Contestatie la executare

Contestatie la executare.Debitor institutie publica. Incidenta dispozitiilor legale derogatorii  de la dreptul comun in materia executarii silite.Conditii. Recurentul nu mai poate invoca OG nr. 22/2002 (mai precis, art. 2 referitor la termenul de amanare a executarii cu 6 luni de la comunicarea somatiei), in contextul in care prin OUG nr. 71/2009 s-a amanat, deja, si esalonat plata creantelor salariale. Cele doua acte normative nu se aplica concomitent, ci cel de al doilea il exclude pe primul.
Critica recurentului privitoare la lipsa culpei sale in nealocarea fondurilor bugetare necesare platii datoriei in raport de prevederile Legii nr. 500/2002 privind finantele publice nu este intemeiata din moment ce debitorul avea obligatia efectuarii demersurilor necesare alocarii fondurilor bugetare destinate achitarii procentului de 5% din creantele salariale prin procedura reglementata de Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 833/2011.

(Tribunalul Arad, sectia civila, decizia civila  nr. 39 R /28 ianuarie 2013,dosar nr. 14431/55/2012) Prin sentinta civila nr. 10180/07.11.2012 pronuntata de Judecatoria Arad in dosarul nr. 14431/55/201211, a fost admisa in parte contestatia la executare formulata de contestatorul Spitalul Clinic judetean de Urgenta Arad in contradictoriu cu intimatii K. M. si Biroul Executorului Judecatoresc Bociort Crina si, pe cale de consecinta: Au fost reduse cheltuielile de executare stabilite prin procesul verbal din data de 14.09.2012 intocmit in dosarul executional nr. 66/2012 al Biroului Executorului Judecatoresc Bociort Crina, de la suma de 970,40 lei la suma de 78 lei. Fara cheltuieli de judecata
Pentru a pronunta aceasta sentinta civila, prima instanta a retinut cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Biroului executorului judecatoresc Bociort Crina ca organul de executare silita are calitate procesuala pasiva intr-o singura ipoteza, acea prevazuta de dispozitiile art.399 alin.1 teza finala Cod procedura civila, in cazul in care organul de executare refuza sa inceapa executarea silita ori sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii. Intrucat in speta nu se pune o astfel de problema, contestatia vizand exclusiv interesele contestatorului-debitor celor ale intimatei-creditoare, instanta apreciaza ca Biroul Executorului Judecatoresc Bociort Crina nu justifica legitimare procesuala pasiva, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestuia urmand a fi admisa. Pe fond, a retinut ca, in temeiul titlului executoriu constituit prin decizia civila nr. 477/10.03.2010 a Curtii de Apel Timisoara (dosar nr.4044.1/108/2008), intimata-creditoare K.M. a pornit executarea silita impotriva intimatului-debitor, pentru recuperarea sumei ce reprezinta drepturi salariale ce i se cuvin potrivit salarizarii din unitatile clinice si salariile efectiv platite in varianta ,,neclinic" pe perioada 1.02.2005-1.04.2008, precum si in favoarea intervenientelor pentru perioada 26.03.2005-1.04.2008, cu efectuarea cuvenitelor mentiuni in carnetele de munca, precum si la plata tichetelor de masa (20/luna), sau a contravalorii acestora in lei, aferent perioadei mai sus mentionata, pana la data pronuntarii deciziei. Executarea silita face obiectul dosarului executional nr. 66 al Biroul Executorului Judecatoresc Bociort Crina.  Prin incheierea nr. 1171 pronuntata de Judecatoria Arad in dosarul nr.4256/55/2012 s-a respins cererea formulata de BEJ Crina Bociort privind incuviintarea executarii silite a titlului executoriu reprezentat de decizia civila nr. 477/10.03.2010, retinandu-se in esenta ca, fiind vorba de drepturi salariale sunt incidente dispozitiile art.1 din OUG nr.71/2009 astfel incat creditoarea nu detine o creanta exigibila, nici chiar pentru procentul aferent anului 2012 care, in lipsa unor date specificate, devine scadent la data de 31.12.2012. Prin decizia civila nr. 755/23.05.2012 a Tribunalului Arad a fost admis recursul creditoarei fiind modificata in parte incheierea nr. 1171/2012 in sensul incuviintarii executarii silite pentru 1,25 % din creanta reprezentand drepturi salariale. Creditoarea a solicitat in cadrul dosarului