Contestatie la executare

Sentinta penala nr. 231 din 14 iunie 2012 - Tribunalul Arad
        Prin cererea formulata, condamnatul L.M.I. a solicitat, prin aparator ales, pe calea contestatiei la executare, sa se constate ca a intervenit prescriptia executarii pedepsei de 3 ani si 6 luni, aplicata prin sentinta penala nr. 200/12.06.2000, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2022/2000 si anularea tuturor actelor de executare emise in baza acestei sentinte.
        In motivarea contestatiei s-a invocat Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 2/2012, prin care s-a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 si art. 127 Cod penal, prin care s-a stabilit ca transmiterea mandatului european de arestare prin difuzare nu produce efect intreruptiv de prescriptie a executarii pedepsei.
        S-a aratat ca, in speta, fata de condamnatul L.M.I. a fost emis mandatul european de arestare si mandatul de urmarire internationala, prin difuzare, pana in prezent condamnatul neputand fi localizat. In drept, s-au  invocat dispozitiile art. 461 lit. d Cod procedura penala si art. 127 Cod penal.
        Analizand contestatia Tribunalul Arad a retinut urmatoarele:
        Prin sentinta penala nr. 200/12.06.2000, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2022/2000, contestatorul L.M.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 3 ani si 6 luni inchisoare, pentru trafic de stupefiante. Hotararea a ramas definitiva prin decizia penala nr. 453/08.11.2000 a Curtii de Apel Timisoara si decizia penala nr. 4698/02.11.2001 a CSJ Bucuresti,
        In baza acestei hotarari, la data de 10.12.2001, s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 377/2000, mandat ce nu a putut fi pus in executare deoarece contestatorul a parasit Romania.
        Prin incheierea penala nr. 28/06.06.2005, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 3146/2005, a fost admisa sesizarea IPJ Arad - Serviciul de investigatii criminale, pentru formularea cererii de arestare provizorie a condamnatului L.M.I., constatandu-se ca sunt indeplinite conditiile pentru solicitarea arestarii provizorii in vederea extradarii (art. 28 si 681 din Legea nr. 302/2004), astfel ca s-a solicitat arestarea provizorie in vederea extradarii.
        La data de 13.09.2009, Tribunalul Arad a emis mandatul european de arestare, conform art. 81 si 83 alin. 2 titlul III din Legea nr. 302/2004, in vederea difuzarii prin canalele specifice in tarile membre U.E. Pana in prezent, condamnatul nu a putut fi localizat.
        La data de 21 aprilie 2010, cauza a fost pusa pe rol, din oficiu, pentru constatarea prescriptiei executarii pedepsei. Prin sentinta penala nr. 181/15.06.2010, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2303/108/2010, a fost admisa contestatia la executare, iar in baza art. 125, raportat la art. 126 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a constatat prescrisa executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare, s-au anulat toate formele de executare, revocandu-se mandatul european de arestare.
        Aceasta hotarare a fost atacata cu recurs de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad, recurs care a fost admis, prin decizia penala nr. 932/R/20.09.2010 a Curtii de Apel Timisoara fiind respinsa contestatia la executare, cu motivarea ca emiterea mandatului european de arestare a intrerupt cursul prescriptiei executarii pedepsei.
        La data de 20.10.2010, condamnatul L.M.I. a sesizat Tribunalul Arad cu o contestatie la executare, solicitand sa se constate ca executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni este prescrisa.
        Instanta, prin sentinta penala nr. 344/23.11.2010, pronuntata in dosarul nr. 6976, a apreciat ca exista autoritate de lucru judecat fata de decizia penala nr. 932/R/20.09.2010 a Curtii de Apel Timisoara, astfel ca a respins contestatia la executare.
        Aceasta hotarare a fost mentinuta prin decizia penala nr. 80/20.01.2011 a Curtii de Apel Timisoara.
