Anulare act administrativ

Prin sentinta civila nr. 6186 din 29.10.2013 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 6447/108/2013, s-a respins actiunea reclamantei pentru anularea art. 14 alin. 1 si a anexei nr. 3 lit. A din Hotararea nr. 141/12.06.2012 a Consiliului Local al Municipiului Arad si mentinerea in vigoare a anexei 3 din Hotararea CLM nr. 51/2005.
S-a statuat in considerente ca potrivit art. 128 alin. 1) lit. d) din OUG nr. 195/2002, autoritatile administratiei publice locale stabilesc reglementari referitoare la regimul de acces si circulatie, stationare si parcare pentru diferite categorii de vehicule, cu avizul politiei rutiere, iar potrivit art. 33 si 34 din OG nr. 43/1997, autoritatile administratiei publice locale impreuna cu Politia rutiera au obligatia de a reglementa circulatia, parcarea, stationarea si oprirea pe strazi a vehiculelor, iar in zonele protejate ale localitatilor se va urmari descurajarea sau interzicerea circulatiei de tranzit, in conditiile legii, prin asigurarea unor trasee de deviere corespunzatoare, cu acordul administratorului drumului si al Politiei rutiere.
Or documentatia depusa la dosar de catre parat la solicitarea tribunalului, in temeiul art. 13 alin. 1) din Legea nr. 554/2004, demonstreaza ca cerintele legale au fost respectate la adoptarea hotararii contestate, iar aceasta a fost emisa cu respectarea procedurii specifice.
In concret, nu se releva incalcari ale legii in ceea ce priveste dispozitiile de la art. 14 alin. 1) din hotararea contestata si referitor la traseul stabilit la lit. A din anexa nr. 3 la aceeasi hotarare, cu atat mai mult cu cat aceasta din urma reglementeaza circulatia vehiculelor in raport cu masa maxima autorizata a acestora, iar nu cu viteza de deplasare a acestora, iar functie de necesitati, astfel cum s-a evidentiat de catre Serviciul Intretinere si Reparatii Cai de Comunicatii Terestre din cadrul Directiei Tehnice a Primariei Municipiului Arad, mutarea/relocarea utilajelor agricole dintr-o localitate in alta se poate face si cu ajutorul unor vehicule de transport utilaje, gen trailer, daca sunt operante alte interdictii, legate de regimul vitezei de deplasare, prin alte acte normative precum cea de la art. 74 din OUG nr. 195/2002, indicata de catre reclamanta.
Ca reclamanta nu este vatamata in sensul art. 2 alin. 1) lit. a) raportat la art. 1 alin. 1) din Legea nr. 554/2004 o demonstreaza finalmente si faptul ca conform evidentei cererilor de eliberare a autorizatiilor de acces, in perioada iunie 2012 - octombrie 2013, societatea comerciala a depus o cerere de eliberare a autorizatiilor de acces, pentru trei autovehicule, pentru care a fost achitata taxa de eliberare, autorizatiile de acces au fost valabile in data de 21.02.2013 pentru urmatorul traseu: Steagului - Flacara - Lenau - Pompei - Troiei - Titulescu - Voinicilor - Z.I.Micalaca Est - Radnei (spre Vladimirescu) - Retur, solicitarile fiind formulate tocmai sub imperiul hotararii de consiliu atacata prin actiunea de fata.
In nici un caz nu se pune problema incalcarii dreptului comunitar, cum a considerat fara temei partea reclamanta, chiar daca prioritatea dreptului comunitar este neindoielnica fata de dreptul intern.
In concret, in sustinerea demersului sau judiciar, reclamanta s-a prevalat de principiul increderii legitime, facand referire la Cauza C-112/77, Töpfer c. Comisia si la Cauza C-289/91, Vassilis Mavridis c. Parlamentul European, context in care este de retinut de catre tribunal cu valoare de principiu ca:
Principiul increderii sau al previziunii legitime, astfel cum a fost consacrat in jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene impune ca legislatia sa fie clara si predictibila, unitara si coerenta si limitarea posibilitatilor de modificare a normelor juridice. Astfel, orice operator economic poate invoca principiul increderii legitime cu dubla conditie: sa nu existe nimic care sa i se poata imputa, adica sa se afle el insusi intr-o situatie legitima (CJCE, 12 decembrie 1985, Sideradria SpA vs. Comisia, cauza C-67/84, par. 21 ) si ca o institutie sa fi putut da nastere la sperante intemeiate (CJCE, 17 aprilie 1997, de Compte vs. Parlamentul, cauza C - 90/95, par. 35 si jurisprudenta loc. cit.).  S-a acceptat ca principiul cunoaste si exceptii, Curtea admitand cu dificultate existenta unei incalcari a increderii legitime, impunand unele exigente de calitate a noii reglementari, respectiv, noua reglementare sa fie anuntata (CJCE, 8 iunie 1977, Merkur Außenhandel GmbH & Co. KG vs. Comisia, cauza C-97/76), sa fie previzibila (CJCE, 21 aprilie 1988, Fratelli Pardini SpA , cauza C-338/85, par. 25) sau sa fie insotita de masuri tranzitorii (CJCE, 27 aprilie 1978, Hellmut Stimming KG vs.  Comisia, cauza C-90/77 ). In acest sens, Jean - François Renucci - "Tratat de drept european al drepturilor omului", Editura Hamangiu, Bucuresti, 2009, pp.890-810. 
Raportat la cele invederate in alineatul anterior si in conditiile date ale spetei de fata si in continuarea considerentelor deja expuse nu se poate retine de catre tribunal ca autoritatea parata a nesocotit principiul enuntat prin adoptarea hotararii contestate, atata timp cat nu s-a probat cu succes intrunirea cumulativa a cerintelor susamintite pentru justificarea pretinsei incalcari.