977 - pozitia 4 din planul de situatie.
      De asemenea, prin anexa la decretul de expropriere nr. 314/1981 se atesta exproprierea de la antecesoarea reclamantei a suprafetei de 209 mp - pozitia 108 din planul de situatie.
      Suprafetele de 890 mp si de 390 mp expropriate sunt materializate si delimitate pe schitele depuse la dosar.
      Din cuprinsul lucrarii de expertiza efectuata, cu participarea reprezentantilor partilor, rezulta urmatoarele:
      1. plansa nr. 1 corespunde in privinta identificarii topograficilor in care s-a dezmembrat topograficul initial 64/2 cu plansa intocmita cu ocazia exproprierii.
      Insa, cu toate ca din cuprinsul colii de carte funciara rezulta exproprierea doar a suprafetei de 390 mp din topograficul 64/2/3 (colorat cu maro pe plansa 1) si a suprafetei de 890 mp din topograficul 64/2/4 (colorat cu albastru pe plansa 1), din schita expertului se poate constata ca in realitate s-a expropriat suprafata de 390 mp din topograficul 62/2/3, suprafata de 230 mp din topograficul 62/2/1 (colorat cu verde pe plansa 1) si suprafata de 890 mp din topograficul 64/2/4, ramanand in proprietatea antecesoarei reclamantei numai suprafata de 519 mp din topograficul 62/2/2 (colorat cu rosu pe plansa 1), reclamanta folosind faptic si o portiune din terenul de 890 mp din topograficul 64/2/4.
      Exproprierea suprafetei de 230 mp din topograficul 64/2/1 s-a realizat in baza Decretului nr. 314/1981, aspect ce rezulta din schita ce a stat la baza exproprierii, unde pozitia 108 din planul de situatie coincide cu terenul din topograficul 64/2/1.
      Prin urmare, din coroborarea mentiunilor cuprinse in coala funciara nr. 1354 Bistrita sub B 8 si 9 (de unde rezulta fara niciun dubiu trecerea in proprietatea statului in temeiul Decretului nr. 168/1977 a suprafetelor de 390 mp si de 890 mp) cu schita in care se materializeaza pozitia 108 din Decretul de expropriere nr. 314/1981, pozitie la care figureaza antecesoarea reclamantei si cu constatarile expertului rezulta ca s-a expropriat in realitate suprafata de 230 mp din topograficul 64/2/1, cea de 390 mp din topograficul 64/2/3 si cea de 890 mp din topograficul 64/2/4 adica in total suprafata de 1510 m.p.
      Chiar daca din Decretul nr. 314/1981 rezulta exproprierea numai a suprafetei de 209 mp, din raportul de expertiza intocmit in cauza reiese cu claritate ca exproprierea a vizat intreg topograficul 64/2/1 in suprafata de 230 mp (afectat in prezent de trotuar, de alee de acces, de blocul nr. 7 din A. M.). Ca atare, in fapt, s-a expropriat o suprafata mai mare decat cea indicata in actul de preluare.
      In total, in prezent in folosinta reclamantei se afla terenul de 636 mp (delimitat cu linie rosie punctata pe plansa nr. 1), ceea ce inseamna ca suprafata colorata cu albastru aflata in folosinta reclamantei din topograficul 64/2/4 in suprafata totala de 890 mp, este de 117 mp (636 mp - 519 mp), in cadrul acesteia identificandu-se si suprafata de 75 mp dispusa a fi restituita in natura (plansa 2).
      Asa cum releva expertul in lucrarea de expertiza si cum a retinut si instanta de control judiciar, suprafata din topograficul 64/2/2 nu a fost expropriata, constituind potrivit inscrierii din cartea funciara nr. 1354 Bistrita proprietatea reclamantei si a sotului sau din anul 2000, anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001.
      Prin urmare, aceasta suprafata nu putea forma obiect al legii speciale reparatorii. De altfel, si in cuprinsul certificatului privind starea de fapt a imobilului, intocmit de Serviciul Urbanism, Amenajarea Teritoriului, Disciplina in Constructii din cadrul Primariei Bistrita se retine faptul ca cererea de restituire vizeaza suprafata expropriata din topograficii 64/2/3 si 64/2/4.
