Anulare act administrativ

Prin sentinta civila nr.  6207 din 29 octombrie 2013  a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 7733/108/2013, s-a respins cererea formulata de reclamanti pentru suspendarea executarii deciziilor si ordinului emise de Garda Financiara - Comisariatul General din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si de catre aceasta din urma pentru ordinul antementionat, pana la pronuntarea instantei de fond si pentru suspendarea organizarii concursului, potrivit anuntului emis de parata agentie susmentionata.
S-a statuat in considerente ca potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond, iar in cazul in care persoana vatamata nu introduce actiunea in anularea actului in termen de 60 de zile, suspendarea inceteaza de drept si fara nicio formalitate, iar potrivit dispozitiilor art. 14 alin. 2 si 4 din lege, instanta solutioneaza cererea de suspendare, de urgenta si cu precadere, cu citarea partilor, iar hotararea prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept, ea poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la comunicare.
Este de retinut, in contextul celor evidentiate mai sus, de catre tribunal ca actul administrativ se bucura de o prezumtie de legalitate fiind el insusi titlu executoriu iar suspendarea actului administrativ, ca operatiune juridica de intrerupere vremelnica a efectelor acestuia apare ca o situatie de exceptie care presupune cu necesitate indeplinirea cumulativa a conditiilor privind existenta cazului bine justificat si prevenirea producerii unei pagube iminente.
Cele doua conditii, prin tonul lor restrictiv - imperativ denota caracterul de exceptie al masurii suspendarii executarii actului administrativ, presupunand asadar dovedirea efectiva a unor imprejurari conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care sa fie de natura a argumenta existenta "unui caz bine justificat" si a "iminentei producerii unei pagube".
Or, in privinta "cazului bine justificat" reclamantii au invocat aspecte de nelegalitate a deciziilor atacate si a intregii proceduri care a stat la baza emiterii lor, inclusiv modul in care la nivelul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala - Directia Generala de Organizare si Resurse Umane este organizat concursul pentru ocuparea a 1181 posturi, dar aceste aspecte nu intemeiaza cazul bine justificat intrucat reprezinta aspecte ce tin de legalitatea actului administrativ, intrucat vizeaza fondul actului si deci se analizeaza exclusiv in cadrul actiunii in anulare (sens in care s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.3511/18.10.2006, publicata in Jurisprudenta 2006 II).
Existenta cazului bine justificat poate fi retinuta daca din imprejurarile cauzei ar rezulta o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, iar in prezenta cauza reclamantii nu au invocat asemenea imprejurari de fapt sau drept de natura sa creeze, mai inainte de administrarea probatoriului in cauza, o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ asa cum prevede art.2 alin.1 lit.f din Legea nr.554/2004, altfel spus, cazul bine justificat presupune un indiciu temeinic de nelegalitate care sa se impuna in mod evident si in procedura suspendarii executarii actului administrativ, ocazie unde instanta astfel investita verifica numai aparenta dreptului caci asa cum a retinut si Inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia 4901/2007, in aplicarea dispozitiilor art.14 alin.1 din legea nr.554/2004 instanta nu trebuie sa examineze pe fond actul a carui suspendare se solicita ci analiza actului administrativ se limiteaza la o simpla pipaire a fondului (aceeasi instanta suprema pronuntandu-se in acelasi sens cu referire la limitele cercetarii efectuate de instanta cu ocazia solutionarii cererii de suspendare a executarii actului administrativ si prin deciziile nr. 507 din 26.01.2007, publicata in Jurisprudenta 2007 I si 3316 din 29.06.2007, publicata in Jurisprudenta 2007 II).
Cele evidentiate mai sus, referitoare la prima conditie despre care s-a facut deja vorbire, se regasesc si in jurisprudenta de data mai recenta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal in care sens s-a mentionat ca pentru conturarea cazului temeinic justificat care sa impuna suspendarea unui act administrativ instanta trebuie sa-si limiteze verificarea doar la acele imprejurari vadite de fapt si/sau de drept care au capacitatea sa produca o indoiala serioasa asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura un act administrativ si astfel de imprejurari au fost retinute ca fiind emiterea unui act administrativ de catre un organ necompetent sau cu depasirea competentei, a unuia emis in temeiul unor dispozitii legale declarate neconstitutionale, nemotivarea actului administrativ ori modificarea importanta a actului administrativ fiscal in calea recursului administrativ (decizia nr. 764 din 16 februarie 2012, pronuntata in dosarul nr. 7309/2/2011).
