Aprobarea vanzarii prin licitatie publica

Prin sentinta civila nr. 4410 din 30.10.2012 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 495/108/2012, s-a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta impotriva paratului Consiliul Local si a fost anulata hotararea emisa de parat, privind aprobarea vanzarii prin licitatie publica cu strigare a terenului intravilan cu datele de identificare indicate in actiune.
In contextul dispozitiilor legale in materia contenciosului administrativ, s-a precizat dintru-nceput ca, raportat la prevederile aliniatului 1 de la art. 18, la care s-a facut referire in aliniatul precedent, actul normativ care il cuprinde reglementeaza un contencios administrativ de plina jurisdictie (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 4647din 19.12.2006, nepublicata), iar in cadrul unei actiuni in contencios administrativ recunoasterea sau realizarea unui drept/interes legitim vatamat sunt conditionate de existenta unui act administrativ nelegal tipic sau asimilat (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 850 din 09.02.2007, publicata in "Jurisprudenta" 2007 I ).
Or, in cauza de fata, lucrarile dosarului si ansamblul probator administrat in fata tribunalului demonstreaza fara niciun echivoc ca in CF nr. 300796 Vladimirescu, provenita din conversia de pe hartie a CF nr. 10134 Vladimirescu, figureaza inscris imobilul identificat cu nr. cad. 5265, in suprafata de 518 mp, ce a rezultat din dezmembrarea imobilului inscris initial in CF nr. 4757 Vladimirescu, identificat prin nr. top 3506/a - 3534/9, in doua loturi, potrivit Incheierii nr. 93243/29.12.2008, a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Arad, prin care a fost admisa cererea notarului public Farcutiu Petru Ioan, in baza actului de parcelare autentificat sub nr. 2594/11.12.2008 si a documentatiei anexate, si vazandu-se referatul asistentului registrator in sensul ca nu exista piedici la inscriere, fiind indeplinite conditiile prevazute la art. 48 din Legea nr. 7/1996, cu modificarile si completarile ulterioare.
In continuare, in urma dezmembrarii au rezultat doua loturi si anume lotul I cu nr. cad. 5264, reprezentand imobilul intravilan in suprafata de 504 mp cu complex comercial si transcrierea in CF nr. 10133 Vladimirescu in favoarea Statului Roman asupra terenului si Cooperativa de consum Silvana Vladimirescu asupra constructiei si lotul II cu nr. cad. 5265, reprezentand imobilul intravilan in suprafata de 518 mp, si transcrierea in CF nr. 10134 Vladimirescu in favoarea Statului Roman.
Astfel fiind, din documentatia de carte funciara aflata la dosarul cauzei rezulta fara echivoc, imprejurare insa ignorata de catre parat, ca in CF nr. 10134 Vladimirescu prin Incheierea nr. 11881/25.02.2009 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Arad in baza inscrisurilor anexate asupra lotului nr. 2 nr. cad. 5265 s-a notat constructia C1 si s-a intabulat dreptul de proprietate asupra acesteia in favoarea cooperativei mai sus mentionate, iar cartea funciara, la care s-a facut referire in acest aliniat, s-a convertit in format electronic in CF nr. 300796 Vladimirescu si finalmente prin Incheierea nr. 70083/04.11.2009 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Arad s-a intabulat dreptul de proprietate in favoarea reclamantei cu titlu de cumparare in cota de 1/1 in baza actului notarial contract de vanzare-cumparare nr. 2344/03.11.2009, potrivit mentiunilor de sub B4, asupra constructiei de sub A.I.1., prin Incheierea nr. 13797/25.02.2010 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Arad, s-a intabulat dreptul de proprietate privata in favoarea Comunei Vladimirescu de sub B5 in baza actului administrativ nr. 14/09.02.2007, emis de parat, in cota de 1/1, iar prin Incheierea nr. 71707/31.08.2011 s-a intabulat dreptul de folosinta asupra terenului in favoarea reclamantei, in baza actului notarial contract de vanzare-cumparare nr. 2344/03.11.2009 si a Incheierii de rectificare nr. 339/28.07.2011, in cota de 1/1 potrivit mentiunilor de sub C4.