        Avand in vedere practica controversata existenta la nivelul instantelor judecatoresti, cu privire la interpretarea dispozitiilor art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 republicata si ale art. 127 Cod penal, respectiv daca transmiterea unui mandat european de arestare emis de catre autoritatile judiciare roman, direct sau prin difuzare, constituie sau nu o cauza de intrerupere a prescriptiei executarii pedepsei, Inalta Curte de Casatie si Justitie, pronuntandu-se in recurs in interesul legii, prin decizia nr. 2/02.03.2012, publicata in Monitorul Oficial nr. 281/27.04.2004 a statuat urmatoarele: "transmiterea directa a mandatului european de arestare emis de autoritatile romane catre autoritatile judiciare ale unui alt stat membru, pe teritoriul caruia a fost localizata persoana, indiferent daca aceasta este sau nu arestata provizoriu in vederea predarii, are efect de intrerupere a prescriptiei executarii pedepsei. Nu produce efect intreruptiv de prescriptie transmiterea mandatului european de arestare prin difuzare."
        In speta, mandatul european de arestare a fost difuzat prin intermediul INTERPOL.
        Mandatul european de arestare, ca forma simplificata a extradarii, produce efectele intreruptive prevazute de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, numai daca persoana solicitata este localizata si, prin urmare, statul de executare a cererii, este cunoscut.
        Inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat "atat timp cat persoana solicitata, care se sustrage de la urmarire penala sau de la executare, nu este localizata, devine functionala institutia urmaririi internationale in vederea extradarii, emitandu-se mandat in acest sens, fara insa a se putea sustine ca emiterea si difuzarea unui asemenea mandat ar genera intreruperea prescriptiei.In mod rational, cata vreme persoana nu este localizata si statul de executare nu este cunoscut, se contureaza o imposibilitate obiectiva de formulare/depunere a cererii de extradare, autoritatile romane neavand posibilitatea unei manifestari efective in vederea tragerii la raspundere penala a persoanei respective sau a supunerii acesteia la executarea unei pedepse, manifestare ce ar fi esenta cauzelor ce intrerup prescriptia."
        Or, asa cum s-a aratat mai sus, pana in prezent condamnatul nu a fost localizat, iar termenul de prescriptie, prevazut de art. 126 lit. b Cod penal, s-a implinit la data de 02.05.2010.
        Pe langa conditia cu privire la termenul de prescriptie, s-a constatat ca, in cauza, nu sunt incidente nici dispozitiile art. 127 Cod penal, respectiv condamnatul nu a inceput executarea pedepsei si nici nu a savarsit o noua infractiune - fapt ce rezulta din fisa de cazier judiciar, existenta la fila 15 din dosar.
        Avand in vedere toate considerentele de mai sus, Tribunalul Arad a apreciat ca sunt incidente dispozitiile art. 461 lit. d Cod procedura penala, astfel ca, in baza art. 460, art. 461 lit. d Cod procedura penala, a admis contestatia la executare formulata de condamnatul L.M.I. si in baza art. 126 alin. 1 lit. b Cod penal, a constatat prescrisa executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 200/12.06.2000, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2022/2000, definitiva prin decizia penala nr. 453/08.11.2000 a Curtii de Apel Timisoara si decizia penala nr. 4698/02.11.2001 a Curtii Supreme de Justitie. S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 377/2000 din 10.12.2001, emis de Tribunalul Arad. S-a revocat mandatul european de arestare in vederea extradarii si mandatul de urmarire internationala.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Arad si Curtea de Apel Timisoara prin decizia penala nr. 1104/R din 8 august 2012, in baza art. 385/15 pct.2 lit. d Cod procedura penala a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Arad impotriva sentintei penale nr.231 din 14 iunie 2012 a Tribunalului Arad, pe care a casat-o integral si rejudecand,  a respins ca inadmisibila contestatia la executare formulata de condamnatul L.M.I. Instanta de recurs a retinut autoritatea de lucru judecat, intrucat acelasi motiv de fapt si de drept a fost invocat si a facut obiectul analizei pe fond in dosarul nr. 2303/108/2010 al Tribunalului Arad si al Curtii de Apel Timisoara si in raport de Decizia nr. 36/2009 a ICCJ  pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii, o noua contestatie la executare intemeiata pe aceleasi motive, temei legal si aparari, daca exista identitate de persoana este inadmisibila. Pronuntarea ulterioara a unui recurs in interesul legii, care dezleaga problema de drept in sensul invocat de contestator (favorabil acestuia), nu poate infrange autoritatea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti definitive, in lipsa unui text de lege care sa prevada expres o asemenea posibilitate (cum este prevazut, de pilda, in cazul cailor extraordinare de atac).