Drepturi banesti

Prin sentinta civila nr. 7250 din 20 decembrie 2013 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 8907/108/2013, s-a respins actiunea reclamantului pentru plata premiului anual (salariul al 13-lea) aferent anului 2010 in conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009, OUG nr. 1/2010 si art. 26 din OG nr. 38/2003, actualizata cu coeficientul de inflatie, de la data nasterii dreptului pana la data efectiva a platii.
S-a statuat in considerente ca prin decizia nr. 21/18.11.2013, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, asupra recursului in interesul legii, s-a admis recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si s-a stabilit ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevazut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, a fost inclus in majorarile salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputand fi acordat in forma supusa vechii reglementari, hotararea pronuntata in interesul legii fiind obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. 4 din Codul de procedura civila.
In acest sens, dupa constatarea problemelor de drept ce au generat initial practica neunitara si redarea solutiilor pronuntate de instantele judecatoresti cu efectuarea examenului jurisprudential, redarea opiniei procurorului general si valorificarea raportului asupra recursului in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat asupra naturii juridice a premiului anual in discutie si a stabilit referitor la efectul modificarilor legislative asupra modalitatii de acordare a acestui drept in raport cu dezlegarile date prin deciziile Curtii Constitutionale:
Asupra interpretarii dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constitutionala s-a pronuntat atunci cand a exercitat controlul de constitutionalitate al acestui articol, prin prisma dispozitiilor referitoare la neretroactivitatea legii, garantarea dreptului la salariu, a dreptului de proprietate privata, incidenta dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului si ale dreptului Uniunii Europene, or, asa cum, in mod constant, a stipulat Curtea Constitutionala, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde si asupra considerentelor, astfel incat acestea devin obligatorii pentru cei ce procedeaza la interpretarea si aplicarea respectivului articol de lege si tocmai in acest context se impune interpretarea data de Curte referitor la faptul ca dreptul la acordarea premiului anual nu a fost inlaturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezinta, in continuare, o creanta certa, lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare, si anume esalonat si succesiv, in cursul anului 2011, respectiv prin cresterea, in mod corespunzator, a cuantumului salariului/soldei/indemnizatiei de baza.
Asadar, raportat la aceasta concluzie, se retine ca dreptul la premiul anual a fost mentinut si dupa abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, incepand cu luna ianuarie 2011, in acest sens, aceeasi instanta a stipulat, in deciziile mentionate, ca majorarea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/solda/indemnizatia de baza, este acordata si in continuare.
In concluzie, Curtea Constitutionala, prin aceasta interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalitatii in care subzista dreptul de creanta al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel incat el nu mai poate fi acordat in forma anterioara prevazuta de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 si din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului in majorarile salariale prevazute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de mentinere a dreptului la plata premiului in forma anterioara, intrucat ar contraveni celor stipulate cu forta obligatorie de Curtea Constitutionala.
Finalmente dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de baza scadent in prima luna a anului urmator celui lucrat s-a stins odata cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind inlocuit cu o noua modalitate de plata, prevazuta de lege, prin executare succesiva, iar prin modificarea formei de executare a obligatiei de plata a premiului anual, legiuitorul a actionat in limitele marjei de interventie, recunoscuta in domeniul politicii salariale, neexistand o incalcare a dreptului de proprietate privata al personalului platit din fonduri publice asupra acestei creante de natura salariala.
 In concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat initial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de catre legiuitor in noua reglementare salariala, sub forma unor majorari salariale stabilite in art. 1 din Legea nr. 285/2010, fara a mai putea fi acordat in forma supusa vechii reglementari.