Contract de transport

Contract de transport. Actiune formulata de destinatarul marfii transportate,reprezentand despagubiri aferente cantitatilor  de fier  vechi constatat  lipsa  la  transport in cantitate de 103,58 tone, ulterior incarcarii si predarii  marfii catre  caraus .
 Prezumtia de pierdere a marfii, prevazuta de art.29 alin.1 din Conventia internationala privind transportul marfurilor pe calea ferata (CIM),conform caruia persoana in drept,poate sa considere marfa pierduta ,cand ea nu a fost livrata destinatarului sau tinuta la dispozitia sa in cele 30 de zile care urmeaza expirarii termenului de livrare.

                          Art 23,29 -30 din Conventia internationala privind transportul marfurilor pe calea ferata (CIM) ,Art. 425 Cod comercial;

             ( Tribunalul Arad-Sectia comerciala Decizia comerciala nr.510/R din 09 octombrie  2008, Dosar nr. 7179/55/2007)

Prin Sentinta civila nr 2116 din 31 martie 2008, pronuntata de Judecatoria Arad -Sectia civila in dosar nr.7179/55/2007,a fost respinsa actiunea exercitata de  reclamanta  SC,,R,,SRL Arad, in calitate  de mandatar  al  SC,, P R,, SRL Italia  in contradictoriu cu  parata  SNTFM "C.F.R.M" S.A Bucuresti, avand ca obiect pretentii  reprezentand  echivalentul  in lei  a sumei de  26.994 Euro, fiind totodata respinsa exceptia  lipsei  calitatii procesuale  active  invocata  de  parata.
          Pentru a pronunta aceasta hotarare,prima instanta a retinut ca , SC,,A M,,SRL,a  livrat  in contul  SC R SRL, deseuri de fier vechi, in vagoane  ce apartin CFRM-SA B,avand ca destinatara a marfii societatea   reclamanta  P R SRL  din Italia , marfa care  s-a  preluat  de la expeditor  la data de 29.01.2007 de catre parata, s-a tranzitat  fara  sa  fi  fost  semnalate  nereguli  privitor la  cantitatea de marfa, iar titularul  dreptului  dedus judecatii  este beneficiarul marfurilor transportate- societatea  italiana  P R conform  scrisorilor de trasura, care are astfel  calitate  procesuala  activa,SC R SRL Arad actionand ca mandatara  a acestei firme.
  Prima instanta a mai retinut ca, la efectuarea unui  control al  vagoanelor  in statia L Z din Slovenia , s-au constatat  diferente de  greutate  la cele patru  vagoane : vagonul nr 3153 5483 957-5 data expeditiei  29.01.2007, cantitatea la predare  in Romania  - 45,10 tone, cantitatea  constatata in Slovenia  conform proceselor  verbale  de constatare  13,92 tone; 2. vagonul 3153 5483 432-9 - data expeditiei 29.01.2007 -  cantitatea la predare  in Romania  44,30 tone,  cantitatea constatata  in Slovenia  conform proceselor  verbale  de constatare - 25,78 tone; 3. vagonul 3153 5493 554 -8 - data expeditiei 29.01.2007, cantitatea  la predare  in Romania 44,80 tone, cantitatea  constatata  in Slovenia  conform proceselor verbale  de  constatare  18,28  tone; 4. vagonul  3153 5483 143 -2 - data expeditiei  29.01.2007, cantitatea la predare  in Romania  43,58  tone , cantitatea constatata  in Slovenia  conform  proceselor - verbale  de  constatare  16,22  tone si  conform  proceselor verbale de constatare  nr.  X CIM CUV CIT 20 -  nr. 00173 ; 00140;  00144  si nr.  00139, traduse  si  legalizate , s-a facut referire la faptul  ca " nu  sunt  semne  de furt din  trimitere si vagoanele  sunt acoperite  cu  plasa, marfa este  presarata  cu  lapte de var".
Instanta de fond raportat la faptul ca,  vagoanele  nu  prezinta  semne  de furt,nu a retinut incidenta  art. 23  din Reguli uniforme  CIM privind transportul  international de marfa.
  Impotriva acestei sentinte ,reclamanta a declarat  recurs, in termenul legal, solicitand modificarea in totalitate a hotararii atacate, admiterea cererii de chemare in judecata asa cum a fost formulata, cu obligarea paratei la plata sumei de 92.049,54 lei, reprezentand echivalentul sumei de 26.994 Euro, reprezentand despagubiri aferente cantitatilor de fier  vechi constatat  lipsa  la  transport, cu cheltuieli de judecata.
  In motivare se arata ca, hotararea a fost pronuntata cu aplicarea gresita a art. 23 al.1 si 2 din CIM, iar existenta uneia dintre cauzele de exonerare de raspundere trebuie dovedite in conditiile art. 24 al. 1 din CIM, transportatorul nefacand dovada in speta a existentei vreunei cauze de exonerare de raspundere.
  Recurenta mai arata ca, intimata nu a facut nici o rezerva la data incarcarii si luarii in primire a marfii iar masurile de aplicare a varului si acoperire cu plasa sunt efectuate de caraus, care poate actiona pe tot parcursul drumului in orice statie la repararea acestora, in cazul in care se constata deficiente ori alte semne, in scopul exonerarii de raspundere, in plus invocand art. 29 al. 1 din CIM respectiv prezumtia de pierdere a marfii care opereaza in favoarea sa si care nu au fost combatute de intimata.
