revendicare imobiliara - recurs

Dosar nr. 1732/205/2008 TRIBUNALUL ARGES
SECTIA CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 1997/R

Obiectul: revendicare imobiliara - recurs
     Asupra recursului civil de fata:
     Constata ca, prin actiunea inregistrata la data de 30 iunie 2004, reclamantii S
Z si S T au chemat in judecata pe paratele C de C  S (C S - Societate Cooperatista)  si
S.C. S A T C S.R.L., solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta sa oblige
paratele sa lase reclamantilor in deplina proprietate si posesie suprafata de 800 mp.
situata in punctul "Acasa", teren situat in comuna B, sat B, judetul Arges, de
asemenea sa fie obligata parata C de C S sa ridice constructia pe care a facut-o pe
circa 200 mp. precum si a unei baraci, sau sa fie abilitati reclamantii sa ridice
constructiile pe cheltuiala paratelor si sa fie obligate paratele sa despagubeasca
reclamantii cu aproximativ 10.000.000 lei reprezentand contravaloarea lipsei
folosinta a terenului revendicat, pe ultimii trei ani, cu cheltuieli de judecata.
          In motivarea actiunii reclamantii au aratat ca sunt proprietarii unui teren de cca
5 ha. in punctul "Acasa", pe raza comunei B , sat B  judetul Arges din  care face parte
integranta si terenul revendicat, asa cum rezulta din titlurile de proprietate
nr.42194 din 01 iunie 1994 si nr.l 14136 din 24 iulie 2002, ce le-au fost eliberate
in conformitate cu dispozitiile legii fondului funciar, teren ce a apartinut
autorului reclamantilor M A, iar de la acesta a fost preluat abuziv de statul
comunist.
     In perioada regimului comunist, parata C de C S, a edificat in mod
abuziv, fara nici un fel de autorizatie si fara a primi terenul in folosinta, o
constructie pe o parte din terenul autorului acestora, in suprafata de 800 mp.,
parata fiind de rea credinta astfel ca urmeaza ca in conditiile art.494 C.civ., sa fie
obligata sa-si ridice constructiile edificate cunoscand ca nu este proprietara
terenului.
     In continuarea motivarii reclamantii au sustinut ca parata a mai acaparat
inca o suprafata de teren, in continuarea celor 800 mp., ocupand abuziv 1415
mp. din terenul reclamantilor, teren ce face obiectul unei alte actiuni in
revendicare aflata in faza apelului.
     Parata C de C S, a inchiriat constructia edificata pe terenul reclamantilor,
celeilalte parate S.C "S T C" S.R.L., iar terenul revendicat este detinut si folosit
de ambele parate.
     Ulterior s-a depus la dosar din partea reclamantilor o cerere de precizare si
completare a actiunii prin care, in conformitate cu prevederile art.494 C.civ. au
solicitat ca in situatia in care se va retine ca parata C de C S este constructor de
buna credinta, sa se dispuna preluarea de reclamanti in proprietate a
constructiilor, cu despagubirea constructorului cu valoarea materialelor
constructiilor.
     La data de 06 octombrie 2004, parata C de C S, a formulat intampinare,
solicitand respingerea actiunii in revendicare si a pretentiilor ca nefondate,
invocand exceptia autoritatii lucrului judecat prevazut de art. 1202 C.civ. si art.
166 c.pr.civ. Pe fond a considerat ca actiunea este nefondata, intrucat terenul in
cauza are regimul juridic prevazut de dispozitiile art. 187 din legea 109/1996 de
organizare si functionare a C de C din R.
     La data de 27 octombrie 2004, C de C S a formulat intampinare si cerere
reconventionala - solicita sub aspectul intampinarii respingerea ca nefondata
a actiunii in revendicare formulata de reclamanti, retinand ca terenul ce face
obiectul revendicarii este un teren exceptat de la reconstituire, potrivit Legii
18/1991, fiind afectat de constructie in interes public; respingerea capetelor de
cerere accesorii privind obligarea subscrisei la plata lipsei de folosinta si la
ridicarea constructiilor amplasate pe terenul in litigiu.
