Anulare decizie de concediere

Prin sentinta civila nr. 7235 din 20 decembrie 2013  a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 7682/108/2013, s-a respins actiunea formulata de reclamanta pentru anularea deciziei prin care s-a dispus incetarea raporturilor de functie ale reclamantei, reintegrarea reclamantei in functia publica detinuta anterior emiterii deciziei si obligarea paratei la plata catre reclamanta a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta.
S-a statuat in considerente, ca potrivit dispozitiilor art. 97 alin.1 lit. c din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in functia publica si are loc in conditiile determinate legal prin eliberare din functia publica, iar conform art. 99 alin.1 lit. b din acelasi act normativ, persoana care are competenta legala de numire in functia publica va dispune eliberarea din functia publica prin act administrativ, care se comunica functionarului public in termen de 5 zile lucratoare de la emitere in cazul in care autoritatea sau institutia publica isi reduce personalul ca urmare a reorganizarii activitatii, prin reducerea postului ocupat de functionarul public, legea stabilind in acelasi timp si obligatia autoritatii de a acorda un preaviz de 30 de zile functionarului in cauza.
Dupa cum s-a aratat mai sus decizia prin care s-a dispus incetarea raporturilor de functie ale reclamantei la data expirarii termenului de preaviz de 30 de zile de la data comunicarii deciziei, comunicata la data de 5.08.2013 cu efecte juridice la 30 de zile de la aceasta data, respectiv 4.09.2013.
Cu privire la pretinsele motive de nelegalitate ale deciziei de eliberare din functie, chiar independent de cele mai sus aratate, instanta retine ca ordinele emise de Presedintele ANAF la care a facut referire reclamanta nu sunt acte administrative normative care sa impuna obligativitatea publicarii acestora sub sanctiunea inexistentei lor in conditiile in care acestea vizeaza exclusiv functionarii publici din cadrul aparatului propriu al A.N.A.F. si din cadrul directiilor generale ale finantelor publice judetene iar prin aceste ordine s-a aprobat structura organizatorica, numarul maxim de posturi al functionarilor publici ce urmau sa-si desfasoare activitatea in cadrul acestor institutii.
In aceasta privinta Inalta Curte de Casatie si Justitie a transat de o maniera clara si neechivoca problema de drept a caracterului de act administrativ normativ sau individual a unui act emis de restructurare a unei autoritati centrale hotarand ca ordinul prin care a fost aprobata structura organizatorica centrala si teritoriala a unei autoritati publice, statele de functii ale acesteia precum si regulamentele pentru realizarea testarii profesionale a functionarilor publici si personalului contractual din cadrul acestei autoritati -  fiind aplicabil unor situatii strict determinate si producand efecte juridice in raport cu un numar determinat/determinabil de persoane - are caracterul unui act administrativ individual iar nu al unui act administrativ normativ, nefiind prin urmare supus conditiei publicarii in Monitorul Oficial, prevazuta de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, in acest sens decizia nr. 4343 din 25 octombrie 2012 pronuntata de Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal.
Astfel ca in conditiile in care ordinele in cauza sunt acte administrative individuale si nu normative nu erau supuse conditiei publicarii in Monitorul oficial si ca atare nu sunt inexistente dupa cum sustine reclamanta producandu-se toate efectele scontate de emitentul acestora  in conditiile legii.
 Instanta retine si ca A.N.A.F. a adus la cunostinta functionarului public ca postul pe care-l ocupa va fi supus reorganizarii si ca acesta poate opta pentru o functie vacanta corespunzatoare, optiune care constituia in acelasi timp si cerere pentru inscriere la examen in masura in care sunt depuse mai multe optiuni pe functia publica respectiva, fiind respectate astfel exigentele legale prevazute de art.100 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici.
In urma examenelor, candidatii declarati admisi la cele doua probe ale examenului au fost numiti in functiile publice conform punctajelor obtinute, in ordine descrescatoare si in limita posturilor vacante, reclamanta neoptand pentru nici o functie publica vacanta din sistemul A.N.A.F. si neparticipand la concurs.
In concluzie, o eventuala reintegrare a reclamantei pe functie pe care o detinea anterior reorganizarii nu este posibila, deoarece asa cum s-a aratat postul acesteia a fost supus reorganizarii si in ceea ce priveste cererea de despagubiri, aceasta poate avea ca temei cazul incetarii nelegale a raportului de serviciu al functionarului public, ceea ce nu este cazul, situatie aplicabila doar in cazul imprejurarilor bine determinate de incetare a unui raport de serviciu