Anulare act administrativ

Prin sentinta civila nr. 5716 din 17.09.2013 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 9360/108/2012, s-a admis actiunea in contencios administrativ, au fost anulate hotararile emise de parat si s-a respins actiunea in despagubiri materiale si morale formulata de intervenient.
Tribunalul a constatat ca din cuprinsul hotararilor atacate rezulta ca cerintele legale nu au fost respectate de catre emitentul parat atata timp cat hotararile mentionate au avut la baza numai initiativa primarului si votul consilierilor prezenti, respectiv art. 36 alin. 5) lit. b) din Legea nr. 215/2001, iar nu si avizul camerei agricole  judetene a carui necesitate nu poate fi inlaturata numai de imprejurarea ca pe raza comunei Sintea Mare nu exista asociatii locale de crescatori de animale.
Pe aceasta linie de idei s-a reamintit de catre tribunal ca interpretarea judiciara a dispozitiilor legale nu trebuie realizata numai gramatical, dupa sensul cuvintelor folosite de catre legiuitor si modul cum sunt ele asezate si legate in fraza, ci si teleologic, cautandu-se sa se descopere scopul urmarit de legiuitor prin adoptarea normelor juridice de care s-au prevalat partile, tocmai pentru a discerne, in raport cu acest scop, semnificatia ce trebuie atribuita textelor si care sa fie cat mai apropiata de intentia presupusa a legiuitorului, dar si sistematic, metoda care sa tina seama de locul normei juridice ce trebuie interpretata in contextul legii sau in contextul intregii legislatii conexe, si nu in ultimul rand logic, context in care trebuie sa se tina seama si de regulile specifice de interpretare exprimate, in doctrina, prin formulari precum aceea ca exceptiile sunt de stricta interpretare - "exceptio est strictissimae interpretationis" sau ca unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem - "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemos", or din cuprinsul hotararilor atacate nu rezida nici un fel de elemente in raport de care sa poata fi justificat pretinsul interes public local pentru instrainarea reglementata la art. 12 alin. 1) din legea mentionata, iar neregularitatea semnalata mai inainte nu a fost asanata in nici un fel nici prin depunerea documentatiei care a stat la baza emiterii acestor hotarari de catre parat, fiindca nici din aceasta nu rezida interesul public despre care s-a facut deja vorbire mai sus.
Sub un alt aspect, ambele hotarari apar ca fiind nelegale si prin prisma dispozitiei de aprobare a modelului caietului de sarcini valabil pentru toate suprafetele de teren scoase la vanzare, atata timp cat conditia vanzarii de la pct. X din caietul de sarcini anexa la hotararea nr. 33/2012, stabileste ca pentru a putea participa la licitatie, ofertantul trebuie sa fie cetatean roman cu domiciliul in comuna Sintea Mare, or cerinta domiciliului nu are un corespondent legal, cum bine a subliniat reclamantul prin demersul judiciar initiat in fata instantei de contencios administrativ si mai mult decat atat, incalca principiile nediscriminarii, tratamentului egal si liberei concurente, ceea ce nu poate fi acceptat, astfel ca apararile in fond ale paratului din intampinare nu pot fi insusite de catre judecator in sensul preconizat de partea care le-a formulat.
Dintr-un alt punct de vedere, dar pe aceeasi linie de idei, este de remarcat si aceea ca dispozitiile vizand diminuarea suprafetelor de teren concesionate intervenientului prin contractul de concesiune incheiat intre acesta si Primaria Comunei Sintea Mare, ignora, chiar daca o invoca, clauza de la art. 7.1 din contract in conformitate cu care concedentul poate modifica, unilateral, partea reglementara a contractului, cu notificarea prealabila a concesionarului, din motive exceptionale legate de interesul national sau local, precum si pentru finalizarea retrocedarilor de teren in baza legilor fondului funciar ori a hotararilor judecatoresti ramase definitive.
Astfel, nu numai ca nu rezida "motivele exceptionale" legate de "interesul national sau local" sau pentru finalizarea retrocedarilor de teren care sa justifice modificarea unilaterala a contractului de concesiune, dar este indeniabil ca paratul nici nu a probat cu succes ca ar fi indeplinit operatiunea tehnico - materiala de modificare a acestuia atata timp cat notificarile la contractul de concesionare indicat, ce se pretinde de catre parat ca ar fi fost comunicate intervenientului, imprejurare contestata de catre acesta din urma, nu satisfac exigentele impuse de parti prin vointa lor la cap. X din contract "Notificari".
De altfel, este lesne de observat si ceea ce s-a inteles ca poate fi modificat pe cale unilaterala de catre concedent si anume "partea reglementara" a contractului de concesiune, ignorandu-se ceea ce indeobste este cunoscut si acceptat, doctrinar si jurisprudential, anume ca, continutul unui contract administrativ se stabileste pe de-o parte pe cale reglementara si pe de alta parte pe cale conventionala, iar daca partea conventionala cuprinde clauzele negociate de parti (precum termenul de executare a contractului rezultat in baza acordului de vointa al partilor contractante), partea reglementara cuprinde clauzele cu caracter obligatoriu prevazute de lege si alte acte administrative de autoritate, deci clauzele derogatorii de la dreptul comun.
Ca un corolar si avand in vedere cererea intervenientului, astfel cum aceasta a fost precizata pe parcursul judecatii, dar si precizarile facute oral cu prilejul punerii concluziilor in fond in sensul ca este sustinuta in continuare aceasta doar pentru ipoteza respingerii actiunii principale, iar nu si pentru aceea a admiterii demersului judiciar al partii reclamante, s-a considerat de catre tribunal ca in conditiile in care va fi anulata hotararea prin care a fost diminuata suprafata concesionata prin contractul amintit, nu se mai impune acordarea altor despagubiri materiale si morale intervenientului.