      Comparand insa planul de situatie intocmit de expert - plansa 1 cu cuprinsul certificatului privind starea de fapt a imobilului, act care a stat la baza emiterii dispozitiei atacate (unde se arata ca o parte a terenului este acoperit de spatiu verde aferent blocului si de spatiu verde situat langa parcare), cu pozitia paratilor exprimata prin intampinare si prin motivele de apel (unde se arata ca suprafata restituita de 87 mp este situata langa aleea de acces si se releva faptul ca potrivit masuratorilor in programul Autocad in partea de la imprejmuirea ce delimiteaza proprietatea reclamantei pe latura sudica si aleea de acces spre blocul nr. 7 din strada A. M. exista o suprafata de 97 m.p.), precum si cu extrasul din ortofotoplan, tribunalul ajunge la concluzia ca in realitate suprafata propusa spre restituire, de 87 mp (indicata in motivele de apel ca avand o suprafata totala de 97 m.p. conform masuratorilor in Autocad), localizata ca fiind langa aleea de acces, este de fapt cea identificata de expertul desemnat in prezenta cauza, in rejudecare, in topograficii noi 64/2/1/1 si 64/2/3/1 (marcata cu culoare verde si maro pe plansa nr.  4), in suprafata de 96 m.p, in dispozitie strecurandu-se doar o eroare materiala in privinta topograficului in care terenul a fost localizat.
      Se poate observa ca eroarea materiala s-a putut realiza cu usurinta in conditiile in care, potrivit planului de situatie anexa la certificatul privind starea de fapt a imobilului, specialistii serviciului de urbanism identifica terenul folosit in prezent de reclamanta in topograficii 64/2/1 si 64/2/2, contrar concluziilor expertului desemnat in cauza.
      Din actele dosarului rezulta, asa cum s-a relevat, exproprierea unei suprafete de 1510 m.p. (din care 390 mp si 890 mp in baza Decretului nr. 168/1977, 209 mp in temeiul Decretului nr. 314/1981 si 21 mp in fapt) si nu de 1280 m.p., fapt confirmat si de expert in lucrarea sa de expertiza (care propune restituirea in natura a suprafetei de 357 mp. si despagubiri pentru terenul de 1153 mp ocupat).
      Ca atare, tinandu-se seama de faptul ca reclamanta prin cererea de restituire formulata la 7 august 2001 a solicitat restituirea suprafetei totale expropriate pentru construirea de blocuri instanta apreciaza ca se impune stabilirea calitatii de persoana indreptatita a reclamantei si pentru diferenta de suprafata dintre cea expropriata de 1510 m.p. si cea recunoscuta de 1280 m.p., adica asupra diferentei de 230 m.p.
      Raportat la concluziile lucrarii de expertiza, in privinta careia paratii nu au formulat obiectiuni, desi potrivit adresei instantei si borderoului din 17.11.2008 lucrarea s-a comunicat paratilor, rezulta ca exista o suprafata liber de 357 mp, care poate fi restituita in natura si anume: 69 mp in topograficul nou 64/2/1/1, 27 mp din topograficul nou 64/2/3/1 si 261 mp din topograficul nou 64/2/4/1, conform plansei 4.
      Potrivit expertului, buna functionare a parcarii nu impune lasarea unei suprafete in acest scop, distanta de la marginea parcarii si pana la spatiul verde din fata blocului nr. 9 din strada I. Z. fiind de 11,69 m.p., distanta ce permite gararea autoturismelor si efectuarea de manevre de intoarcere in parcare, putandu-se observa aceasta si din extrasul din ortofotoplan.
      Justificarea necesitatii mentinerii unei limite de protectie de 0,5 ml pe toata lungimea terenului pe considerentul relevat in intampinarea formulata la apelul reclamantei ca altfel s-ar diminua intinderea parcarii, nu se poate retine, pe de o parte, deoarece nicio norma nu prevede gararea autoturismelor peste limita bordurii ce delimiteaza parcarea (adica gararea pana cand roata atinge bordura), astfel ca parcarea unui autoturism intr-o parcare publica amenajata se face pana la limita bordurii ce delimiteaza locul de parcare (asa cum s-a realizat gararea autoturismului marca Ford Focus cu nr. de inmatriculare BN 010411 si a autoturismului rosu nr. 5 din fotografia aflata la dosar), iar pe de parte, parcarea are o latime stabilita de expert de 11,69 m, utilitatea unei parcari in scopul pentru care s-a creat fiind apreciata prin raportare la dimensiunile ei calculate intre bordurile care o delimiteaza.