     Sub aspect reconventional, a solicitat constatarea nulitatii absolute partiale
a ridului de proprietate nr.l 14136/2002 si a procesului verbal de punere in
posesie, constituirea in favoarea acesteia a unui drept de superficie pentru terenul
afectat de constructii, cu cheltuieli de judecata.
     S-a mai solicitat introducerea in cauza a C L de F F B si a C J de F Funciar
Arges.
     La aceeasi data s-a dispus suspendarea judecarii cauzei si disjungerea  cererii
reconventionale.
      La data de 18 mai 2007, reclamantii si-au majorat catimea obiectului
cererii cu privire la contravaloarea lipsei de folosinta.
     Prin sentinta civila nr.1123 din 02 mai 2007 a Judecatoriei Campulung a
fost admisa actiunea, au fost obligate paratele sa lase reclamantilor in deplina
proprietate si posesie suprafata de 800 mp., sa le plateasca contravaloarea lipsei
de folosinta a terenului in suma de 1498 lei si a atribuit reclamantilor
constructiile de pe teren.
      Prin decizia civila nr.lO95/R/28 iunie 2007, Tribunalul Arges a admis
recursul reclamantilor, a casat sentinta primei instante si a trimis cauza spre
rejudecare la instanta de fond.
     In decizie se retine ca prima instanta nu a analizat daca paratele sunt
constructori de buna credinta sau de rea credinta la data edificarii constructiilor.
La data de 14 septembrie 2007 cauza a fost reinregistrata sub nr.3197.
      In urma probatoriului administrat in cauza, Judecatoria  Campulung,
prin sentinta civila nr. 2396/15 noiembrie 2007 a admis actiunea civila
formulata de reclamantii S Z si S T  impotriva paratelor C de C S si SC S T
C SRL  asa cum a fost precizata,a respins cererea reconventionala formulata de
parata C de C S, a obligat pe parate sa lase reclamantilor in deplina proprietate
si posesie suprafata de 800 mp. asa cum a fost identificata in raportul de
expertiza tehnica si schita anexa intocmita de ing. D N, a obligat pe parata C de
C S, sa-si ridice constructiile edificate pe terenul reclamantilor sau sa plateasca
reclamantilor suma de 4.530 lei contravaloarea manoperei de demolare a
acestora. Prin aceeasi sentinta a fost obligata parata C de C S sa plateasca
reclamantilor suma de 1.498 lei reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta
a terenului pe ultimii trei ani de la introducerea actiunii initiale fiind obligata si
parata C de C S sa plateasca reclamantilor suma de 300 lei cheltuieli de judecata.
A fost respinsa exceptia autoritatii de lucru judecat.
     Prin decizia civila nr. 669 din 10 aprilie 2008, Tribunalul Arges a admis
recursul paratei  C S, a casat sentinta civila nr.2396/15.11.2007 a Judecatoriei
Campulung si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, cu
motivarea ca prima instanta nu a tinut seama de dispozitiile art.315 c.proc.civ,. si
nu a analizat daca paratii sunt constructori de rea-credinta stiut fiind ca buna
credinta se prezuma, nefiind facute probe sub acest aspect raportat si la momentul
edificarii constructiilor - aspecte  esentiale in solutionarea  corecta a cauzei.
     In rejudecare, cauza a fost inregistrata sub nr.1747/29.05.2008, iar prin
sentinta  civila nr.1554/02.07.2008 Judecatoria Campulung a admis in parte
actiunea precizata, formulata de reclamantii S Z si S T impotriva paratelor C de C
S  si SC"S T C" SRL si au fost obligate paratele sa lase in deplina proprietate si
posesie reclamantilor suprafata de 800 m.p. teren identificat de ing. D N si
mentionat in titlul de proprietate 114136/2002 invecinat la Nord cu H G la est rest
proprietate si sud si la vest cu Drumul Judetean, tarlaua 65 .