Cu alte cuvinte, cazul bine justificat poate sa fie retinut pe baza unor indicii de rasturnare a prezumtiei de legalitate decelate dintr-un probatoriu caruia nu i se poate pretinde amploarea si consistenta probelor ce urmeaza a fi administrate in cadrul actiunii in anularea actului pentru ca in caz contrar s-ar prejudicia fondul cauzei ceea ce nu este permis in cadrul procedurii sumare a suspendarii executarii chiar daca aceasta nu inseamna ca indiciile de nelegalitate trebuie sa se refere exclusiv la dimensiunea formala a actului administrativ pentru ca legea nu face distinctie intre cerintele de legalitate de ordin procedural si cele substantiale, esential fiind doar ca aparenta de nelegalitate sa fie evidenta deci sa poata fi identificata fara o examinare aprofundata a cauzei (decizia nr. 107 din 13 ianuarie 2012, pronuntata in dosarul nr. 12331/2/2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal).
Prin urmare, cele invederate de catre reclamanti in cererea introductiva in niciun caz nu pot sa produca indoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ, in contextul in care aceeasi instanta suprema a statuat prin decizia enuntata la aliniatul precedent ca atat cazul bine justificat, dar si iminenta unei pagube sunt analizate in functie de circumstantele concrete ale fiecarei cauze, fiind lasate la aprecierea judecatorului ce poate efectua analiza sumara a aparentei dreptului pe baza imprejurarilor de fapt si de drept prezentate de partea interesata, dar cu respectarea unui echilibru rezonabil intre interesul public pe care autoritatea publica este obligata sa il indeplineasca si drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
In privinta prevenirii producerii unei pagube iminente tribunalul a retinut ca sustinerile reclamantilor in acest sens enuntate deja la primul alineat al considerentelor de fata ce ar justifica astfel, in opinia partii reclamante, paguba iminenta nu sunt de natura a conduce la concluzia indeplinirii acestei conditii.
In primul rand, sustinerea potrivit careia executarea imediata ar produce un prejudiciu reclamantilor prin lipsirea lor de veniturile salariale anterioare nu este suficienta pentru a demonstra iminenta producerii unei pagube intrucat aceasta ar trebui sa constea intr-o consecinta a executarii, iar nu in insasi executarea actului administrativ atacat, altminteri orice executare a unui act administrativ ar aduce cu sine si iminenta producerii unei pagube astfel incat aceasta ar reprezenta o regula iar nu o situatie de exceptie asa cum este reglementata de Legea nr.554/2004 (in care sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 3050 din 21.09.2006 publicata in Jurisprudenta 2006 II).
Cele aratate mai inainte cu privire la conditia pagubei iminente sunt in deplin acord si cu jurisprudenta, iarasi de data mai recenta, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, aratandu-se sub acest aspect ca in orice caz existenta unui prejudiciu (existenta unei iminente de producere a unui prejudiciu) presupune producerea unei pagube ca urmare a incalcarii unor dispozitii legale, astfel ca punerea in executare a unui act administrativ nu poate constitui temei pentru invocarea iminentei unui prejudiciu din moment ce actul administrativ respectiv se bucura inca de o puternica prezumtie de legalitate (decizia nr. 491 din 02 februarie 2012, pronuntata in dosarul nr. 1047/36/2011).
Cat priveste petitul formulat de reclamanti vizand suspendarea organizarii concursului mentionat, nici acesta nu poate fi primit in sensul preconizat de partile reclamante si care rezida din chiar demersul judiciar initiat atata timp cat temeiul de drept care se doreste a fi valorificat de acestea face vorbire despre suspendarea executarii actului administrativ unilateral, or un atare concurs nu se poate circumscrie definitiei date de catre legiuitor la art. 2 alin. 1) lit. c) prima ipoteza si nici situatiilor de asimilare reglementate in continuare de catre acelasi legiuitor in textul de lege indicat.