Litigiu de munca

1.Prin sentinta civila nr. 42 din 13 ianuarie 2009 a Tribunalului Arad s-a respins actiunea formulata de reclamantii persoane fizice salariate, impotriva paratului angajator - unitate sanitara, pentru acordare tichete de masa, sau contravaloarea lor, reactualizata cu rata inflatiei.
In motivare s-a retinut ca prin actiunea formulata, reclamantii au solicitat obligarea paratului sa le acorde tichetele de masa sau contravaloarea lor, ca drept al lor, prevazut de Legea nr.142/1998 art. 1 si art. 23 din OUG nr. 115/2004; sa calculeze cuantumul valoric al tichetelor de masa neacordate, nominal si sa le plateasca sumele ce li se cuvin cu acest titlu, reactualizate cu rata inflatiei pana la data platii.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca, din chiar starea de fapt retinuta, referitoare la aceea ca angajatorul nu este o unitate sanitara ce se finanteaza prin sistemul de asigurari sociale de sanatate, ci o institutie publica, finantata de la bugetul de stat si din venituri proprii, rezulta neindoielnic ca reclamantii nu se pot prevala in demersul lor de prevederile art. 23 din OUG nr. 115/2004, intrucat textul mentionat stabileste expres si limitativ ca numai personalul incadrat in unitatile sanitare publice finantate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurari sociale de sanatate beneficiaza lunar de maximum 20 tichete de masa, ceea ce nu este cazul in privinta reclamantilor, ai caror angajator nu este finantat prin sistemul de asigurari sociale de sanatate.
Pe de alta parte si chiar independent de cele evidentiate mai inainte, este de precizat ca potrivit art. 1 din legea nr. 142/1998, invocata de asemenea, de catre reclamanti in actiunea lor salariatii din sectorul bugetar pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator, statuandu-se, la alin. 2) fara nici un echivoc ca aceste tichete de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat, sau dupa caz, ale bugetelor locale pentru unitatile din sectorul bugetar.
Or, fata de nota volitiva a predicatului "poate" de la alin. 1) al textului mai inainte mentionat si dispozitia expresa de la alin. 2) al aceluiasi articol, se impune cu necesitate concluzia exprimata si de catre parat in apararile sale in fond, ca tichetele de masa pot fi acordate angajatilor reclamanti numai  in masura in care in bugetul aferent ar fi fost prevazute fonduri pentru atare cheltuieli.
Din filele de buget anuale transmise de Institutul National de Hematologie Transfuzionala, rezulta insa ca acestea nu au fost prevazute, pentru motive care exced cadrului procesual instituit de reclamanti prin cererea introductiva si care, in orice caz, nu pot fi supuse cenzurii instantei in cadrul jurisdictiei conflictelor de munca.
Nu in ultimul rand, nu pot fi primite asertiunile reclamantilor referitoare la pretinsul tratament discriminatoriu cata vreme, institutia abilitata sa investigheze, constate si sanctioneze faptele de discriminare nu s-a pronuntat sub acest aspect.
Intrucat, in raport cu considerentele deja expuse, petitul principal al actiunii apare ca neintemeiat, este nefondat, ca o consecinta fireasca si cererea subsidiara vizand contravaloarea tichetelor de masa, reactualizata cu rata inflatiei.