executional efectuarea unei expertize contabile in vederea determinarii sumei care corespunde procentului indicat de Tribunalul Arad. La data de 14.09.2012 creditoarea intimata, pin intermediul executorului judecatoresc, a inaintat contestatorului somatia prin care i se solicita ca in termen de o zi de la primirea acesteia sa achite creditoarei suma de 1123,40 lei reprezentand: 153 lei creanta si 970,40 lei cheltuieli de executare (onorariu avocat 310 lei, onorariu executor 74,40, onorariu expert 202 lei si cheltuieli de executare 372 lei). Prin contestatia la executare formulata, contestatorul a sustinut nelegalitatea executarii sub doua aspecte, astfel: in principal, s-a invocat faptul ca titlul executoriu, decizia civila nr.477/2010 a Curtii de Apel Timisoara cade sub incidenta OG nr.22/2002, astfel incat creditoarea, in termenul de 6 luni prevazut de ordonanta nu poate efectua niciun act de executare, iar in subsidiar, contestatoarea a criticat cuantumul cheltuielilor de executare. Motivul de nelegalitate invocat de contestator este neintemeiat pentru urmatoarele considerente: Dispozitiile art.1 si 2 din OG nr.22/2002 de care se prevaleaza contestatoarea prevad ca, in cazul creantelor stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice acestea se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva, iar in ipoteza in care executarea creantei nu incepe sau nu continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de sase luni de la data la care a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Contestatorul nu a probat ca pana in prezent neexecutarea obligatiei de plata s-a datorat lipsei de fonduri intrucat, conform dispozitiei legale mai sus mentionate, procedura nu opereaza ope legis fata de toti debitorii care sunt institutii publice, ci numai fata de acei debitori care nu au putut incepe sau continua executarea obligatiei de plata din cauza lipsei de fonduri. Din aceleasi considerente contestatorului nu-i poate fi acordat nici termenul de gratie solicitat in temeiul art. 6 din OG nr.22/2002. Prima instanta a retinut insa ca debitorului contestator i s-a acordat un beneficiu prin O.U.G. nr. 71/2009, ordonanta care a stabilit o procedura de executare derogatorie de la dreptul comun in materia executarii impotriva institutiile publice a titlurilor executorii privind plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar.  Asadar, statul, prin institutiile sale, in calitate de debitor a emis mai multe acte normative prin care a amanat sau esalonat plata drepturilor acordate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. A invocat art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 cu modificarile aduse prin Legea nr. 230/2011. Dispozitiile O.G. nr. 22/2002 au stabilit alte facilitati pentru institutiile publice in cazul executarii obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilite prin titluri executorii.   Asadar, nu se poate retine teza contestatoarei potrivit careia institutia publica obligata la plata unor sume de bani beneficiaza ope legis atat de suspendarea prevazuta de OUG nr.71/2009, iar ulterior si de termenul de 6 luni prevazut de OG nr.22/2002 pentru punerea in executare a unei hotarari judecatoresti intrucat prin prelungirea termenului de achitare a debitului ar fi prejudiciate drepturile si interesele legitime ale creditoarei dincolo de orice limita ce poate fi, in mod rezonabil, acceptata. Pe de alta parte, instanta retine ca de la data pronuntarii deciziei civile nr.477 au trecut mai bine de doi ani, perioada de timp in care debitoarea intimata nu a intreprins niciun demers pentru indeplinirea obligatiei stabilite in sarcina sa, desi termenul acordat prin OUG nr.71/2009 era clar determinat si previzibil si nici nu a facut dovada ca intentioneaza sa intreprinda astfel de actiuni, ori ca are un plan ce ii va permite plata creantelor. In lipsa unor astfel de probe instanta constata ca prezumtia culpei debitoarei in neexecutarea de buna voie a obligatiei persista si ca atare creditoarea este indreptatita sa uzeze de procedura executarii silite prevazute de art. 371ind.2 Cod procedura civila. In ceea ce priveste critica contestatorului