Litigiu de munca

Prin sentinta civila nr. 1380 din 06 octombrie 2009 a Tribunalului Arad s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta, s-a anulat fisa individuala de evaluare a performantelor si abilitatilor reclamantei aferenta activitatii desfasurate in anul 2007, intocmita de parata, s-a constatat nulitatea solutiei de mentinere a punctajului privind evaluarea reclamantei pentru anul 2007, adoptata de Comisia de solutionare a contestatiei din cadrul paratei, o fost obligata parata sa plateasca reclamantei 35.000 lei reprezentand daune morale, s-a respins cererea reclamantei privind constatarea ca fisa individuala de evaluare a performantelor si abilitatilor sale aferenta activitatii desfasurate in anul 2007 este partial nelegala si netemeinica, s-a respins cererea reclamantei privind obligarea paratei la acordarea punctajului maxim si a calificativului "FOARTE BINE" raportat la intreaga activitate desfasurata in anul 2007 si coroborat cu fisa postului, s-a respins cererea reclamantei privind obligarea paratei la scuze publice fata de reclamanta intr-un ziar de circulatie nationala, in doua publicatii distincte, iar in caz de neindeplinire, obligarea sa la plata unei amenzi civile in favoarea statului pentru fiecare zi de intarziere, s-a respins cererea reclamantei privind obligarea paratei la acordarea salariului de merit pentru anul 2008, in termen de 30 de zile de la solutionarea actiunii, in caz contrar, cu dobanzi legale de la 01.01.2008 si pana la plata integrala a acestuia si s-a respins cererea reclamantei privind fixarea unui termen de 30 de zile de la solutionarea actiunii pentru plata daunelor morale si pentru ca, in caz contrar, sa se aplice dobanda legala incepand de la 01.01.2008 si pana la plata integrala a acestora.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca Regulamentul de Ordine Interioara al Oficiilor de Cadastru si Publicitate Imobiliara aprobat prin Ordinul nr. 1019/2005, emis de Directorul General al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara in temeiul art. 9 alin. 5 din HG nr. 1210/2004, privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara, republicata, stabileste, fara nici un echivoc, ca evaluarea trebuie facuta cu probitate, deontologie profesionala, realism si obiectivitate (art. 53 alin. 4), iar activitatea de evaluare trebuie reflectata in fisa individuala de evaluare a performantelor si abilitatilor din care sa rezulte competenta profesionala, aprecierile referitoare la comportamentul, aptitudinile si calitatile adiacente ale salariatului (art. 54 alin. 1), stabilindu-se ca cele trei criterii de evaluare a performantelor profesionale individuale, indiferent de functia de conducere sau executie in care este incadrat salariatul evaluat sunt competenta profesionala, comportamentul si aptitudinile adiacente (art. 57), in contextul in care criteriul "competenta profesionala" implica indeplinirea indicatorilor de la art. 58 alin. 1, criteriul "comportamentul salariatilor" implica indeplinirea indicatorilor de la art. 59 alin. 1, iar criteriul "aptitudinile si calitatile adiacente" implica indeplinirea indicatorilor de la art. 60 alin. 1 din acelasi regulament.
Mai mult decat atat, potrivit art. 89 din Ordinul nr. 300/2004, al Ministrului Administratiei si Internelor, privind activitatea de management resurse umane ale unitatilor din aceste sectoare, fisele/rapoartele de evaluare a personalului se aduc la cunostinta celor evaluati, dupa aprobare, de catre sefii/comandantii care le-au intocmit, iar evaluatorii au obligatia sa asculte opiniile celor evaluati cu privire la corectitudinea si obiectivitatea aprecierilor si sa motiveze deciziile luate.
Pe de alta parte, acelasi regulament despre care s-a facut vorbire mai sus, in forma modificata prin Ordinul nr. 268/2006, pentru modificarea prevederilor Ordinului Directorului General al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara nr. 1019/2005, stabileste ca, contestatia formulata in conditiile regulamentare impotriva evaluarii se depune la Directia de resurse umane, in termen de 5 zile de la luarea la cunostinta a rezultatelor evaluarii si se solutioneaza de catre comisia de solutionare a contestatiilor constituita prin ordin si din care nu poate sa faca parte persoana care a intocmit fisa de evaluare contestata, in prezenta partilor.