     Au fost obligate paratele sa plateasca reclamantilor suma de 1498 lei RON,
contravaloarea lipsei de folosinta a terenului pe perioada 2004 - 2006.
     Au fost atribuite reclamantilor constructiile identificate de exp. C C si
construite pe terenul reclamantilor (magazin, anexa, put, aleea de acces, platforma
betonata, aleea beton, gard).
     Au fost obligati reclamantii sa plateasca paratei C de C S 45.343 lei
contravaloare despagubiri aferente constructiilor si s-a respins exceptia de autoritate
lucru judecat formulata de C de C S .
     De asemenea, au fost obligate paratele sa plateasca reclamantilor 1500 lei
cheltuieli de judecata, iar cererea reconventionala formulata de parata C de C S a
fost disjunsa si a format obiectul dosarului 3566/2004 .
     Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, avandu-se in vedere sentinta
civila nr. 757/2004 , partile au aratat ca aceasta a fost solutionata si analizata cu
ocazia recursului .
In ceea ce priveste sentinta civila nr.757/2004 se constata ca nu exista tripla
identitate cu cauza de fata , sentinta mentionata referindu-se la alte constructii care
au fost edificate .
Potrivit titlului de proprietate 114136/24 iulie 2002 rezulta ca reclamantii
sunt proprietarii terenului de 800 mp in punctul " Magazin " .
Din cuprinsul raportului de expertiza inginer D N rezulta ca paratele ocupa
terenul in suprafata de 800 mp mentionat in titlul de proprietate, teren folosit de C
de C S si S.C. S T C S.R.L. cu sediul in B , urmand ca potrivit art.480 C.civ. paratele
sa fie obligate sa lase in deplina proprietate si posesie suprafata de teren .
Din acelasi raport de expertiza rezulta ca lipsa de folosinta a terenului in
suprafata de 800 mp este de 1498 lei , urmand ca potrivit art.998 C.civ. paratele sa
fie obligate sa plateasca reclamantilor aceasta suma .
Constructiile edificate pe teren au fost identificate si evaluate de inginer C Cr,
constructii care apartin paratei C de C S .
Desi partile au obtinut doua casari cu trimitere spre rejudecare a sentintelor
pronuntate , nici dupa aceste casari acestea nu au dorit sa-si dovedeasca buna sau
reaua credinta in edificarea constructiilor .
Din cuprinsul raportului de expertiza C C rezulta ca magazinul a fost edificat
in anul 1970 , anexa si caile de acces , gardul de uluca , in anul 1975 .
Din cuprinsul actelor depuse la dosar de parata C de C S ( fila 17 - 41 ),
procesul verbal de receptie, devizul general, centralizator de lucrari, situatia
lucrarilor, adeverinta 160/1970, adresa nr.168/1970, procesele verbale
3/15.06.1969, 168/21.01.1970, 1006/28.01.1970, 348/04.02.1970, autorizatia
196/1970, rezulta ca parata C de C S a primit in folosinta terenul pentru edificarea
constructiilor iar la acea data, 1970, terenul nu se mai afla la autorul reclamantilor,
era de stat, prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulata de
reclamanti potrivit legii 18/1991, acestia au aratat ca autorul lor a fost deposedat de
stat .
Reclamantii justifica dreptul de proprietate asupra terenului din anul 2002
intrucat atunci s-a atribuit validarea pentru terenul in litigiu, pana la acea data
terenul a fost in proprietatea statului .
Din actele depuse la dosar rezulta ca parata C de C S, la edificarea
constructiilor identificate de expert C C , pe terenul reclamantilor, a fost de buna
credinta iar reclamantii nu au facut dovada ca acestea au fost edificate cu rea
credinta .
Chiar reclamantii, prin introducerea precizarii la actiune, la data de
14.02.2007, solicita sa preia constructiile edificate de parata potrivit art. 494 C.civ.,
in situatia in care se va retine ca parata este constructor de buna credinta .