privind cuantumul cheltuielilor de executare, instanta o apreciaza ca fondata, pentru urmatoarele considerente: Astfel, sub un prim aspect se constata ca onorariul executorului judecatoresc nu a fost stabilit in acord cu dispozitiilor Legii nr.188/2000. Potrivit art.37 alin.1 lit. a) din Legea nr.188/2000 modificata, onorariul maxim al executorului judecatoresc, in cazul executarii silite a creantelor avand ca obiect plata unei sume de bani in valoare de pana la 50.000 lei inclusiv este de 10% din suma reprezentand valoarea creantei ce face obiectul executarii silite. Creanta supusa executarii silite este de 153 lei din care 10% reprezinta 15,3 lei, iar onorariul executorului judecatoresc este in cuantum de 74,40 lei. Asadar, onorariul executorului judecatoresc a fost stabilit cu depasirea cuantumului maxim prevazut de lege de 10 % din creanta supusa executarii, motiv pentru care va dispune reducerea acestuia de la suma de 74,40 lei la suma de 15 lei. In ceea ce priveste suma datorata de contestatoare cu titlu de contravaloare onorariu de avocat in faza de executare silita, se retine ca in cadrul executarii silite aparatorul ales a redactat doar cererea de executare silita prin care solicita executorului judecatoresc punerea in executare a titlului executoriu fata de debitoare, alte demersuri nemaifiind facute de catre acesta. Potrivit art.128 din Statutul profesiei de avocat, pentru activitatea sa profesionala avocatul are dreptul la un onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor facute in interesul clientului sau. Acelasi text de lege prevede ca, onorariile avocatilor vor fi stabilite in raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului, de timpul si volumul de munca pentru executarea mandatului primit sau activitatilor solicitate de client, natura, noutatea si dificultatea cazului, importanta intereselor in cauza, etc. Instanta retine ca si in aceasta faza a procesului civil, care este punerea in executare a hotararii judecatoresti, partile au obligatia comuna de a-si exercita drepturile cu buna credinta si in conformitate cu scopul pentru care acele drepturi le-au fost recunoscute. Potrivit art.274 alin.3 Cod procedura civila, instanta este indreptatita sa aprecieze in ce masura onorariul pentru aparatorul ales, platit de partea care a castigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, fata de marimea pretentiilor si complexitatea cauzei, intrucat prin angajarea unui aparator nu trebuie sa se urmareasca impovararea partii cazute in pretentii, scopul exercitarii dreptului la aparare fiind acela de  valorificare a pretentiilor. Ori, relevant in prezenta cauza este faptul ca intimata urmareste recuperarea creantei in cuantum de 153 lei, iar onorariul avocatului este de 310 lei, depasind asadar debitul principal. Ca urmare, valoarea acestui onorariu va fi redusa cu suma de 280 lei, ramanand in sarcina contestatoarei sa achite cu acest titlu numai suma de 30 lei. Critica contestatoarei referitoare la includerea in cheltuielile de executare a sumei de 202 lei reprezentand costul unei expertize contabile extrajudiciare, fara a fi insa necesara efectuarea unei astfel de expertize, este intemeiata. Astfel, desi intimata a sustinut necesitatea efectuarii unei astfel de expertize, din raportul de expertiza depus la dosar rezulta ca expertul contabil s-a raportat doar la actele puse la dispozitie de catre debitoare in dosarul nr.4044.1/108/2008. Ori simpla preluare a datelor din tabelele depuse de debitoare si inscrierea acestora in raportul de expertiza nu conduce la concluzia necesitatii efectuarii unei astfel de expertize. In ceea ce priveste restul cheltuielilor de executare stabilite de executor la suma de 372 lei, instanta le va reduce la suma de 33 lei. Sub acest aspect relevant in prezenta cauza este faptul ca pe rolul Biroului Executorului Judecatoresc Bociot Crina s-au inregistrat cereri de executare silita din partea reclamantilor si intervenientilor din dosarul civil nr.4044.1/108/2008, dosar in care s-a pronuntat decizia ce constituie titlu executoriu, acestia fiind reprezentati in faza de executare silita de acelasi aparator ales. Astfel, desi nu exista niciun