Or, in cauza, este lesne de observat ca, cum de altfel just a evidentiat si reclamanta prin actiunea sa, din cuprinsul fisei contestate de aceasta rezulta numai aprecieri ale evaluatorului privitor la performantele si abilitatile reclamantei, care nu sunt intemeiate si pe o documentatie corespunzatoare, nici unul dintre aspectele negative evidentiate in fisa nu este argumentat prin exemple concrete, ori prin explicatii suplimentare, si nu rezulta care este metoda de evaluare utilizata si nici criteriile concrete avute in vedere la evaluare, pentru a se inlatura orice posibilitate de discriminare, criterii care, de altfel, ar fi trebuit sa fie aduse la cunostinta reclamantei la initierea activitatii de evaluare pentru perioada mentionata.
Cu alte cuvinte, fata de modalitatea de intocmire a fisei individuale de evaluare a performantelor si abilitatilor reclamantei nu se poate concluziona in sensul ca evaluarea s-a facut cu probitate, deontologie profesionala, realism si obiectivitate, si nici ca aceasta fisa reflecta in mod realist competenta profesionala, comportamentul, aptitudinile si calitatile adiacente ale acesteia, asa incat singura concluzie judicioasa care se impune in cauza este aceea ca, calificativul acordat de catre evaluator nu este motivat in sensul dispozitiilor mai sus enuntate, motivare absolut necesara din perspectiva posibilitatii de apreciere asupra legalitatii masurii dispuse.
In plus, pe langa aceasta, este indeniabil ca evaluatorul avea obligatia de a o asculta pe reclamanta evaluata si neprocedand astfel, i-a cauzat acesteia o vatamare care, in conditiile date nu mai trebuie dovedita de catre aceasta, ci se impune a fi prezumata in cauza.
In sensul celor de mai sus s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 1580 din 11 aprilie 2008 a Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal, publicata, aratandu-se in aceasta ca puterea discretionara conferita unei autoritati nu poate fi privita, intr-un stat de drept, ca o putere absoluta si fara limite, caci exercitarea dreptului de apreciere prin incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor prevazute de Constitutie, ori de lege, constituie exces de putere, in contextul in care Constitutia Romaniei prevede in art. 31 alin. 2 obligatia autoritatilor publice de a asigura informarea corecta a cetateanului asupra treburilor publice, dar si asupra problemelor de interes personal. Prin urmare, s-a retinut de catre Inalta Curte ca orice decizie de natura a produce efecte privind drepturile si libertatile fundamentale trebuie motivata nu doar din perspectiva competentei de a emite acel act, ci si din perspectiva posibilitatii persoanei si a societatii de a aprecia asupra legalitatii masurii, respectiv asupra respectarii granitelor dintre puterea discretionara si arbitrariu, fiindca a accepta teza potrivit careia angajatorul nu trebuie sa-si motiveze deciziile echivaleaza cu golirea de continut a esentei democratiei si a statului de drept bazat pe principiul legalitatii.
De altfel, si in jurisprudenta comunitara s-a retinut ca motivarea trebuie sa fie adecvata actului emis si trebuie sa prezinte de o maniera clara si neechivoca algoritmul urmat de institutia care a adoptat masura atacata, astfel incat sa li se permita persoanelor vizate sa stabileasca motivarea masurilor si, de asemenea, sa permita curtilor comunitare competenta sa efectueze revizuirea actului (cauza C - 367/1995).