Pe cale de consecinta, dovezile cu inscrisuri ce s-au depus la dosar demonstreaza fara niciun dubiu ca parcela de teren in suprafata de 518 mp este aferenta constructiei aflata in proprietatea reclamantei asa incat hotararea paratului de a acorda un drept de preemtiune la cumpararea terenului si proprietarilor apartamentelor situate in cladirea aflata pe strada Garii nr. 21 este adoptata cu incalcarea legii si cu exces de putere tocmai pentru aceea ca ignora situatia reala de fapt si de drept ce rezulta din documentatia existenta si datele de carte funciara.
De altfel, este lesne de observat ca, in virtutea rolului activ al instantei la care este obligata aceasta in temeiul art. 129 alin. 5 Cod procedura civila raportat la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit celor consemnate in incheierea sedintei publice din 29 mai 2012, au fost cerute relatii de specialitate si de la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Arad, in temeiul art. 13 alin. 1 din legea antementionata, cu privire la istoricul si situatia juridica a terenului intravilan ce face obiectul hotararii atacate in litigiul de fata precum si o sinteza a operatiunilor de dezmembrare in urma carora a rezultat aceasta parcela de teren, ca si toata documentatia ce a fost avuta in vedere cu prilejul efectuarii operatiunilor de carte funciara dandu-se curs acestor solicitari si formulandu-se si de catre aceasta institutie un punct de vedere identic cu cel care rezida din probatiune si anume ca temeinicia pretentiilor reclamantei se impune fata de inscrierile rezultate in urma acestor operatiuni sus amintite.
Dimpotriva, nu isi releva utilitatea si concludenta in cauza raspunsul la interogatoriu formulat de catre parat vis-a-vis de aceasta proba ce a fost incuviintata de catre instanta in sedinta publica din 29 mai 2012, cata vreme practic este reiterata apararea din notele de sedinta despre care s-a facut vorbire in considerentele sentintei de fata cum ca dreptul de folosinta al reclamantei ar fi rezultatul unor "erori" de inscriere in cartea funciara, care aparare neindoielnic nu poate fi primita de catre instanta fiindca sustinerea in discutie reprezinta doar opinia paratului, lipsita de orice fundament, neprezentandu-se de catre acesta in aparare nicio proba de unde sa rezulte ca pretinsele erori ar fi fost indreptate pe caile legale ce trebuie utilizate intr-o atare imprejurare, dupa cum nu a invocat si cu atat mai putin nici nu a dovedit existenta vreunei hotarari judecatoresti pronuntate in rectificare de carte funciara.
Ca atare, este pe deplina asertiunea din actiunea introductiva de instanta referitoare la aceea ca dreptul de preemtiune vizat de art. 2 din hotararea atacata nu poate apartine in conformitate cu art. 123 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 decat proprietarilor constructiilor care sunt ridicate pe terenul respectiv in speta reclamantei, iar elementele de nelegalitate se regasesc si in ceea ce priveste art. 3 din aceeasi hotarare, intrucat, astfel cum judicios s-a semnalat, pretul de pornire a negocierii a fost determinat, chiar daca printr-un raport de expertiza, fara sa se tina cont de existenta dreptului de folosinta al partii reclamante si se poate prezuma cu suficienta putere doveditoare ca daca acesta ar fi fost avut in vedere imprejurarea de fapt si de drept mentionata ar fi putut cel putin sa conduca la stabilirea unui pret mai redus de la care sa porneasca licitatia si finalmente chiar la diminuarea valorii terenului fara a fi nesocotite in vreun fel dispozitiile legale in materie in raport cu care poate fi aprobata vanzarea prin licitatie publica cu strigare.
Ca o consecinta, au fost inlaturate apararile in fond ale paratului formulate in fata instantei atata timp cat acestea reprezinta simple afirmatii ce nu isi regasesc si un corespondent probator in piesele de la dosar, dupa cum nu a fost primita nici sustinerea paratului din raspunsul la interogatoriu cum ca intentia reclamantei de a achizitiona terenul aferent constructiei proprietatea sa nu ar fi una reala si serioasa, aceasta afirmatie aparand a fi superflua in contextul dat.