impediment legal ca executarea sa se faca intr-un singur dosar executional, din ratiuni greu de inteles, s-a optat pentru formarea a peste 50 de dosare executionale, in fiecare dosar executional cheltuielile de executare depasind de trei ori creanta ce se doreste a fi recuperata. Ori, in aceasta situatie, dincolo de culpa debitorului Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Arad in executarea obligatiei stabilite prin hotararea judecatoreasca, culpa care a determinat creditorii sa obtina prin executare silita drepturile banesti recunoscute prin titlul executoriu, instanta constata ca a existat din partea creditorilor o exercitare, daca nu cu rea credinta, cel putin culpabila a drepturilor recunoscute de lege, prin modalitatea in care au inteles sa puna in executare decizia civila nr.477/2010 a Curtii de Apel Timisoara. Instanta constata ca in dosarul civil nr.4044.1/108/2008 creditorii-reclamanti au inteles sa actioneze in mod unitar, formuland o singura actiune impotriva contestatorului parat, actiune solutionata prin decizia civila nr.477/2010 a Curtii de Apel Timisoara. Asadar, in aprecierea instantei si executarea silita se putea face intr-un singur dosar executional. Mai mult decat atat, O.U.G. nr.71/2009 a fost adoptata ca urmare a dificultatilor intampinate in ceea ce priveste executarea hotararilor judecatoresti avand ca obiect drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, avand ca scop mentinerea echilibrelor bugetare si in mod implicit respectarea angajamentelor interne si internationale asumate de Guvernul Romaniei, inclusiv in ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar. Ori, prin impunerea in sarcina contestatorului, institutie publica, a unor cheltuieli de executare excesive si disproportionate fata de drepturile banesti acordate prin hotarari judecatoresti, scopul urmarit prin adoptarea acestei Ordonante ar fi lipsit de continut. Pentru considerente expuse, in temeiul art.399 Cod procedura civila, contestatia la executare formulata de contestatorul Spitalul Clinic judetean de Urgenta Arad va fi admisa in parte, in sensul ca vor fi reduse cheltuielile de executare stabilite prin procesul verbal din data de 14.09.2012 intocmit in dosarul executional nr.57/2012 al Biroului Executorului Judecatoresc Bociort Crina, de la suma de 970,40 lei la suma de 78 lei.
Impotriva acestei incheieri in termen legal a declarat recurs contestatorul SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA ARAD, solicitand modificarea sentintei civile, in sensul exonerarii sale de la plata in totalitate a cheltuielilor de executare, cu motivarea ca executarea silita se face conform procedurii prevazute de OUG nr. 71/2009, nemaifiind incidente dispozitiile OG nr. 22/2002. Insa, OUG nr. 71/2009 nu restrange aplicarea celui de al doilea act normativ, ce reglementeaza modul de executare a tuturor creantelor stabilite in sarcina institutiilor publice, iar nu selectiv, excluzand drepturile salariale. Prima instanta nu a analizat temeinic motivul de nelegalitate invocat de contestator referitor la aplicabilitatea OG nr. 22/2002, omitand dispozitiile Legii finantelor publice 500/2002. Nu a tinut cont de faptul ca plata creantelor se face strict din fondurile alocate cu aceasta destinatie, iar potrivit art. 4 din Legea finantelor publice fondurile publice nu pot fi cheltuielile/utilizate decat strict potrivit destinatiei lor. Prima instanta face referire la plata benevola si retine ca procedura de executare a drepturilor salariale urmeaza regulile stabilite de OUG nr. 71/2009 si ca  omitand ca aceasta plata poate fi facuta numai in masura in care sunt alocate fonduri bugetare pentru aceasta destinatie. Alocarea acestor fonduri nu sta in sarcina spitalului, astfel ca acesta nu poate fi tinut raspunzator de nealocarea lor si nici de urmarire acestei omisiuni. OG nr. 22/2002 reglementeaza situatia lipsei fondurilor bugetare necesare platii creantei si procedura de urmat tocmai pentru a nu crea o situatie si mai grea institutiei publice in legatura cu executarea creantei.
In drept, a invocat art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila si art. 7 din OG nr. 22/2002.