Astfel cum a decis Curtea Europeana de Justitie, amploarea si detalierea motivarii depind de natura actului adoptat, iar cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca motivarea depind de circumstantele fiecarui caz, o motivare insuficienta, sau gresita, este considerata a fi echivalenta cu o lipsa a motivarii actelor, precum si in cauza de fata. Mai mult decat atat, insuficienta motivarii sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C - 41/1969). O detaliere a motivelor este necesara si atunci cand institutia emitenta dispune de o larga putere de apreciere, caci motivarea confera actului transparenta, particularii putand verifica daca actul este corect fundamentat si, in acelasi timp, permite exercitarea de catre curte a controlului jurisdictional (cauza C - 509/1993).
Intr-o alta ordine de idei, insa, dar in deplin acord cu aceeasi decizie a Inaltei Curti mai sus mentionata, instanta urmeaza sa isi insuseasca, ca fiind pertinente, apararile in fond ale paratei referitoare la aceea ca reprezinta o prerogativa a angajatorului acordarea calificativelor in cadrul procedurii anuale de evaluare a performantelor profesionale, iar instanta de judecata investita cu actiunea in anularea fisei de evaluare a activitatii profesionale anuale are competenta de a exercita numai controlul de legalitate a procedurii de evaluare, fara a realiza ea insasi evaluarea si de a acorda un alt calificativ.
Nu in ultimul rand, dar in sensul considerentelor mai inainte expuse, este evident ca in exercitarea controlului de legalitate, instanta nu poate proceda la o anulare numai partiala a fisei in discutie, tocmai pentru faptul ca nu are caderea de a face aprecieri de oportunitate, cum rezulta din actiune ca ar dori reclamanta.
Pe de alta parte, in sensul solicitat de aceasta prin cererea introductiva, se impune a se constata nulitatea solutiei de mentinere a punctajului privind evaluarea reclamantei, in contextul starii de fapt retinuta prin sentinta si a consideratiilor teoretice expuse, in contextul in care, contrar dispozitiilor deja enuntate, contestatia nu s-a solutionat in prezenta partilor, reclamanta nu a fost ascultata, iar solutia adoptata de comisia de solutionare a contestatiei nu a fost in nici un fel motivata.
Cat priveste cererea reclamantei vizand daunele morale solicitate, aceasta apare ca fiind intemeiata, intrucat evaluarea efectuata de catre parata in conditii de nelegalitate si mai cu seama rezultatul acesteia obtinut in aceste conditii este de natura a-i cauza un prejudiciu moral in contextul in care din probatiunea administrata sub acest aspect si in raport de care parata nu a depus contra-probe rezulta ca reclamanta se bucura de o buna reputatie in functia pe care o detine, din cuprinsul "curriculum vitae" depus la dosar si necontestat de parata, rezulta ca aceasta detine o bogata experienta profesionala, fiind implicata si in activitatea stiintifica prin volumele publicate si participarea constanta la publicatiile de specialitate, si este o persoana onorabila, fiind inscrisa in "Enciclopedia Personalitatilor din Romania" si detinand titlul de doctor cu distinctia "cum laude".
Astfel fiind, si avand in vedere si principiul fundamental al repararii integrale a prejudiciului ce rezida din prevederile art. 998 - 999 Cod civil, dar si din cele ale art. 1075 si 1084 ale aceluiasi cod, se impune cu necesitate concluzia ca solicitarea reclamantei privind obligarea paratei la daune morale este justificata.
Cat priveste cuantumul acestora, in conditiile in care in cauza nu s-a dovedit existenta unei legaturi de cauzalitate intre rezultatul evaluarii, respectiv diferendele litigioase existente intre parti si afectiunile medicale de care sufera reclamanta, dovedite cu inscrisurile medicale depuse la dosar, raport de cauzalitate care nu poate fi prezumat, si avand in vedere criteriile enuntate de reclamanta prin concluziile scrise de la dosar pentru acordarea daunelor morale, dar si criteriul echitatii retinut in plus de catre instanta, se impune concluzia ca acordarea acestor daune intr-un cuantum de 35.000 lei, este una rezonabila, in conditiile in care principiul repararii integrale a prejudiciului in domeniul daunelor morale nu poate avea decat un caracter aproximativ si tinde la oferirea unui echivalent care sa permita atenuarea prejudiciului creat prin fapta ilicita.