Anulare act administrativ

Prin sentinta civila nr. 6062 din 15 octombrie 2013  a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 5532/108/2013, s-a respins actiunea in contencios administrativ pentru suspendarea executarii si anularea ordinului emis de prefect.
S-a statuat in considerente, mai intai privitor la cererea de suspendare a executarii ordinului contestat, ca, imprejurare ignorata de reclamant, cererea de suspendare a actului administrativ formulata in temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, este admisibila in masura indeplinirii cerintelor prevazute la art. 14 din Legea contenciosului administrativ, aceasta fiind si solutia de unificare a practicii judiciare adoptata in plenul judecatorilor Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sens in care instanta suprema s-a pronuntat in mod constant prin decizii de speta (spre exemplificare Decizia nr. 2367 din 21 iunie 2006 publicata in Jurisprudenta 2006 II, p. 227-229).
Or, in cauza, nu s-a invocat, nu s-a sustinut si cu atat mai putin nici nu s-a probat existenta cazului bine justificat care sa justifice luarea acestei masuri, iar asertiunea cu un inalt grad de generalitate din precizarea depusa de catre reclamant la dosar in faza de regularizare a cererii conform art. 200 din Noul Cod de procedura civila, cum ca prin punerea in executare a actului administrativ contestat se va crea o paguba iminenta atat reclamantului cat si institutiei din care face parte, respectiv Primaria, nu este de natura sa satisfaca exigentele impuse de catre legiuitor cata vreme cerintele amintite trebuie indeplinite cumulativ, iar nu alternativ, si in orice caz notiunea de paguba iminenta este definita de art. 2 alin. 1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 si reprezinta prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public, or in speta nu poate fi vorba de perturbarea grava a activitatii Consiliului Local, intrucat atributiile pe care le exercita Viceprimarul sunt atributii delegate in conformitate cu prevederile art. 57 alin. 2) din Legea nr. 215/2001 republicata, iar atata timp cat exista posibilitatea concreta de inlaturare a efectelor determinate de suspendarea sa, nu poate fi vorba de perturbarea grava a functionarii acestei autoritati a administratiei publice locale.
Acestea fiind spuse, privitor la aspectele de fond ale cauzei, instanta a reamintit ca potrivit art. 26 alin. 1) din Legea nr. 340/2004 republicata, privind prefectul si institutia prefectului, pentru indeplinirea atributiilor ce ii revin, prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ, in conditiile legii.
Potrivit art. 87 alin. 1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, functia de primar si viceprimar, primar general si viceprimar al municipiului Bucuresti, presedinte si vicepresedinte al consiliului judetean este incompatibila cu functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administratie ori cenzor sau orice functie de conducere ori de executie la societatile comerciale, inclusiv bancile sau alte institutii de credit, societatile de asigurare si cele financiare, la regiile autonome de interes national sau local, la companiile si societatile nationale, precum si la institutiile publice.
Pe aceasta linie de idei, potrivit procedurii instituite de catre legiuitor prin art. 91 din aceeasi lege antementionata starea de incompatibilitate intervine numai dupa validarea mandatului, iar in cazul prevazut la art. 88 alin. (2), dupa validarea celui de-al doilea mandat, respectiv dupa numirea sau angajarea alesului local, ulterior validarii mandatului, intr-o functie incompatibila cu cea de ales local; in cazul prevazut la art. 89, incompatibilitatea cu calitatea de ales local intervine la data la care alesul local, sotul sau ruda de gradul I a acestuia devin actionari; alesul local poate renunta la functia detinuta inainte de a fi numit sau ales in functia care atrage starea de incompatibilitate sau in cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea in aceasta functie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei sectiuni este obligat sa demisioneze din una dintre functiile incompatibile in cel mult 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi; in situatia in care alesul local aflat in stare de incompatibilitate nu renunta la una dintre cele doua functii incompatibile in termenul prevazut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constata incetarea de drept a mandatului de ales local la data implinirii termenului de 15 zile sau, dupa caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unitatii administrativ-teritoriale. Orice persoana poate sesiza secretarul unitatii administrativ-teritoriale; ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanta de contencios administrativ competenta; in cazul primarilor, prefectul va propune Guvernului stabilirea datei pentru alegerea unui nou primar, iar in cazul consilierilor locali si consilierilor judeteni, se va proceda la validarea mandatului unui supleant, potrivit prevederilor Legii nr. 70/1991*) privind alegerile locale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
In contextul evidentiat mai sus, s-a mai aratat si aceea ca potrivit art. 63 alin. 2) din Legea nr. 144/2007, privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, dispozitiile privind incompatibilitatile prevazute la art. 80 - 110 din cap. III, titlul IV, cartea I, precum si cele prevazute la art. 115 - 117 din cap. VII, titlul IV, cartea I din Legea nr. 161/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt si raman in vigoare la data intrarii in vigoare a acestei legi.
