Drepturi banesti

Dosar nr.2050/108/2014

1) Diferente salariale neacordate personalului didactic conform Legii nr.63/2011 prin raportare la Legea nr.221/2008, pentru perioada 13 mai 2011 - pana la zi, sume actualizate in functie de coeficientul de inflatie pana la data platii efective.

Reclamantii I.V. s.a., in contradictoriu cu parata S.G. A.M. Arad, reprezentata prin Sindicatul Democratic din Invatamant Arad, au solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratei la calcularea si plata diferentelor de drepturi salariale  cuvenite si neacordate conform Legii nr.63/2011 prin raportare la Legea nr.221/2008, pentru perioada 13 mai 2011 - pana la zi, sume actualizate in functie de coeficientul de inflatie pana la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.
           In motivarea actiunii  reclamantii arata ca incepand cu 01 ianuarie 2010  si pana la 12 mai 2011 drepturile salariale au fost calculate eronat in conformitate cu prevederile Legii cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, coroborate cu prevederile O.U.G.nr.41/2009, cu luarea in calcul a coeficientului de multiplicare 1,000 in cuantum de 299,933 lei. Prin hotarari definitive si irevocabile, s-a constatat ca angajatorul nu a calculat si  nu a acordat  drepturile salariale in conformitate cu prevederile legale in vigoare astfel ca a fost obligat sa calculeze si sa plateasca drepturile salariale pana la 12 mai 2011 conform coeficientului de multiplicare 1,000 in cuantum de 400,00 lei, in conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 si implicit cu luarea in considerare a cuantumului coeficientului de multiplicare stabilit prin Legea nr.221/2008.
  La data de 13.05.2011 a intrat in vigoare Legea nr. 63/2011 care a readus salariile personalului didactic la nivelul salariilor din lunile ianuarie-martie 2008, ignorand prevederile Legii nr.221/2008, reducand salariile in invatamant, incalcandu-se atat art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la CEDO cat si prevederile art. 1 ale Protocolului nr. 12 la CEDO.
          Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantii au calitatea de personal didactic si didactic auxiliar si au fost angajati in cadrul unitatii parate, conform adeverintei nr. 315/18.12.2013 (fila 12 dosar) emisa de parata, iar dupa data de 14.05.2011, salariile acestora au fost calculate si acordate conform prevederilor Legii nr. 63/2011.
           Instanta constata ca prin decizia nr.3/2011 si prin decizia nr.11/2012 date in recurs in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a stabilit modul de interpretare a dispozitiilor legale privind salarizarea personalului didactic din invatamant.
 Astfel, prin decizia nr.3/2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a admis recursul in interesul legii si s-a hotarat ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr.15/2008, astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferenta dintre drepturile salariale cuvenite functiilor didactice potrivit acestui act normativ si drepturile salariale efectiv incasate, cu incepere de la 1 octombrie 2008 si pana la data de 31 decembrie 2009, ca efect al deciziilor Curtii Constitutionale prin care au fost declarate neconstitutionale Ordonantele de Urgenta ale Guvernului nr.136/2008, nr.151/2008 si nr.1/2009.
 Prin decizia nr.11/2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a admis recursul in interesul legii si s-a hotarat ca in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.5 alin.(6) din O.G nr.1/2010 si ale art.30 din Legea-cadru nr.330/2009, personalul didactic din invatamant aflat in functie la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, incepand cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de baza din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu prevederile O.G. nr.15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr.221/2008.
Tot in considerentele acestei decizii, considerente care sunt obligatorii la fel ca si dispozitivul, se stabileste ca: "...avand in vedere succesiunea cronologica a reglementarilor legale evocate, deciziile Curtii Constitutionale si Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.3/2011 pronuntata in recurs in interesul legii, se retine ca, in perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din invatamant trebuia sa beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorarilor stabilite prin Ordonanta Guvernului nr.15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr.221/2008".