Intimata a solicitat, prin concluzii scrise, respingerea recursului si mentinerea sentintei civile nr. 10180/07.11.2012 a Judecatoriei Arad, cu cheltuieli de judecata, cu motivarea ca s-a adresat organului de executare pentru a da eficacitate celor dispuse prin decizia 477/2010 a Curtii de Apel Timisoara - sectia litigii de munca si asigurari sociale (dosar 4044.1/108/2008), in conditiile in care angajatorul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Arad nu a intreprins nicio masura pentru punerea in executare a acesteia. Din contra debitorul a refuzat orice plata benevola, prevalandu-se in mod repetat de prevederile O.U.G. 71/2009, in conditiile in care posibilitatea intimatei de a uza de mijloacele specifice de valorificare a drepturilor recunoscute printr-o hotarare intrata in putere de lucru judecat, pe calea executarii silite, a fost suprimata, cel putin in privinta executarii imediate, prin actul normativ antementionat. Mai mult, in pofida acordarii beneficiului esalonarii sumelor conform OUG 71/2009, debitorul nu a inteles sa achite benevol sumele pe care i le datoreaza, nici macar in cuantumul aferent anului 2012, contestand demararea executarii silite pe motivul inexigibilitatii creantei, invocand de altfel si lipsa de certitudine a creantei intrucat "nu este calculata conform legii". In acest context Tribunalul Arad, analizand situatia litigioasa, a statuat in mod irevocabil ca debitorul Spitalul Clinic de Urgenta Arad are obligatia ca, pe parcursul anului 2012, sa achite la sfarsitul fiecarui trimestru o cota procentuala de 1,25% din valoarea drepturilor salariale recunoscute intimatei si colegilor sai prin decizia 477/2010 a Curtii de Apel Timisoara. A invocat art. 43 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2012, nr. 293/2011, aratand ca sumele datorate de contestatorul debitor in baza unei hotarari din 2010 trebuiau cuprinse, conform legii, in bugetul pe anul curent, esenta esalonarii instituite prin O.U.G. 71/2009 fiind aceea ca, degrevand institutiile publice de povara imediata a unor datorii, sa asigure o plata treptata a acestora, la termene bine determinate, ceea ce implica inclusiv caracterul previzibil al acestor plati. Or, situatia de fapt, demonstreaza ca, desi a beneficiat in mod cert de clementa legiuitorului prin stabilirea esalonarilor la plata, clementa de care debitorii persoane private nu au avut niciodata parte, contestatorul debitor nu a inteles sa respecte termenele de plata instituite ex lege, neachitand nici procentul modic al debitului actualmente scadent, in conditiile in care creditorii acestor obligatii au o serie de obligatii de plata pentru care nu au beneficiat si nu beneficiaza de niciun termen de gratie. Se mai invoca si prevederile art. 20 din Constitutie, respectiv art. 6 alin. l din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, care  prevede dreptul persoanelor fizice sau juridice la un proces echitabil, Hotararea pronuntata in cauza Homsby contra Greciei din 19.03.1997, hotararea pronuntata in cauza Cauza Ruianu impotriva Romaniei din 17 iunie 2003, respectiv cauza Abramiuc impotriva Romaniei (2009), cauza Tacea impotriva Romaniei (2005), cauza Ruxandra Trading c. Romaniei (2007), cauza Costin c. Romaniei (2005): De asemenea, potrivit hotararii pronuntate in cauza Sandor contra Romaniei din 24.03.2005 (in acelasi sens a se vedea Immobiliare Saffi impotriva Italiei, Sacaleanu impotriva Romaniei etc), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca este excesiv si prin urmare contrar dreptului la un proces echitabil sa se pretinda unui creditor al statului sa recurga la o procedura de executare silita pentru a-si realiza dreptul de creanta stabilit printr-o procedura judiciara, in situatia in care administratia refuza sau omite punerea in executare a unei hotarari judecatoresti, garantiile conferite de art. 6 din CEDO, de care beneficiaza justitiabilul pe parcursul etapei judiciare, isi pierd orice ratiune de a exista. Chiar in situatia in care neexecutarea obligatiilor datorata unor dificultati financiare ar putea justifica, pana la un punct, intarzierea in punerea in executare a unei hotarari judecatoresti, este imperativ a nu se aduce atingere substantei dreptului, deoarece, tot in jurisprudenta sa, Curtea a retinut ca statul si institutiile sale nu pot invoca lipsa fondurilor ca motiv de neexecutare a hotararilor prin care s-au stabilit creante impotriva lor. Totodata, prin Rezolutia 1787 (2011), Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a invitat Romania sa trateze cu prioritate problema neexecutarii hotararilor judecatoresti, apreciind aceasta chestiune drept una dintre deficientele nationale majore si sistemice, aspect dovedit de numarul mare de hotarari de condamnare pronuntate de Curtea Europeana. Avand in vedere existenta conflictului intre dispozitiile art. 2 din OG nr. 22/2002, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 110/2007 si prevederile art. 6 din Conventia pentru Apararea Drepturile Omului si a Libertatilor Fundamentale, in baza art. 11 si 20 din Constitutie, tinand cont de forta superioara a tratatelor internationale in materia drepturilor omului in raport de dispozitiile cuprinse in dreptul intern, se impune constatarea preeminentei dispozitiilor CEDO, urmand a inlatura de la aplicare prevederile art.2 din OG nr.22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007.