      Ca atare, atunci cand s-a proiectat parcarea s-a avut in vedere faptul ca dimensiunea sa, calculata avand ca reper marginile sale marcate de bordura, permite utilizarea ei corespunzatoare, in scopul pentru care s-a aprobat.
      In aceste conditii, amplasarea gardului in imediata apropiere a bordurii nu poate afecta utilizarea parcarii proiectata ca fiind utilizabila intre limitele sale marcate de bordura.
      De altfel, se poate constata ca prin memoriul de apel formulat mentinerea unei suprafete de teren de 0,50 ml pe toata lungimea parcarii a fost justificata numai pe considerente de estetica.
      La restituirea suprafetei de 357 mp se are in vedere faptul ca instanta sesizata este obligata sa dea eficienta principiului prioritatii restituirii in natura, dispozitiilor art. 7 alin. 1 si 2 din Legea nr. 10/2001, republicata, conform carora ori de cate ori restituirea in natura este posibila, aceasta se va dispune, persoana indreptatita neputand opta pentru despagubiri decat in cazurile expres prevazute de lege.
      Prin neformularea de obiectiuni, partile s-au declarat de acord cu continutul lucrarii de expertiza efectuata in prezenta cauza.
      In aceste conditii, tinand seama ca s-a expropriat suprafata totala de 1510 m.p. (in prezent reclamanta avand in proprietate suprafata din topograficul 64/2/2 de 519 m.p, restul fiind numai in folosinta), iar in natura se poate restitui conform expertului suprafata totala de 357 mp, rezulta ca pentru diferenta de 1153 mp reclamanta este indreptatita la acordarea de masuri reparatorii in echivalent constand in despagubiri acordate in conditiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, in lipsa solicitarii si acordului expres al reclamantei de a beneficia de bunuri sau servicii in compensare, respectiv in lipsa unei oferte in acest sens de entitatea investita cu solutionarea notificarii.
      Nu se poate retine apararea paratilor in sensul ca prin notificare s-a solicitat expres numai suprafata de 1280 m.p., deoarece in cuprinsul notificarii s-a invederat ca se solicita suprafata expropriata pentru constructia de blocuri, iar prin scriptul comunicat ca raspuns unor adrese ale paratilor s-a indicat expres faptul ca revendicarea se refera la terenul si anexele expropriate din Bistrita, strada A. M., nr. 40. Totodata, au fost anexate cele doua decrete de expropriere (168/1977 si 314/1981), schitele aferente.
      Ca s-a solicitat intreg terenul expropriat din cartea funciara nr. 1354 Bistrita topografic initial 64/2 rezulta si din partea introductiva a dispozitiei atacate si din partea introductiva a raportului ce a stat la baza emiterii dispozitiei, unde se retine ca prin notificare s-a solicitat restituirea in natura a terenului liber si acordarea unor masuri reparatorii pentru imobilul constructie (magazie de lemn demolata) si teren situat in municipiul Bistrita, strada A. M., nr. 40, identificate in cartea funciara nr. 1354 Bistrita topografic 64/2.
      Raportat la aceste aspecte, intelesul dat de parati in sensul ca s-a solicitat expres numai suprafata de 1280 m.p. este eronat, cu atat mai mult cu cat intinderea reala a suprafetei expropriate nu putea fi cunoscuta decat in urma efectuarii unei lucrari de expertiza.
      Pentru suprafata care nu poate fi restituita in natura instanta nu poate dispune acordarea de despagubiri banesti, asa cum s-a solicitat de reclamanta, ci are doar posibilitatea de a formula o propunere de acordare de despagubiri, deoarece cuantumul final al despagubirii cuvenite se stabileste de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor potrivit standardelor internationale de evaluare, iar ulterior stabilirii cuantumului, alegerea masurii reparatorii prin echivalent este lasata la aprecierea reclamantei, optiunea acesteia fiind ulterioara ramanerii definitive a prezentei hotararii judecatoresti si evaluarii bunurilor.
