Refuz emitere decizie de restituire

Prin sentinta civila nr. 1352 din 21.07.2010 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 2428/108/2010, a fost admisa actiunea formulata si precizata de reclamanta, a fost obligata parata sa emita decizie de restituire a sumelor platite de reclamanta cu titlu de contributie la Fondul National Unic de asigurari sociale de sanatate, aferente perioadei 01.01.2004-21.07.2005, pentru veniturile realizate, in aceasta perioada, din cedarea folosintei bunurilor si sa restituie reclamantei 1.419 lei reprezentand sumele platite cu titlul sus mentionat.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca, refuzul paratei in a emite decizia de restituire a sumelor platite cu titlu de contributie la Fondul Unic de asigurari de sanatate aferente perioadei 01.01.2004-21.07.2005 si respectiv de a restitui efectiv sumele in discutie, este nejustificat deoarece din analizarea legislatiei aplicabila in materia contributiei la asigurarile de sanatate pentru veniturile obtinute din cedarea folosintei bunurilor incepand cu anul 2004 rezulta indeniabil ca la data de 01.01.2004 erau aplicabile prevederile O.U.G. nr.150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, iar conform dispozitiilor exprese si neechivoce ale art.6 alin.1 lit.e din acest act normativ urmatoarele categorii de persoane beneficiaza de asigurare, fara plata contributiei: lit.e pensionarii de asigurari sociale, pensionarii militari, pensionarii I.O.V.R. si alte categorii de pensionari.
Incepand cu data de 21.07.2005 a intrat in vigoare O.U.G. nr.107/2005 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr.150/2002 la care s-a facut referire mai inainte, iar prin actul normativ modificator s-a modificat si art.6 alin.1 din actul normativ modificat, iar in conformitate cu aceasta modificare s-a stabilit de catre legiuitor ca pensionarii beneficiau incepand cu 21.07.2005 de asigurare medicala fara plata contributiei numai pentru veniturile din pensii.
Ulterior este stiut ca in urma intrarii in vigoare la 28.04.2006 a Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, pensionarii datorau contributia potrivit prevederilor art.257 alin.2 lit.e, iar prin O.U.G. nr.93/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr.95/2006, act normativ care a intrat in vigoare la 30.06.2008, pensionarii ale caror venituri din pensii nu depasesc limita supusa impozitului pe venit, respectiv 1.000 lei/lunar numai datoreaza contributia pentru veniturile realizate din cedarea folosintei bunurilor in conformitate cu art.257 alin.2 lit.f din Legea nr.95/2006 in forma modificata si completata prin actul normativ mai inainte enuntat.
Prin urmare just a concluzionat reclamanta, atat in procedura prealabila care a fost realizata in conditiile legii, cat si prin actiunea sa introductiva, ca pentru perioada 01.01.2004-21.07.2005, adica pentru perioada de timp incepand cu momentul in care era in vigoare O.U.G. nr.150/2002 si pana la momentul la care acest act normativ a fost modificat si completat prin O.U.G.nr.107/2005, pensionarii de asigurari sociale beneficiau de asigurarile de sanatate fara plata contributiei atat pentru veniturile realizate din pensii cat si pentru veniturile realizate din cedarea folosintei bunurilor, conform art.6 alin.1 lit.e coroborat cu art.51 alin.1 din O.U.G. nr.150/2002.
Concluzia corect exprimata de catre reclamanta si pe care si-a insusit-o si instanta de judecata potrivit considerentelor hotararii de fata este rezultatul nu numai a unei interpretari gramaticale a dispozitiilor legale in materie, enuntate deja, dar si al unei interpretari sistematice a textelor in discutie, care trebuie raportate unele la celelalte, imprejurare ignorata de catre parata, respectiv a unei interpretari teleologice, ce are in vedere scopul urmarit de catre legiuitor cu prilejul edictarii normelor juridice de care in mod corect s-a prevalat reclamanta in demersul sau judiciar.
De altfel nu este lipsit de relevanta faptul ca aceasta interpretare este insusita si de catre Institutia Avocatului Poporului, potrivit adresei depusa la dosarul cauzei, asa incat singura concluzie judicioasa care se impune in cauza este aceea ca, in contextul dat, apararile in fond ale paratei sunt neintemeiate si in consecinta vor fi inlaturate de catre instanta.