Potrivit art. 494 C.civ. reclamantii vor prelua constructiile edificate de parata
si identificate de inginer C C ( magazia, anexa, put, alee acces, platforma betonata,
aleea beton ) iar reclamantii sa despagubeasca pe parata C de C S cu suma de
45.343 lei reprezentand contravaloarea constructiilor .
In ceea ce priveste cererea reconventionala pentru anularea titlului de
proprietate al reclamantilor, acesta a fost disjuns, de asemenea si capatul de cerere
privind dreptul de superficie si au facut obiectul dosarului nr. 3566/2004 .
Potrivit art. 274 C.pr.civ. paratele au fost obligate la plata cheltuielilor de
judecata .  
     Impotriva sentintei civile nr. 1554/2008 au declarat recurs reclamantii S Z si
S T criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, astfel:
     1).In mod gresit instanta de fond a retinut ca parata este constructor de buna
credinta, intrucat acest aspect a fost statuat cu autoritate de lucru judecat prin
decizia civila nr.559/07.06.2006 a Tribunalului Arges, care a stabilit in considerente
ca, parata C de C S  este constructor de rea-credinta si are obligatia  de a ridica
constructiile de pe terenul reclamantilor.
     De asemenea, nu se poate retine calitatea de constructor de buna-credinta a
paratei, atata timp cat aceasta nu a produs un titlu asupra terenului de natura a-i
forma convingerea ca a dobandit  dreptul de proprietate asupra acestuia la
momentul edificarii constructiilor, fiind unanim admis in literatura de specialitate si
practica judiciara ca, este constructor de buna-credinta numai acela care
construieste pe terenul altuia cu credinta ca este terenul sau, credinta care  este
formata numai pe baza unui act translativ de proprietate ale carei vicii  nu-i erau
cunoscute la momentul edificarii din motive mai presus de vointa sa.
     2.In subsidiar, in situatia in care instanta de recurs va respinge primul motiv
de recurs, se solicita de catre recurenta, sa se ia act ca revin in mod expres asupra
solicitarii de a li se atribui proprietatea constructiilor cu obligatia de a despagubi pe
constructor, solicitare pe care o revoca integral.
     Prin urmare, se solicita a se lua act de vointa recurentilor-reclamanti de a nu
prelua in proprietate constructiile si, pe cale de consecinta, se impune admiterea
recursului, modificarea in parte a sentintei si respingerea capatului de cerere privind
obligarea paratei la ridicarea constructiilor, intrucat, constructorul de buna credinta
nu poate fi obligat la ridicarea constructiilor.
     Mai arata recurentii, ca intr-o atare situatie, se vor adresa instantei de judecata
cu o noua cerere pentru a reglementa situatia dintre ei, in calitate de proprietari ai
terenului si proprietarul constructiei, pentru a fi dezdaunati pentru lipsa de folosinta
a imobilului teren afectat de constructii pe toata durata existentei acestora.
     3).In subsidiar, recurentii dezvolta si motivul de recurs privind gresita
solutionare a cererii in accesiune imobiliara, prin aceea ca in mod gresit instanta de
fond i-a obligat la despagubiri cu suma de 45.343 lei, reprezentand valoarea de
circulatie a constructiilor, intrucat dispozitiile legale in materie, prevad ca,
proprietarul terenului va despagubi pe constructor numai cu valoarea materialelor si
a manoperei, iar din expertiza tehnica judiciara efectuata in cauza rezulta ca valoarea
materialelor si a manoperei este de 29.555 lei.
     Analizand sentinta atacata prin prisma criticilor invocate si in raport de
dispozitiile art.3041 c.proc.civ., tribunalul constata ca recursul este nefondat pentru
urmatoarele considerente:
     Conform titlului de proprietate  nr. 114136/24.07.2002, reclamantii sunt
proprietarii terenului in suprafata de 800 m.p. in pct."La magazin", cu urmatoarele
vecinatati: N - H G, E - rest proprietate, S-rest proprietate, V- drum judetean.
     Pe acest teren se afla amplasate o serie de constructii care, asa cum  rezulta
din raportul de expertiza efectuat in cauza de expert tehnic judiciar C C, au fost
edificate in jurul anului 1970.