In drept s-au  invocat prevederile art. 115, 274, 399 si urm. C. pr. civ.
Examinand hotararea atacata, prin prisma motivelor invocate, tribunalul a constatat ca recursul nu este intemeiat pentru  urmatoarele considerente:
Desi in obiectul recursului, contestatorul a cerut modificarea sentintei civile in sensul exonerarii sale de plata integrala a cheltuielilor de executare, in dezvoltarea motivelor de nelegalitate, conform art. 302^1 alin. 1 lit. c din Codul de procedura civila, recurentul a invocat doar critica privitoare la aplicarea OG nr. 22/2002 concomitent cu OUG nr. 71/2009.
In sedinta publica 28.01.2013, avocata recurentei a lamurit faptul ca in ianuarie 2013 a fost achitata suma ce reprezinta echivalentul a 5% din creanta salariala, primind resursele bugetare in acest sens in luna decembrie 2012. Avocatul intimatei a confirmat incasarea de catre clienta sa a creantei principale in luna ianuarie 2013.
In aceasta situatie, tribunalul retine ca petentul nu ataca sentinta civila sub aspectul modalitatii de reducere a cheltuielilor de executare, nu contesta obligatia sa de plata a creantei ce reprezinta 1,25% din totalul creantei salariale, ci doar solutia primei instante de admitere in parte a contestatiei la executare cu consecinta continuarii executarii silite ca urmare a inlaturarii dispozitiilor OG nr. 22/2002, recurentul considerand ca nu datoreaza cheltuielile de executare.
Contrar sustinerilor acestuia, este corecta concluzia primei instante privitor la faptul ca OUG nr. 71/2009 a stabilit o procedura de executare derogatorie de la dreptul comun in materia executarii de catre institutiile publice a titlurilor executorii privind plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, retinand cu nu sunt aplicabile, in speta, prevederile OG nr. 22/2002, mai precis a art. 2, caci acesta este textul de lege de care este interesat debitorul.
Recurentul nu mai poate invoca OG nr. 22/2002 (mai precis, art. 2 referitor la termenul de amanare a executarii cu 6 luni de la comunicarea somatiei), in contextul in care prin OUG nr. 71/2009 s-a amanat, deja, si esalonat plata creantelor salariale. Cele doua acte normative nu se aplica concomitent, ci cel de al doilea il exclude pe primul.
Critica recurentului privitoare la lipsa culpei sale in nealocarea fondurilor bugetare necesare platii datoriei in raport de prevederile Legii nr. 500/2002 privind finantele publice nu este intemeiata din moment ce debitorul avea obligatia efectuarii demersurilor necesare alocarii fondurilor bugetare destinate achitarii procentului de 5% din creantele salariale prin procedura reglementata de Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 833/2011.
In acest sens, art. 6 din Ordinul nr. 833/2011 reglementa procedura de obtinere a fondurilor bugetare in scopul platii in anul 2012 a sumei ce reprezinta procentul de 5% prevazut de art. 1 alin. 1 lit. a din OUG nr. 71/2009 modificata, si anume: in termen de 10 zile lucratoare de la data publicarii ordinului in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, structurile financiar-contabile constituite la nivelul ordonatorilor tertiari de credite aveau obligatia de a transmite datele aferente platii transei stabilite potrivit art. 1 alin. (1) lit. a) din ordonanta de mai sus ordonatorilor de credite care le asigura finantarea. In termen de 17 zile lucratoare de la data publicarii ordinului in Monitorul Oficial al Romaniei, structurile financiar-contabile constituite la nivelul ordonatorilor secundari de credite trebuiau sa centralizeze datele primite de la ordonatorii tertiari de credite, precum si pe cele reprezentand necesarul propriu si sa le vor transmita Directiei generale economice din cadrul Ministerului Sanatatii. In termen de 25 de zile lucratoare de la data aceleasi publicari, Directia generala economica urma sa centralizeze datele primite de la ordonatorii secundari si tertiari de credite din finantare, precum si pe cele reprezentand necesarul propriu de fonduri publice si va propune Ministerului Finantelor Publice modificarile corespunzatoare pentru proiectul de buget.
