Anulare act administrativ

Prin sentinta civila nr. 6313 din 11.12.2012 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 3878/108/2012, s-a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta, pentru constatare refuz nejustificat al paratilor de concesionare directa catre reclamanta a imobilului cu datele de identificare indicate in actiune, proprietatea privata a Statului Roman, cu titlu de preluare ca bun parasit si sa oblige paratii la emiterea actelor administrative necesare derularii procedurilor de concesionare a imobilului.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat mai intai ca in cadrul unei actiuni in contencios administrativ recunoasterea sau realizarea unui drept/interes legitim vatamat sunt conditionate de existenta unui act administrativ nelegal tipic sau asimilat (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 850 din 09.02.2007, publicata in "Jurisprudenta" 2007 I ) si ca acestea fiind spuse, s-a precizat in continuare ca poate forma obiectul actiunii in contencios administrativ refuzul nejustificat al unei autoritati publice de a rezolva o cerere cu care a fost sesizata (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 4647din 19.12.2006, nepublicata).
Totusi, a fost reamintit de catre tribunal, chiar in conditiile sus enuntate ca solutionarea unei cereri in defavoarea petitionarului sau contrar asteptarilor sale nu reprezinta automat un refuz nejustificat, acest caracter reiesind numai prin raportare la prevederile legale cu care refuzul ar intra in contradictie (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 850 din 09.02.2007, publicata in "Jurisprudenta" 2007 I ).
Mai mult decat atat, faptul ca raspunsul autoritatii publice nu il satisface pe petitionar desi prin acesta s-a raspuns detaliat tuturor aspectelor cuprinse in memoriul inaintat nu constituie refuz nejustificat de solutionare a cererii deoarece stabilirea continutului raspunsului constituie, in toate cazurile, o prerogativa a autoritatii publice care se exercita insa cu respectarea dispozitiilor legale (Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 4834 din 11.10.2005, publicata in "Jurisprudenta" 2005).
In concret, in cauza de fata este dincolo de orice dubiu ca independent de modul in care propriu-zis au fost formulate petitele cererii introductive de instanta astfel cum acestea au fost nuantate ulterior pe parcursul judecatii, reclamantul vizeaza prin demersul judiciar initiat in fata instantei de contencios administrativ sanctionarea unui refuz al paratilor in solutionarea cererii sale pe care l-a apreciat ca fiind unul nejustificat in sensul legii de baza in materie.
Or, in conditiile edictarii de catre legiuitor a normelor de drept invocate de catre partile litigante din Legea nr. 215/2001, a administratiei publice locale, in cauza de fata nu se releva potrivit lucrarilor dosarului existenta unui refuz nejustificat din partea paratilor care sa poata si sa trebuiasca a fi sanctionat in mod corespunzator de catre instanta de contencios administrativ, adica o exprimare explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane, respectiv a reclamantului.
Dimpotriva, probatiunea cu inscrisuri administrata in cauza demonstreaza temeinicia apararilor in fond ale paratului in sensul ca destinatarul cererii adresata de reclamant a formulat un raspuns negativ acestuia din urma, iar nu un refuz nejustificat in sensul legii, in conditiile in care s-a invederat prin adresa amintita deja pe parcursul considerentelor sentintei de fata ca nu se pot organiza licitatii publice intrucat procedura de solutionare a notificarilor depuse in temeiul Legii nr. 10/2001,privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu este finalizata, si tocmai din acest motiv nu poate fi solutionata in mod favorabil cererea ce i-a fost adresata.
S-a amintit de catre tribunal si imprejurarea ca interpretarea judiciara a dispozitiilor legale aplicabile nu trebuie realizata numai gramatical, dupa sensul cuvintelor folosite de catre legiuitor si modul cum sunt ele asezate si legate in fraza, ci si teleologic, cautandu-se sa se descopere scopul urmarit de legiuitor prin adoptarea normelor juridice de care s-au prevalat partile, tocmai pentru a discerne, in raport cu acest scop, semnificatia ce trebuie atribuita textelor si care sa fie cat mai apropiata de intentia presupusa a legiuitorului, dar si sistematic, metoda care sa tina seama de locul normei juridice ce trebuie interpretata in contextul legii sau in contextul intregii legislatii conexe, si nu in ultimul rand logic, context in care trebuie sa se tina seama si de regulile specifice de interpretare exprimate, in doctrina.
Or, in aceasta situatie, apare ca fiind pertinenta apararea paratului cum ca, pentru a se discuta despre existenta unui refuz nejustificat ca cel pretins in cauza de fata ar fi trebuit ca reclamanta sa indice in concret, sa precizeze si chiar sa dovedeasca prejudiciul pe care il incearca ca urmare a raspunsului primit, cat si temeiul de drept in conformitate cu care paratii ar fi fost obligati sa concesioneze direct imobilul in litigiu caci astfel s-a cerut fara licitatie publica in pofida faptului ca art. 123 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 statueaza fara niciun echivoc privitor la vanzarea, concesionarea sau inchirierea care trebuie realizate prin licitatie publica organizata in conditiile legii si raportat la alin. 1 al aceluiasi text legal enuntat.