   Prin urmare, avand in vedere obligativitatea deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, reclamantii au fost indreptatiti la acordarea diferentelor salariale acordate in baza Legii nr.221/2008, numai pentru perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010, asa cum rezulta din considerentele deciziei nr.11/2012  pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
  Instanta constata ca pretentiile reclamantilor vizeaza perioada 14 mai 2011 pana la zi, iar din considerentele deciziei nr.11/2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie in recurs in interesul legii, rezulta ca doar personalul didactic din invatamant trebuia sa beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorarilor stabilite prin Ordonanta Guvernului nr. 15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr.221/2008 si numai pentru perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010, nu si in continuare.
 De altfel, incepand cu data de 01.01.2011 a fost abrogata atat Legea nr. 330/2009 cat si OUG nr. 1/2010, prin art. 39 lit. w si x din Legea nr. 284/2010 care se aplica incepand cu data de 01.01.2011.
 Astfel, solicitarile reclamantilor ca din data de 14.05.2011 sa li se aplice tot Legea nr.221/202009 care prevedea salariul calculat conform coeficientului de multiplicare 1,000 in cuantum de 400,000 lei, nu sunt intemeiate, deoarece salariile personalului didactic din invatamant au fost calculate in baza Legii nr.284/2010 pe alte baze decat coeficientii prevazuti de O.G. nr. 15/2008 si Legea nr. 221/2008.
  Aceste salarii ale personalului didactic au fost prevazute in anexa II, CAP.I, pc.5 din Legea nr.284/2010, iar valoarea de referinta la care se calculeaza coeficientii de ierarhizare este de 600 lei, conform art.4 din Legea nr.285/2010.
  De asemenea, in prezent salariile personalului didactic si didactic auxiliar sunt calculate potrivit Legii nr. 63/2011 care a intrat in vigoare la data de 13.05.2011.
  Nu poate fi retinuta sustinerea reclamantilor, cum ca incepand cu 1 ianuarie 2011 salarizarea personalului din invatamant (personalul didactic si didactic auxiliar), este supusa prevederilor Legii nr.285/2010, care in art.1 stabileste ca salarizarea in anul 2011 porneste de la salariile de referinta stabilite in luna octombrie 2010, in conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, si implicit cu luarea in considerare a cuantumului coeficientului de multiplicare stabilit prin Legea nr.221/2008, deoarece art.1 din Legea nr.285/2010 se refera la majorarea de 15% acordata personalului platit din fondurile publice, majorare care se aplica la cuantumul salariului avut in luna octombrie 2010.
 Aceasta majorare sau revenire la salariul din anul 2010, nu se refera la salariul avut in baza Legii nr.221/2008, ci la salariul avut ca urmare a aplicarii Legii nr.330/2009.
 De altfel, se precizeaza la al.5 al art.1 din Legea nr.285/2010 ca salariul de baza este cel prevazut de Legea nr.330/2009 si de Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/2010 si nu de Legea nr.221/2008.
 Prin urmare, nu se poate aplica prin analogie decizia nr.11/2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie in recurs in interesul legii si pentru perioada 14.05.2011 si pana in prezent, deoarece aceasta decizie se refera doar la Legea nr.330/2009 si doar pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010.
  In cazul in care s-ar proceda in acest mod, s-ar lipsi de eficienta Legea nr.284/2010 si de asemenea si Legea nr.285/2010 care prevede ca majorarea de 15% se aplica salariului stabilit prin Legea nr.330/2009 si nu salariului stabilit de Legea nr.221/2008.
  In conditiile in care salariul reclamantilor este prevazut incepand din data de 13.05.2011 de Legea nr. 63/2011, lege care nu a fost declarata neconstitutionala si nu exista un recurs in interesul legii care sa o interpreteze intr-un alt sens decat acela ce rezulta din dispozitiile ei, stabilirea de catre instanta a unei alte modalitati de calcul al salariului decat cel prevazut de Legea nr. 63/2011, reprezinta un exces de putere savarsit de catre aceasta prin indeplinirea unor atributii care revin exclusiv puterii legislative.
