contestatie la executare

Dosar nr. 1568/280/2010
R O M A N I A

TRIBUNALUL ARGE?
SEC?IA PENAL?

DECIZIE PENAL?  Nr. 451/R
?edin?a public? de la 07 Iunie 2010
Completul compus din:
PRE?EDINTE M.D.
Judec?tor V.V.
Judec?tor M.N.
Grefier P.T. Parchetul de pe lang? Tribunalul Arge? este reprezentat prin procuror D.T.

S-a luat in examinare, spre solu?ionare, recursul declarat de petentul  P.G. ,
..., impotriva sentin?ei penale nr 943 din data de 27.04.2010  pronun?ate de
Judec?toria Pite?ti  in dosar nr. 1568/280/2010.
La apelul nominal f?cut in ?edin public? a r?spuns recurentul petent in
stare de de?inere ?i asistat de avocat D.M. cu imputernicire avoca?ial? nr 2449.
Procedura legal indeplinit?.
S-a f?cut referatul cauzei de c?tre grefierul de ?edin, dup? care:
S-a procedat la inregistrarea audio a cauzei cu mijloace tehnice, potrivit art
304 C.p.p.
Ap?r?torul recurentului solicit? admiterea recursului, casarea hot?rarii primei
instan?e, admiterea contesta?iei la executare, ar?tand c? pedeapsa este executat? in
intregime in Italia, a?a cum reiese din hot?rarea depus? la dosar. Precizeaz? c?
petentul trebuie pus in libertate, c?ci pedeapsa a fost executat? in intregime.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de men?inere a sentin?ei primei
instan?e, de respingere a recursului ca nefondat ?i de obligare a recurentului la plata
cheltuielilor de judecat? c?tre stat.
     Recurentul-petent, avand ultimul cuvant, arat? c? a executat pedeapsa ?i in
Italia ?i in Romania, c? a fost condamnat pentru conducere f?r? permis, fiind
judecat in lips?. Adaug? faptul c? nu a avut permisul suspendat.