      Sub aspectul tipului de despagubire, tribunalul nu poate propune acordarea de despagubiri banesti, deoarece decizia referitoare la acordarea titlurilor de despagubire, la valoarea bunului, se emite de Comisia Centrala, fiind de competenta exclusiva a acestei entitati.
      Conform art. 3 lit. a din Legea nr. 247/2005 titlul VII, numai ulterior emiterii acestuia, titlul de despagubire poate fi convertit in titluri de plata, in functie de optiunea titularului, in conditiile prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005.
      Prin urmare, numai dupa emiterea titlului de despagubire de Comisia Centrala, reclamanta are posibilitatea de valorificare a acestuia, in modalitatile prevazute de art. 181 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 81/2007 (fie prin realizarea conversiei titlului de despagubire in actiuni emise de Fondul "Proprietatea", fie prin acordarea de despagubiri in numerar, fie parte in actiuni, parte in numerar, daca titlul de despagubire este emis pentru o suma de maxim 500.000 lei, respectiv prin primirea exclusiv de actiuni emise de Fondul "Proprietatea" sau prin primirea de titluri de plata, in conditiile art. 141, daca titlul de despagubire individual este emis pentru o suma care depaseste 500.000 lei)
      Mentinerea destinatiei de spatiu verde a terenului in suprafata de 357 m.p. restituit in natura nu se impune.
      Din fotografiile depuse la dosar rezulta ca terenul restituit in natura se afla in imediata vecinatate a imobilului reclamantei, astfel ca restituirea presupune doar modificarea limitei gardului actual, in asa fel incat proprietatea sa sa includa si terenul restituit.
      Restituirea unui asemenea teren nu afecteaza interesul comunitatii, nu impiedica buna utilizare a aleii, a parcarii amenajate, care se vor utiliza in limitele in care s-au proiectat.
      Odata restituit, terenul iese din domeniul public si devine proprietate privata a beneficiarei restituirii.
      Asa cum rezulta din dispozitiile art. 1 din Legea nr. 24/2007, prevederile acestei legi sunt incidente numai in ceea ce priveste administrarea spatiilor verzi de interes public, ceea ce inseamna a contrario ca exclud reglementarea administrarii spatiilor verzi de interes privat.
Textul art. 5 lit. f) din Legea nr. 24/2007 prevede expres ca nu constituie obiect al Legii nr. 24/2007 spatiile verzi de pe terenurile aflate in proprietate privata si care nu sunt utilizate in interes public.
      Este real faptul ca art. 20 statueaza in alineatul 3 faptul ca instrainarea si atribuirea terenurilor cu spatii verzi se efectueaza in conditiile prevazute de lege, cu mentinerea destinatiei de spatiu verde.
Insa, aceasta dispozitie este aplicabila numai in privinta spatiilor verzi de interes public.
Terenurile ce constituie spatiu verde, restituite in natura in temeiul Legii nr. 10/2001, republicata, nu intra sub incidenta art. 20 alin. 3 din Legea nr. 24/2007, intrucat in cazul restituirii proprietatii preluate abuziv nu suntem in prezenta unei instrainari sau atribuiri, ci a unei recunoasteri cu efect retroactiv a dreptului de proprietate al persoanei indreptatite.
Din economia Legii nr. 10/2001, republicata, rezulta un mod special de dobandire a dreptului de proprietate privata.
In acest sens, art. 2 alin. 2 din legea speciala reparatorie prevede ca persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii, pe care o exercita dupa primirea deciziei sau hotararii judecatoresti de restituire.
      Prin urmare, se prezuma ca persoana indreptatita nu si-a pierdut niciodata dreptul sau de proprietate asupra bunului, ca a fost proprietarul legitim al bunului din momentul dobandirii lui, astfel ca recunoasterea dreptului sau nu echivaleaza cu o atribuire in proprietate, sintagma care semnifica darea, acordarea, conferirea dreptului de proprietate catre persoana care nu l-a avut niciodata in patrimoniu, prin trecerea bunului din proprietatea legitima a unei persoane in proprietatea alteia, la momentul intocmirii actului de atribuire in forma prevazuta de lege.