Or, astfel fiind, singura concluzie judicioasa care se impune cu necesitate este aceea ca prefectul emite ordinul care constata incetarea de drept a mandatului de ales local in situatia in care persoana aflata in stare de incompatibilitate nu renunta in termenul prevazut de art. 91 alin. 3 din Legea nr. 161/2003, la una din functiile care determina starea de incompatibilitate si ca atare incetarea mandatului intervine in virtutea legii, iar prefectul, prin ordin, doar constata o stare de fapt, determinata de nerespectarea unei dispozitii legale imperative.
S-a amintit de catre tribunal si imprejurarea ca interpretarea judiciara a dispozitiilor legale aplicabile spetei de fata nu trebuie realizata numai gramatical, dupa sensul cuvintelor folosite de catre legiuitor si modul cum sunt ele asezate si legate in fraza, ci si teleologic, cautandu-se sa se descopere scopul urmarit de legiuitor prin adoptarea normelor juridice de care s-au prevalat partile, tocmai pentru a discerne, in raport cu acest scop, semnificatia ce trebuie atribuita textelor si care sa fie cat mai apropiata de intentia presupusa a legiuitorului, dar si sistematic, metoda care sa tina seama de locul normei juridice ce trebuie interpretata in contextul legii sau in contextul intregii legislatii conexe, si nu in ultimul rand logic, context in care trebuie sa se tina seama si de regulile specifice de interpretare exprimate, in doctrina, prin formulari precum aceea ca exceptiile sunt de stricta interpretare - "exceptio est strictissimae interpretationis" sau ca unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem - "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemos".
Prin urmare, in pofida si contrar celor sustinute de catre reclamant, starea sa de incompatibilitate nu a incetat ca urmare a cererii sale si a notei de lichidare, ambele din data de 22.06.2004, cum incearca sa sustina acesta, deoarece conform adresei nr. 13026/28.03.2013, cat si a adresei nr. 12483/25.06.2013, a Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Arad, numitul viceprimar avea calitatea de administrator la o societate comerciala ca raspundere limitata la data emiterii celor doua adrese, ca atare sustinerea reclamantului potrivit careia starea de incompatibilitate a incetat urmare cererii si a notei de lichidare este nefundamentata, avand in vedere faptul ca reclamantul nu a fost revocat din functia de reprezentant al respectivei societati comerciale, iar acesta se afla in stare de incompatibilitate si dupa expirarea termenului stabilit de legiuitor (art. 91, alin. 3) din Legea nr. 161/2003) in care avea posibilitatea sa renunte la una din functiile care determina starea de incompatibilitate, cum just a evidentiat si paratul potrivit apararilor in fond formulate in cauza.
De altfel, a remarcat justificat aceeasi parte parata ca doar cererea de lichidare a reclamantului este datata dar nu este inregistrata la societatea comerciala, in schimb nota de lichidare nu poarta o data certa si nici nu este inregistrata la aceasta, situatia fiind similara si in ce priveste Dispozitia privind desfacerea contractului de munca a reclamantului, aspecte de fapt care rezulta fara nici un echivoc din lucrarile dosarului de fata.
Mai mult decat atat documentatia depusa la dosar in sedinta publica demonstreaza o data in plus ca pana la data de 28.03.2013, cand Adunarea Generala a Actionarilor societatii a adoptat Hotararea, reclamantul a avut calitatea de administrator, detinand in acest fel o functie incompatibila cu functia de Viceprimar al orasului, astfel incat sustinerea reclamantului potrivit careia incompatibilitatea a incetat prin cererea formulata si prin nota de lichidare nu poate fi primita si pentru motivul ca potrivit art. 1371 din Legea nr. 31/1990, republicata, administratorii sunt numiti si revocati din functie de adunarea generala a actionarilor.
Finalmente starea de incompatibilitate generata de calitatea reclamantului de administrator la societatea comerciala indicata a existat pana in anul 2013, cu mult peste termenul de 15 zile, prevazut de art. 91, alin. 3) din Legea nr. 161/2003, in care acesta avea posibilitatea sa renunte la functia detinuta la societatea comerciala mentionata mai sus.