TRIBUNALUL

     Asupra recursului penal de fa, deliberand,  constat? urm?toarele:
      Prin sentin?a penal? nr.943 din 27 aprilie 2010, Judec?toria Pite?ti a hot?rat
urm?toarele:" In baza art. 461 alin. 1 lit. d C.pr.pen., admite in parte contesta?ia la
executare formulat? de condamnatul P.G. , ..., de?inut in prezent in Penitenciarul
Coliba?i. In baza art. 18 din Legea nr. 302/2004, deduce din pedeapsa rezultant? de
3 ani inchisoare, aplicat? condamnatului P.G. prin sentin?a penal? nr.
346/06.07.2006 a Judec?toriei Coste?ti, definitiv? prin decizia penal? nr.
597/R/23.10.2007 a Cur?ii de Apel Pite?ti, perioadele executate in Italia conform
mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr. 704/02.11.2007 ?i mandatului
european de arestare nr. 3/20.11.2008 emise de Judec?toria Coste?ti in executarea
sentin?ei penale men?ionate, respectiv: perioada de deten?ie 13.10.2009-22.10.2009
?i perioada de arest la domiciliu 23.10.2009-02.12.2009. Respinge cererea formulat?
de ap?r?torul condamnatului, avand ca obiect constatarea execut?rii in intregime a
pedepsei. In baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat
r?man in sarcina acestuia ."
      Pentru a hot?ri astfel, prima instan a re?inut c?, petentul P.G. a fost
condamnat la pedeapsa rezultant? de 3 ani inchisoare, prin sentin?a penal? nr.
346/06.07.2006 a Judec?toriei Coste?ti, definitiv? prin decizia penal? nr.
597/R/23.10.2007 a Cur?ii de Apel Pite?ti.
      In executarea sentin?ei penale men?ionate, Judec?toria Coste?ti, ca instan
de executare, a emis mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr.
704/02.11.2007, precum  ?i mandatul european de arestare nr. 3/20.11.2008 (f. 25-
26, f. 46-48).
      Condamnatul a fost incarcerat in Penitenciarul Coliba?i la data de
18.01.2010, dup? ce fusese arestat la aceea?i dat? pe raza ora?ului Coste?ti, jud.
Arge?, conform adreselor nr. L74973/PCAG/05.03.2010 emis? de Penitenciarul
Coliba?i, nr. 10759/09.03.2010 emis? de IPJ Arge?- Serviciul de Investiga?ii
Criminale,  respectiv nr. 196272005/20.04.2010 emis? de Biroul Execut?ri penale al
Judec?toriei Coste?ti (f. 24, 31, 45).
      Inainte de a fi arestat pe teritoriul Romanei ?i incarcerat in vederea
execut?rii pedepsei men?ionate, contestatorul condamnat a fost arestat ?i in Italia la
data de 13.10.2009, in vederea pred?rii c?tre Romania, in baza mandatului de
executare a pedepsei inchisorii ?i a mandatului european de arestare men?ionate,
astfel cum rezult? din adresele nr. 2061144/VMG/12.03.2010 ?i  nr.
2061144/VMG/15.04.2010 emise de  IGP- Centrul de Cooperare Poli?ieneasc? 
Interna?ional? - Biroul Na?ional Interpol (f. 29, 43).
      Din adresa nr. 2061144/VMG/19.04.2010 emis? de  IGP- Centrul de
Cooperare Poli?ieneasc?  Interna?ional? - Biroul Na?ional Interpol rezult? perioada
exact? a arestului executat de contestator pe teritoriul Italiei in baza celor dou?
mandate men?ionate, ?i anume: in perioada 13.10.2009-22.10.2009 acesta fost
incarcerat in penitenciar in Italia, dup? care, in perioada 23.10.2009-02.12.2009, a
fost arestat la domiciliu in Italia (f. 50-51).
      Instan?a de fond a mai re?inut c?, potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr.
302/2004, modificat? ?i completat? prin Legea nr. 224/2006, durata arestului
efectuat in str?in?tate in indeplinirea unei cereri formulate de autoritile romane in
temeiul acestei legi este luat? in calcul in cadrul procedurii penale romane ?i se
comput? din durata pedepsei aplicate de instan?ele romane.
      Cu privire la no?iunea de "arest efectuat in str?in?tate", a c?rui durat? se
comput? din pedeaps? conform textului legal men?ionat, instan?a observ? c? nu se
face nicio distinc?ie intre natura m?surii arestului, respectiv arest in penitenciar sau
arest la domiciliu.
      Mai mult, dispozi?iile art. 26 alin. 1 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din
13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de
arestare ?i procedurile de predare intre statele membre stipuleaz? c? statul membru
emitent comput? din durata total? a priv?rii de libertate care ar trebui executat? in
statul membru emitent toate perioadele de deten?ie (f?r? a se distinge intre diferitele
tipuri de deten?ie) ce au rezultat din executarea unui mandat european de arestare.
      Art. 5 paragr. 1 din Conven?ia pentru ap?rarea drepturilor omului ?i a
libertilor fundamentale reglementeaz? dreptul la libertate ?i la siguran?a persoanei,
astfel incat nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excep?ia cazurilor limitativ
prev?zute la lit. a)-f).
       Prin dreptul la libertate, Curtea European? a Drepturilor Omului in?elege
dreptul la libertate fizic? al persoanei, ce const? in posibilitatea acesteia de a se
mi?ca, de a se deplasa in mod liber, analiza no?iunii de "privare de libertate" fiind
f?cut? in jurispruden?a Cur?ii in mod concret  in func?ie de particularitile fiec?rei
cauze, avandu-se in vedere natura ?i durata m?surii, efectele acesteia sau