      Mentinerea destinatiei de spatiu verde a unui teren fara vreo justificare rezonabila, intemeiata numai pe simplul fapt ca pe teren exista iarba, fara o dovada certa a efectelor negative care ar rezulta in ipoteza schimbarii destinatiei, reprezinta o sarcina disproportionata, incompatibila cu prevederile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia europeana.
Restituirea neconditionata a unui asemenea teren se impune cu necesitate, fiind rolul autoritatilor administrative ca ulterior restituirii, sa ia masuri pentru a interveni atunci cand se apreciaza ca noul proprietar, prin actiunile sale aduce atingere mediului ori vietii private a altora.
      Chiar si in cazul in care s-ar retine incidenta dispozitiilor art. 71 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2005, modificata prin O.U.G. nr. 114/2007, act normativ invocat de parati in cuprinsul motivelor de apel, conform carora schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevazute ca atare in documentatiile de urbanism, este interzisa, indiferent de regimul juridic al acestora, sub sanctiunea nulitatii absolute, restituirea bunului ar putea fi conditionata de obligatia mentinerii destinatiei, numai cu conditia existentei unui echilibru intre interesul general al comunitatii si interesul beneficiarului restituirii si numai daca masura este proportionala cu situatia care a determinat-o.
      Curtea europeana aminteste mereu faptul ca trebuie mentinut un echilibru just intre cerintele de interes general ale comunitatii si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale individului. Grija de a asigura un astfel de echilibru este inerenta mecanismului conventiei.
      Curtea reaminteste, de asemenea, ca echilibrul este distrus atunci cand persoana in cauza suporta o sarcina speciala si exorbitanta (Cauza Sporrong si Lonnroth contra Suedia, hotararea din 23.09.1982).
      In cauza paratii nu au oferit nicio justificare rezonabila pentru a se aprecia ca interesul comunitatii de a se mentine spatiul verde este superior interesului privat al reclamantei de a se putea bucura de toate atributele dreptului sau de proprietate.
      Pe de alta parte art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicata, excepteaza de la restituirea in natura terenurile afectate de amenajari de utilitate publica, sintagma in care se includ printre altele, conform pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 si amenajarile de spatii verzi din jurul blocurilor de locuit.
      Dispunand restituirea in natura, rezulta a contrario ca s-a apreciat ca spatiul de langa parcare si aleea de acces nu reprezinta un spatiu verde in sensul pct. 10.3 din Normele metodologice.
      In acelasi timp, se poate constata ca in cuprinsul legii speciale reparatorii nu exista nicio dispozitie prin care restituirea in natura sa fie supusa vreunei conditii de natura celei instituite prin dispozitia atacata.
      Problematica destinatiei unui teren restituit in baza Legii nr. 10/2001 poate fi pusa doar ulterior restituirii, in momentul in care beneficiarul isi manifesta vointa de a executa anumite lucrari pe terenul respectiv.
      In ceea ce priveste obligatia instituita in sarcina reclamantei de mentinere a afectatiunii terenului restituit pe care este amplasata conducta de gaz, tribunalul apreciaza ca aceasta este ilegala.
      Asa cum s-a subliniat, art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicata, excepteaza de la restituirea in natura terenurile afectate de amenajari de utilitate publica, sintagma care are in vedere, conform pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, acele suprafete de teren supuse unor amenajari destinate a deservi nevoile comunitatii si anume: cai de comunicatie (strazi, trotuare, alei), dotari tehnico-edilitare (conducte de alimentare cu apa, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adaposturi militare, etc.), parcari amenajate, amenajari de spatii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri, gradini publice, piete pietonale, etc.
      Instituirea obligatiei de mentinere a afectatiunii terenului constituie o ingradire a proprietarului de a se bucura de toate atributele dreptului de proprietate, pe care conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicata, le exercita dupa primirea dispozitiei sau hotararii judecatoresti de restituire.