     Astfel, terenul ce a fost reconstituit reclamantilor, in temeiul legilor fondului
funciar, a fost preluat de catre stat care, la data edificarii constructiilor (a970), se afla
in  proprietatea acestuia, iar nu a reclamantilor, parata C de C S avand numai un
drept de administrare.
     Prin urmare, buna-credinta a paratei C de C S  care a edificat constructiile in
anul 1970 nu poate fi pusa la indoiala, intrucat este imposibil sa se sustina ca ar fi
avut convingerea ferma ca statul nu este adevaratul proprietar al terenului, aceasta
cu atat mai mult cu cat proprietatea statului fiind opozabila tuturor nu exista nici
posibilitati reale de verificare a titlului statului.
     Mai mult, reclamantii, prin formularea cererii de reconstituire au recunoscut
dreptul de proprietate al statului asupra terenului in litigiu, drept ce a dainuit pana la
eliberarea titlului de proprietate in anul 2002.
     Nu poate fi retinuta nici sustinerea referitoare la faptul ca s-a statuat cu
putere de lucru judecat prin decizia civila nr.559/2006 a Tribunalului Arges ca
parata C de C S este constructor de rea-credinta si are obligatia  de a-si ridica
constructiile de pe terenul reclamantilor, intrucat, numai dispozitivul unei hotarari
judecatoresti are autoritate de lucru judecat, iar aceste mentiuni sunt cuprinse in
considerentele deciziei sus-mentionate. De altfel, prin decizia de casare nr.669/2008
potrivit dispozitiilor art. 315 c.proc.civ. Tribunalul Arges a dat instantei de fond
dispozitii obligatorii privind administrarea de dovezi fata de reaua-credinta a
paratei, stiut fiind , ca buna-credinta se prezuma..
     Prin urmare, fata de considerentele aratate primul motiv de recurs este
nefondat.
     In cel de-al doilea motiv de recurs se solicita ca in cazul in care primul motiv
de recurs va fi gasit ca neintemeiat sa se ia act de vointa recurentilor-reclamanti  ca
nu intentioneaza sa preia in patrimoniul lor constructiile edificate de parata pe
terenul ce le apartine si, mentinand caracterul de constructor de constructor de
buna-credinta al paratei, se impune, modificarea hotararii instantei de fond, in
sensul respingerii cererii reclamantilor, privind obligarea paratei de a ridica
constructiile intrucat, constructorul de buna-credinta nu poate fi obligat la ridicarea
acestora.
     Arata recurentii, in  notele scrise de la fila 33 ca, prin actul lor de vointa, prin
care isi exprima intentia expresa de a nu prelua constructiile in patrimoniul lor, nu
reprezinta o renuntare la judecata, neavand nimic comun cu dispozitiile art.246
c.proc.civ.
     Acest motiv de recurs nu este fondat pentru urmatoarele considerente:
     Potrivit art.494 alin.3 partea finala"(...)daca plantatiile, cladirile si operele au
fost facute de catre o a treia persoana cu buna-credinta, proprietarul pamantului nu
va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, cladiri si lucrari, dar va avea dreptul sau
de a inapoia valoarea  materialelor si pretul muncii, sau de a plati o suma de bani
egala cu aceea a cresterii valorii fondului".
     Deci, avand in vedere buna-credinta a constructorului, art.494 c.civ., alin.3
partea finala, prevede ca proprietarul terenului devine, prin accesiune, in mod
obligatoriu si proprietar al constructiei fara a putea cere demolarea ei. Invocand
accesiunea, proprietarul terenului este indatorat, in temeiul principiului imbogatirii
fara justa cauza, sa-l despagubeasca pe constructor.
     Recurentii-reclamanti au aratat  prin acest motiv de recurs ca nu renunta la
judecata acestui capat de cerere, potrivit art.246 c.proc.civ., ci vor numai sa
formuleze o actiune separata pentru reglementarea situatiei privind lipsa de
folosinta a terenului afectat de constrictii.