 Mentinandu-se in plata un salariu care a fost stabilit in baza unei legi care este in prezent abrogata, asa cum solicita reclamantii, nu se poate face decat prin repunerea in vigoare de catre instantele de judecata, a acelor dispozitii care au fost abrogate expres de legiuitor, ceea ce este inadmisibil.
Invocarea de catre reclamanti a unor hotarari judecatoresti prin care au obtinut calcularea salariului in baza Legii nr. 221/2009, pana la intrarea in vigoare a Legii nr.63/2011 si chiar dupa intrarea in vigoare a acestei legi, nu are nici un efect in cauza de fata, deoarece Legea nr. 221/2009 pe care au fost intemeiate aceste hotarari judecatoresti, nu mai este in vigoare, ea fiind abrogata.
De asemenea, Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.9/2013 pronuntata in recurs in interesul legii, a retinut in considerentele acesteia cu valoare de principiu, deoarece deciziile sunt obligatorii nu numai in ceea ce priveste dispozitivul lor, ci si in ceea ce se arata in considerentele acestora, ca "... puterea de lucru judecat de care beneficiaza hotararea judecatoreasca prin care s-a anulat decizia de recalculare a pensiei emisa in temeiul Legii nr.119/2010, cu modificarile ulterioare, este limitata in timp, existand numai atata vreme cat este in vigoare temeiului juridic care a constituit cauza contestatiei".
Aplicand aceasta decizie prin analogie la situatia de fata, se constata ca hotararile judecatoresti anterioare de care au beneficiat reclamantii, nu pot fi aplicate la nesfarsit, deoarece temeiul juridic in care au fost date acestea s-a modificat, salariile reclamantilor fiind calculate in prezent in baza Legii nr.63/2011, asa cum am aratat anterior.
Si Curtea Constitutionala prin Decizia nr.1.601 din 9 decembrie 2010, a statuat ca autoritatea de lucru judecat de care se bucura o hotarare judecatoreasca este una absoluta pe toata durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronuntarii hotararii. Prin urmare, daca s-a schimbat temeiul juridic in baza caruia reclamantii primesc salariul, nu poate fi opusa hotararea judecatoreasca pronuntata in baza unui temei juridic care nu mai este in vigoare.
 In ceea ce priveste invocarea de catre reclamanti a dispozitiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Conventia EDO, instanta constata ca Curtea EDO in cele mai cunoscute cauze privind salariile, a stabilit unele principii si anume, prin Hotararea Marii Camere in cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19 aprilie 2007 s-a stabilita ca, “Conventia nu confera dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anume cuantum (_) O creanta poate fi considerata o valoare patrimoniala in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 daca are o baza suficienta in dreptul intern, de exemplu daca este confirmata prin jurisprudenta bine stabilita a instantelor de judecata" (par. 94), iar prin Hotararea Kechko c. Ucrainei din 8 noiembrie 2005, a stabilit ca "(_) este la latitudinea statului sa determine ce sume vor fi platite angajatilor sai din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, facand modificarile legislative necesare. Totusi, daca printr-o dispozitie legala in vigoare se stabileste plata unor sporuri si conditiile pentru aceasta au fost indeplinite, autoritatile nu pot, in mod  deliberat, sa amane plata lor, atata vreme cat dispozitiile legale sunt in vigoare" (par. 23).
 Prin urmare, conform acestei jurisprudente CEDO, instanta constata ca statul are posibilitatea sa reduca salariile personalului bugetar prin modificarile legislative pe care le adopta, iar Conventia EDO nu confera dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anume cuantum, ci doar dreptul la salariu, ceea ce nu este identic cu cuantumul salariului.
Avand in vedere considerentele anterior mentionate, in temeiul Legii nr.284/2010, art.1 din Legea nr.285/2010, Legea nr.63/2011 si a deciziei nr.11/2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, instanta va  respinge actiunea reclamantilor ca neintemeiata.