      Impunerea unei asemenea obligatii ar impiedica proprietarul caruia i s-a restituit bunul sa se adreseze justitiei in cazul in care apreciaza ca acea conducta de gaz a fost ilegal amplasata, pe parcursul judecarii cererii sale de restituire, asa cum se invedereaza in cuprinsul actiunii formulate.
      Prin stabilirea unei asemenea obligatii, inexistenta in textul Legii nr. 10/2001, proprietarul este obligat sa recunoasca implicit legalitatea masurii de amplasare a conductei de gaz si se afla in imposibilitatea de a cere eventual, justificat, schimbarea traseului acesteia.
      Obligatia asumata de reclamanta prin declaratie autentificata, de a permite accesul pentru efectuarea de reparatii nu inseamna implicit si asumarea obligatiei de mentinere a afectatiunii, asa cum gresit de sustine de parati, cele doua obligatii fiind diferite.
      Nu este intemeiata cererea reclamantei de completare a dispozitiei in sensul adaugarii mentiunii potrivit careia "cheltuielile legate de indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara vor fi suportate de catre primarie" sau a aceleia ca acestea "se vor executa de catre primarie".
      Textul art. 50 din Legea nr. 10/2001, republicata, invocat in aparare, se refera doar la scutirea de plata taxelor judiciare de timbru, care includ taxa de timbru si timbrul judiciar, nu si la alte cheltuieli legate de inscrierea dreptului de proprietate in evidentele de carte funciara, care se suporta de titularul dreptului, de cel care solicita inscrierea.
      Potrivit art. 1 alin. 2 din Ordinul nr. 371 din 27.12.2007 privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara si unitatile sale subordonate (prevazute in ordinul amintit la capitolul 7), persoanele fizice care solicita prestarea serviciilor au obligatia de plata a tarifelor, cu exceptia situatiilor in care prin lege se prevede expres scutirea de plata. Conform art. 2 alin. 1 tarifele se achita de solicitant sau de orice persoana interesata, daca partile convin altfel.
      Prin urmare, in temeiul acestor texte legale, suportarea cheltuielilor de publicitate, altele decat taxele judiciare de timbru, cade in sarcina reclamantei, in calitate de beneficiar, persoana direct interesata si nicidecum in sarcina paratilor.
      In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primariei Bistrita, invocata la termenul de judecata din data de 26 noiembrie 2008, tribunalul retine faptul ca potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001, republicata, primaria este doar "o structura functionala cu activitate permanenta", fara personalitate juridica, adica incinta in cadrul careia isi desfasoara activitatea primarul si aparatul propriu al acestuia.
      Poate avea calitate procesuala pasiva doar persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii.
      Cum reclamanta a renuntat la cererea de obligare a primariei de eliberare a terenului ocupat cu moloz si cum conform art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicata, dispozitia motivata a primarului priveste bunuri detinute de unitatile administrativ-teritoriale, adica de municipiu, oras, comuna, judet, asa cum rezulta din art. 20 alin. 1, art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, republicata, persoane juridice de drept public cu "capacitate juridica deplina", adica cu aptitudinea de a avea drepturi si obligatii, rezulta ca in prezentul cadrul procesual primaria nu are calitate procesuala pasiva.
      Cererile reclamantei de mentionare in dispozitivul hotararii a obligatiei de a permite accesul pentru intretinerea si repararea conductei de gaze pe durata functionarii ei, pana la o eventuala schimbare a traseului acesteia, precum si cea de indicare in dispozitiv a faptului ca despagubirile se vor stabili de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor tinand cont de valoarea de circulatie a terenurilor din intravilanul municipiului, sunt formulate pentru prima data in apel, neconstituind obiect al sesizarii instantei de fond.
      Asemenea mentiuni sunt insa neintemeiate, atata timp cat este logic ca accesul in vederea intretinerii si repararii unor conducte poate fi practicat atat timp cat exista conducta ce impune intretinere sau reparare, el incetand in momentul in care dispare bunul in favoarea caruia s-a instituit accesul.