modalitile de executare, in aceast? no?iune Curtea incluzand ?i pe cea de "arest la
domiciliu" (cauzele Macini contra Italiei, Giulia Manzoni contra Italiei, Vachev
contra Bulgariei, Lavents contra Letoniei).
      Curtea European? a Drepturilor Omului a apreciat c? gradul de
constrangere impus de o asemenea m?sur? a arestului la domiciliu este suficient
pentru ca aceasta s? fie considerat? "o privare de libertate" in sensul art. 5 din
Conven?ia european? a drepturilor omului.
      Inalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie - Sec?ii Unite a decis, prin Decizia in
interesul legii nr. 22/12.10.2009 emisa in interpretarea ?i aplicarea unitar? a
dispozi?iilor art. 18 din Legea nr. 302/2004, c? durata arestului la domiciliu executat
in str?in?tate, m?sur? preventiv? privativ? de libertate, in accep?iunea art. 5 din
Conven?ia European? pentru Ap?rarea Drepturilor Omului ?i a Libertilor
Fundamentale, trebuie luat? in calcul in cadrul procedurii penale romane ?i dedus?
din durata inchisorii aplicate de instan?ele romane.
       Prin decizia in cauz? se re?ine, chiar dac? motivarea solu?iei a fost
publicat? in Monitorul Oficial nr. 290/04.05.2010, c? in no?iunea de arest executat
in str?in?tate, vizat? de art. 18 din Legea nr. 302/2004, intr? ?i cea de arest la
domiciliu, interpretarea rezultand din aplicarea dispozi?iilor art. 26 alin. 1 din
Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, 
ale art. 5 paragr. 1 din Conven?ia pentru ap?rarea drepturilor omului ?i a libertilor
fundamentale, ale jurispruden?ei Cur?ii Europene a Drepturilor Omului, toate
aplicabile direct, ca ?i bloc de conven?ionalitate,  in temeiul art. 20 din Constitu?ia
Romaniei.
       Din cuprinsul deciziei rezult? ?i c?, de?i legisla?ia roman? in vigoare nu
prevede institu?ia arestului la domiciliu,  in unele legisla?ii europene este prev?zut?
ca m?sur? preventiv? arestul la domiciliu, exemplificandu-se  chiar  legisla?ia
italian?.
        Astfel, s-a ar?tat c? dispozi?iile art.284 din Codul de procedur? penal?
italian prev?d c?, "prin prevederea care dispune arestul la domiciliu, judec?torul
ordon? inculpatului s? nu se indep?rteze de propria locuin sau de o alt? locuin
privat? sau de un loc public de ingrijiri sau de asisten. Cand este necesar,
judec?torul impune limite ori interdic?ii dreptului inculpatului de a comunica cu alte
persoane decat cele care convie?uiesc cu el sau care il asist?. Dac? inculpatul nu se
poate ocupa altfel de cerin?ele sale de via indispensabile sau dac? are o situa?ie
material? extrem de precar?, judec?torul il poate autoriza s? lipseasc? in cursul zilei
de la arest pentru perioada strict necesar? pentru a se ocupa de cerin?ele de mai sus,
pentru a munci. Procurorul sau poli?ia judiciar?, chiar ?i din proprie ini?iativ?, pot
controla in orice moment respectarea ordinelor impuse inculpatului. Inculpatul aflat
in arest la domiciliu se consider? a fi in stare de arest preventiv".
      De asemenea, prevederile art. 384 alin. 5 din Codul de procedur? penal?
italian statueaz? c? persoana care se afl? in arest la domiciliu este considerat? a fi in
stare de arest preventiv.
      A?adar, instan?a constat? c? interpretarea art. 18 din Legea nr. 302/2004 nu
poate fi decat in sensul c? se comput? din durata pedepsei aplicate de instan?a
roman? atat durata arestului executat efectiv in penitenciar in str?in?tate, cat ?i
durata arestului la domiciliu executat in str?in?tate, in indeplinirea unui mandat
european de arestare, cum este cazul contestatorului P.G. .
      Pentru toate aceste considerente, in baza art. 461 alin. 1 lit. d C.pr.pen.,
instan?a de fond a admis in parte contesta?ia la executare formulat? de contestator
?i, in baza art. 18 din Legea nr. 302/2004, a dedus din pedeapsa rezultant? de 3 ani
inchisoare aplicat? condamnatului P.G.  prin sentin?a penal? nr. 346/06.07.2006 a
Judec?toriei Coste?ti, atat perioada de deten?ie 13.10.2009-22.10.2009, cat ?i
perioada de arest la domiciliu 23.10.2009-02.12.2009.
      Instan?a de fond a constatat c? din pedeapsa men?ionat? nu poate fi
dedus?, in sensul art. 18 din Legea nr.302/2004 ori art. 88 C.pen.,  ?i perioada
executat? incepand cu data de 19.01.2010 la zi, executat? de contestator in
Romania, astfel cum a solicitat reprezentantul Parchetului prin concluziile expuse,
deoarece incepand cu data de 18.01.2010 (arestarea sa pe raza ora?ului Coste?ti ?i
incarcerarea in Penitenciarul Coliba?i) contestatorul nu a executat o perioad? de
deten?ie supus? comput?rii, ci a inceput executarea propriu-zis? a pedepsei, data
inceperii acesteia fiind ziua in func?ie de care se calculeaz?, oricum, data termin?rii
acesteia.
      Totodat?, instan?a de fond nu a putut avea in vedere alte date rezultand din
inscrisurile depuse la dosar de contestator, insemnand hot?rari ale Cur?ii de Apel
din Perugia, Italia, intrucat aceste inscrisuri, chiar traduse de traduc?tor autorizat a