Art. 4 din Ordinul nr. 833/2011 prevedea ca fondurile publice necesare pentru plata sumelor aferente transelor prevazute la art. 1 alin. (1) din OUG nr. 71/2009 modificata se aloca de la bugetul de stat pentru anii 2012, 2013 si 2014, iar art. 43 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2012 nr. 293/2011 stabilea ca: ,,In anul 2012, plata titlurilor executorii se efectueaza in cuantumul prevazut pentru acest an prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011, din sumele aprobate la titlul "Cheltuieli de personal", in mod esalonat in transe trimestriale egale."
Asadar, in acord cu prevederile art. 4 alin. 1 - 4 din Legea nr. 500/2002 (ce prevad inscrierea in legea bugetara anuala a veniturile si cheltuielile bugetare, cu consecinta ca sumele aprobate, la partea de cheltuieli reprezinta limite maxime, care nu pot fi depasite, si ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, fiind interzisa utilizarea in alte scopuri a acestora), contestatorului i s-a pus la dispozitie procedura de obtinere a fondurilor necesare platii procentului de 5% din creantele salariale constatate prin titlurilor executorii scadente la 31.12.2010, prin Ordinul nr. 833/2011, procedura ce avea ca scop tocmai includerea in Legea bugetului de stat pe anul 2012 (Legea nr. 293/2011) a sumelor necesare acoperirii acestor creante, conform art. 1 alin. 1 lit. a din OUG nr. 71/2009 modificata.
Asadar, in mod gresit invoca recurentul absenta culpei sale in nealocarea fondurilor necesare platii creantei urmarite, astfel cum a fost determinata de prima instanta raportat la limitele incuviintarii executarii silite si a neformularii unei noi cereri de incuviintare a executarii silite pentru diferenta de la 1,25% la 5% din creantele stabilite prin titlul executoriu. Datoria urmarita a avut scadenta in anul 2012, iar pentru sumele ce trebuiau achitate in anul respectiv, conform art. 1 alin. 1 lit. a din OUG nr. 71/2009, debitoarea a avut obligatia de a urma procedura reglementata de Ordinul nr. 833/2011 pentru obtinerea fondurilor necesare achitarii procentului de 5% din creantele salariale, in sensul includerii in bugetul de stat a sumelor necesare platii lor. Debitoarea nu a respectat aceasta procedura, acesta fiind unicul motiv al neachitarii datoriei, conduita care a determinat inceperea executarii silite, procedura de a ocazionat cheltuielile de executare efectuate de creditoare si retinute de prima instanta in cuantum redus, ce nu a fost contestat de aceasta.
In plus, o noua amanare de 6 luni a executarii silite ar contraveni principiului solutionarii in termen rezonabil a litigiilor, avand in vedere ca titlul executoriu a fost pronuntat la 10.03.2010 si priveste drepturi salariale din perioada 2005 - 2008, ce au avut scadenta la 31.03.2012 (in procent de 1,25% astfel cum s-a retinut si prin decizia civila a Tribunalului Arad prin care a fost incuviintata executarea silita), 30.06.2012, 30.09.2012 si 31.12.2009, fiind executate abia in luna ianuarie 2013, astfel cum au recunoscut reprezentantii partilor, in prezentul recurs.
Art. 2 din OG nr. 22/2002 nu suspenda de drept executarea silita in cazul institutiilor publice - debitoare, ci le obliga sa faca demersurile necesare pentru obtinerea fondurilor necesare achitarii datoriilor, acordandu-se in acest sens un termen de 6 luni de la data comunicarii somatiei, termen de care beneficiaza doar daca nu pot realiza sau nu pot continua executarea silita din lipsa de fonduri. Chiar daca textul legal nu prevede expres lipsa culpei debitorului in acest sens, din coroborarea textului legal cu principiul de drept comun nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu poate invoca propria culpa pentru a obtine admiterea cererii sale) rezulta fara echivoc faptul ca debitorul - institutie publica beneficiaza de amanarea executarii silite pe o durata de maximum 6 luni pentru obtinerea fondurilor necesare platii datoriei doar daca nu se face vinovata de provocarea incapacitatii de plata a datoriei respective. Or, debitorul Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Arad se afla in aceasta situatie, ca urmare a nerespectarii ordinului nr. 833/2011 al Ministerului Sanatatii, astfel ca nu poate beneficia de o noua amanare a executarii silite de 6 luni.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat ca sentinta civila nr. 10180/07.11.2012 a fost pronuntata de Judecatoria Arad cu aplicarea corecta a legii, nefiind incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, dar nici cele ale art. 304^1 din acelasi cod, asa incat, in baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins recursul.