      Stabilirea de despagubiri de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor constituie o atributie legala a acestei entitati, prevazuta expres de Decizia nr. 425/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si functionarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, astfel incat o obligatie ce decurge dintr-un act normativ nu se impune a fi trecuta in dispozitiv, deoarece ea se impune celui obligat in temeiul legii si nu al hotararii judecatoresti.
      In baza considerentelor exprimate, retinand caracterul liber al unei suprafetei de 357 mp si principiul prevalentei restituirii in natura a bunurilor preluate abuziv, tribunalul in baza art. 1 alin. 1, 2, 3, art. 2 alin. 2 lit. i, art. 3 alin. 1 lit. a, art. 4 alin. 2, art. 7 alin. 1, art. 9, art. 11 alin. 2, art. 22 alin. 1 si 5, art. 26 alin. 3 va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primariei municipiului Bistrita si in consecinta va respinge actiunea formulata de reclamanta impotriva acestei structuri ca fiind promovata impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva; va admite in parte actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratii Municipiul Bistrita si Primarul municipiului Bistrita, in sensul ca va anula in parte dispozitia atacata si in consecinta: - va dispune restituirea in natura a suprafetei totale de 357 mp compusa din suprafata de: 69 mp identificata in cartea funciara 1354 Bistrita in topograficul nou 64/2/1/1, 27 mp identificata in cartea funciara 1354 Bistrita in topograficul nou 64/2/3/1 si 261 mp identificata in cartea funciara 1354 Bistrita in topograficul nou 64/2/4/1, conform plansei 4; - va inlatura mentiunea privind destinatia de spatiu verde a terenului restituit si a dispozitiei din art. 2 alin. 3 privind instituirea obligatiei ca terenul restituit in natura sa urmeze regimul juridic prevazut de Legea nr. 24/2007; - va inlatura mentiunea cuprinsa in art. 3 paragraf 2 de instituire a obligatiei de a mentine afectatiunea terenului pe care este amplasata o conducta de gaze naturale; - va stabili calitatea reclamantei de persoana indreptatita si la restituirea suprafetei de 230 mp, identificata in cartea funciara nr. 1354 Bistrita topografic initial 64/2, reprezentand diferenta dintre totalul suprafetei expropriate de 1510 mp si cea de 1280 mp pentru care s-a stabilit indreptatirea reclamantei prin art. 1 din dispozitia atacata; - va propune acordarea de masuri reparatorii in echivalent in conditiile legii speciale (titlul VII din Legea nr. 247/2005) pentru imobilul teren in suprafata de 1153 mp, care nu poate fi restituit in natura.
      Se vor respinge ca neintemeiate cererile de restituire in natura a suprafetei de 1153 mp, de completare a art. 4 alin. 2 in sensul de a se preciza faptul ca toate "cheltuielile legate de indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara vor fi suportate de catre primarie" sau ca acestea "se vor executa de catre primarie" si de propunere de despagubiri banesti pentru suprafata de 390 m.p., care figureaza in anexele la Decretul nr. 168/1977, pentru suprafata de 1153 mp si imobilul magazie de lemn.
Se vor mentine dispozitiile privitoare la stabilirea calitatii reclamantei de persoana indreptatita la restituirea magaziei de lemn si a terenului in suprafata totala de 1280 mp, din cartea funciara nr. 1354 Bistrita topografic initial 64/2 (art. 1); la obligatia rambursarii sumei de 27,16 USD cu titlu de despagubiri, la valoarea actualizata (art. 3 primul paragraf); la obligatia reclamantei de a permite accesul la conducta de gaz pentru efectuarea oricaror reparatii si pentru intretinerea acesteia, potrivit declaratiei autentificate sub nr. 514/15 martie 2007 (art. 3 ultimul paragraf); la punerea in posesie a suprafetei restituite in baza unui protocol de predare-primire si la dovada proprietatii asupra imobilului (art. 4); la propunerea de acordare de masuri reparatorii in echivalent in conditiile legii speciale (titlul VII din Legea nr. 247/2005) pentru imobilul anexa gospodareasca - magazie de lemn, descrisa in fisa imobilului expropriat (art. 5 ultimul paragraf) si la stabilirea cuantumului despagubirilor de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor (art. 5 alin. 2); la respingerea cererii de restituire in natura a constructiei demolate in intregime.