c?rui semn?tur? a fost legalizat? de notar public, au fost prezentate in copie
traduc?torului, iar nu in exemplarul original emis de instan?a italian? (f. 4-5, 34-37,
54 si urm.), dup? cum unele dintre ele nu au fost traduse de traduc?tor autorizat cu
semn?tura legalizata de notar public (f. 54 si urm.).
      Ca atare, instan?a de fond nu a putut avea in vedere data de 21.01.2009 ca
data a inceperii arestului la domiciliu de c?tre contestator in Italia, conform copiei
unui astfel de inscris (f. 4), cu atat mai mult cu cat o astfel de dat? nu a rezultat din
rela?iile inaintate de IGP - Centrul de Cooperare Poli?ieneasc?  Interna?ional? -
Biroul Na?ional Interpol, dup? cum au fost infirmate ?i de preciz?rile f?cute de
insu?i contestatorul in fa?a instan?ei de judecat?, la termenul din data de 27.04.2010.
      Totodat?, instan?a de fond nu a putut avea in vedere sus?inerile ulterioare
ale acestuia ?i ale ap?r?torului s?u, in sensul c? ar trebui constatat? executarea in
intregime a pedepsei la care a fost condamnat, deoarece  punerea in libertate a
contestatorului la data de 02.12.2009  de c?tre autoritatea judiciar? din Italia, din
executarea m?surii arestului la domiciliu luate in vederea pred?rii c?tre Romania in
urma mandatului european de arestare, nu echivaleaz? cu executarea pedepsei
obiect al acestui mandat ?i al mandatului intern de executare a pedepsei.
      Punerea in libertate a condamnatului in Italia nu inseamn? terminarea
execut?rii pedepsei ori considerarea pedepsei ca executat?, ci faptul c? cel
condamnat nu a fost efectiv predat c?tre autoritile romane, deci c? procedura
execut?rii mandatului european de arestare nu a fost finalizat?, aspect care nu are
relevan sub aspectul perioadei executate de condamnat din pedeapsa aplicat?.
      Impotriva  sentin?ei a declarat recurs, in termen, contestatorul care a
motivat c? in mod gre?it nu i-a fost dedus? ?i perioada de arest la domiciliu
executat? in Italia incepand cu data de 21.01.2009, iar in momentul de fa
pedeapsa este executat? in intregime, lucru pe care instan?a trebuia s? il constate.
      Examinand sentin?a, atat prin prisma criticilor formulate cat ?i din oficiu,
potrivit art.3856alin.ultim c.proc.pen.,Tribunalul apreciaz? c? recursul este nefondat,
din urm?toarele considerente:
      Avand in vedere actele ?i lucr?rile dosarului, Tribunalul apreciaz? c?
instan?a de fond a dedus corect perioadele executate de recurent in Italia, atat in
Penitenciar cat ?i in arest la domiciliu.
      Sus?inerea recurentului potrivit c?reia arestul s?u la domiciliu a inceput la
data de 21.01.2009 nu este dovedit?, din datele furnizate de Interpol Rome
rezultand c? recurentul a fost arestat la data de 13.10.2009 in vederea pred?rii c?tre
Romania, m?sur? ce a fost inlocuit? la data de 23 octombrie 2009, cu arestul la
domiciliu, fiind pus in libertate la data de 02.12.2009.
      Data de 21.01.2009 nu apare decat in actul aflat la fila 4 ?i se refer? la o
ordonan ce ar fi fost emis? de Curtea de Apel Perugia.
      Recurentul nu a putut ins? prezenta  respectiva ordonan pentru a se
stabili ce s-a dispus prin intermediul acesteia.
      Prin urmare, singurele date certe cu privire la perioadele de arest ?i arest la
domiciliu sunt cele furnizate de Interpol Roma, date ce au fost avute in vedere de
prima instan.
      In leg?tur? cu perioada executat? in Romania din momentul incarcer?rii
sale, Tribunalul constat? c? instan?a de fond a re?inut corect c? aceasta nu este
supus? comput?rii, respectiva perioad? contand ca executare efectiv? a pedepsei.
      Potrivit Codului Penal Roman, obiectul comput?rii il formeaz? "timpul
re?inerii ?i arest?rii preventive", iar potrivit art.18 alin.1 din Legea nr. 302/2004
"durata arestului efectuat in str?in?tate in indeplinirea unei cereri efectuate de
autoritile romane  in baza respectivei legi".
      Prin urmare, perioada executat? incepand cu data de 18.01.2010 nu se
incadreaz? in categoriile prezentate mai sus, fiind vorba despre executarea efectiv? a
pedepsei.
      A?a fiind, in baza art. 38515pct.1 lit."b" c.proc.pen.,urmeaz? s? fie respins
recursul ca nefondat.
      V?zand ?i dispozi?iile art.192 alin.2 c.proc.pen.,
     

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE

     Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul  P.G. , f...,  impotriva
sentin?ei penale nr 943 din data de 27.04.2010  pronun?ate de Judec?toria
Pite?ti  in dosar nr. 1568/280/2010.
     Oblig? recurentul la plata sumei de 120  lei cheltuieli judiciare c?tre
stat, din care 100  lei  onorariu avocat oficiu D.M.   conform imputernicirii
avoca?iale nr 2449.
     Definitiv?.
     Pronun?at? in ?edin?a public? de la 07 Iunie 2010, la Tribunalul Arge? sec?ia
penal?.
     
     Pre?edinte,                    Judec?tor,                  Judec?tor,
                     M. D.                                V. V.                         M. N.
     
     
     Grefier,
     T. P.  
 
 
  6