     Insa, prin decizia civila nr.559/2006 a Tribunalului Arges a fost respinsa
actiunea paratei C S S C privind instituirea unui drept de servitute cu privire la
terenul afectat de constructii.
     Prin urmare, singura modalitate de rezolvare a litigiului este cea reglementata
de dispozitiile art.494 alin.3 teza finala c.civ., astfel ca, acest motiv de recurs este
nefondat.
     De asemenea, si ultimul motiv de recurs este nefondat, astfel:
     Dispozitiile art.494 alin.3 teza finala c.civ. prevede ca, in ceea ce  priveste
intinderea obligatiei de despagubire, proprietarul terenului are dreptul sa opteze
intre doua solutii:
     -sa-l indemnizeze pe constructor cu o suma de bani egala cu valoarea
materialelor si pretul muncii:
     -sa-i plateasca o suma de bani reprezentand sporul de valoare a terenului
inregistrat ca urmare a ridicarii constructiei.
     Deci dispozitia art.494 alin.3 teza finala c.civ. trebuie interpretata in sensul ca
legiuitorul, oferind proprietarului terenului dreptul de a invoca accesiunea si de a
deveni proprietarul acelor lucrari, a intentionat sa-i dea posibilitatea sa opteze
pentru plata despagubirilor celei mai mici.
     Recurentii sustin ca instanta de fond i-a obligat in mod gresit la plata sumei
de 45.343 lei reprezentand valoarea de circulatie a constructiilor deoarece, trebuiau
obligati numai la plata sumei de 29.555 lei reprezentand valoarea materialelor si a
manoperei, asa cum a fost calculata in mod separat de catre expert.
     Prin raportul de expertiza tehnica efectuat la data de 15 aprilie 2007, expertul
tehnic judiciar C C a calculat numai valoarea materialelor si a manoperei aferenta
punerii in opera a materialelor, stabilind ca valoarea materialelor reprezinta 65% din
valoarea constructiei, iar valoarea manoperei 35%, suma totala fiind de 45.343 lei,
asa cum in mod corect a retinut si instanta de fond.
     Sustinerea recurentilor ca valoarea materialelor si a manoperei este de 29.555
lei nu poate fi primita deoarece acestia nu au avut obiectiuni la raportul de expertiza
tehnica  efectuat in cauza, iar aceasta valoare reprezinta de fapt numai valoarea
materialelor, expertul nu a calculat si sportul de valoare a terenului inregistrat ca
urmare a ridicarii constructiei.
     Faptul ca expertul a calculat valoarea materialelor si a muncii de la momentul
efectuarii expertizei, practica judiciara si literatura  de specialitate s-a pronuntat in
sensul ca, intinderea despagubirilor datorate de proprietarul terenului trebuie
stabilita in functie de valoarea materialelor si pretul muncii din momentul
pronuntarii hotararii judecatoresti.
     Cum recurentii-reclamanti nu au avut obiectiuni la raportul de expertiza
tehnica si, cum prin acest raport de expertiza s-a stabilit ca valoarea materialelor si a
manoperei este de 45.343 lei in mod corect instanta de fond i-a obligat la plata
acestei sume, astfel ca, acest motiv de recurs este nefondat.
     Pentru considerentele aratate, in temeiul art.312 c.proc.civ. va fi respins ca
nefondat recursul declarat de reclamanti.
     Potrivit art.274 c.proc.civ. vor fi obligati recurentii sa plateasca intimatei  C S
suma de 1.000 lei cheltuieli de judecata efectuate in recurs.

DECIDE

     Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantii  S Z si  S T,
impotriva sentintei civile nr.1554 din data de 02.07.2008, pronuntata de
Judecatoria Campulung in dosarul nr.1732/205/2008, intimati-parati fiind C S -
S C si S.A. S T C S.R.L.
      Obliga recurentii la 1000 lei cheltuieli de judecata catre intimata C S.
     Irevocabila.  Pronuntata in sedinta publica azi 25 Noiembrie 2008, la
Tribunalul Arges - Sectie Civila.

 
 
 
  8