  Recurenta mai arata ca nu stie daca marfa a fost pierduta ori furata, insa ,in speta, s-a probat ca din statia de expeditie,transportatorul a preluat o cantitate de marfa, iar in statia de pe parcurs, in care s-a facut o noua cantarire a marfii, s-a constatat un deficit de aproape jumatate din marfa, in drept invocandu-se art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, art. 6, 12, 23 - 24 si 29 din CIM .
  Intimata,prin intampinare,a  solicitat respingerea  recursului si  mentinerea in  tot  a sentintei atacate , invocand art. 8 si 23 paragraful 3 lit. c din CIM, in sensul ca raspunzator pentru mentiunile din scrisoarea de trasura este expeditorul, art. 43 al. 12 din Regulamentul de Transport pe Caile Ferate in sensul ca obligatia de a marca marfa revine expeditorului si nu carausului.
  Intimata mai arata ca nu poate fi retinuta culpa sa pentru diferenta de marfa ajunsa la destinatie, atat timp cat vagoanele cu marfa au tranzitat frontiera fara nereguli comerciale si cu greutatea inscrisa in scrisoarea de trasura, neavand loc sustrageri de marfa pe parcursul transportului.
  Intimata a invocat art. 30 din CIM in sensul ca, reclamanta ar fi trebuit sa ia in calcul, in eventualitatea unei despagubiri acordate de caraus, pretul inscris in facturile fiscale emise de expeditor, respectiv de SC,,A.M,,SRL si anume 576,35 Ron / tona, si nu de 191,50 Euro / tona, iar conform art. 160 Cod fiscal fierul vechi nu este purtator de TVA, in drept invocandu-se art. 308 al. 1 Cod procedura civila.
  Examinand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate si a Conventiei internationale privind transportul marfurilor pe calea ferata - CIM,   se constata ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente: 
  Este indubitabil ca, SC,,A M,,SRL,a  livrat  in contul  SC R SRL, deseuri de fier vechi,in vagoanele CFR Marfa SA, avand ca destinatara a marfii   societatea   reclamanta  P R  din  Italia, marfa fiind  preluata  de la expeditor  la data de 29.01.2007 de catre parata,sens in care s-au  incheiat scrisorile de trasura - CIM,astfel ca in speta sunt incidente dispozitiile Conventiei internationale privind transportul marfurilor pe calea ferata.
Instanta de recurs, din procesele verbale de la filele 69-76 dosar prima instanta, retine ca, la efectuarea unui  control al celor 4 vagoane,  in statia L Zdin Slovenia,s-au constatat  diferente de  greutate ,rezultand un  minus de 103,58 tone.
  Din cele patru procese verbale de constatare  nr.  X CIM CUV CIT 20 -  nr. 00173; 00140; 00144 si nr. 00139, traduse  si  legalizate , pe doua dintre ele s-a mentionat intr-adevar ca,nu  sunt  semne  de furt, marfa fiind presarata cu lapte de var  si acoperita  cu  plasa.
  Conform art. 23 al.1 din CIM, transportatorul  este  raspunzator , printre altele,  pentru  paguba  care rezulta  din pierderea totala  sau  partiala  a marfii  survenite din momentul luarii in primire a marfii si pana la livrare, paragraful 2 al acestui articol, iar conform paragrafului 3 lit.c din acest articol, transportatorul este exonerat de raspundere, in masura in care pierderea marfii rezulta din incarcarea marfurilor de catre expeditor sau descarcarea de catre destinatar.
  In speta, nu este incident art. 23 paragraful 3 lit. c din CIM, intrucat nu s-a facut dovada ca, in speta pierderea marfii s-a datorat faptei de incarcare a fierului de catre expeditor, transportatorul nefacand dovada existentei cauzei de exonerare de raspundere.
  Art. 425 Cod comercial dispune ca, transportatorul este raspunzator de pierderea sau stricaciunea lucrurilor ce le-au fost incredintate spre transport, din momentul in care le primeste pana la acela al predarii lor destinatarului, iar Regulamentul de transport al CFR dispune:“calea ferata care a primit la transport marfa cu scrisoarea de trasura este raspunzatoare de executarea transportului si de integritatea marfii pe intreg parcursul pana la eliberare".
  Instanta de recurs retine ca, in speta, carausul nu si-a indeplinit obligatia de conservare a marfii,codul civil asimilandu-l pe caraus cu un depozitar, conditii in care  contractul de transport se infatiseaza ca un depozit necesar.
   In plus, in favoarea reclamantei opereaza prezumtia de pierdere a marfii, prevazuta de art. 29 al. 1 din CIM conform caruia persoana in drept, poate sa considere marfa pierduta cand ea nu a fost livrata destinatarului sau tinuta la dispozitia sa in cele 30 de zile care urmeaza expirarii termenului de livrare.
Cu privire la art. 30 al. 1 din CIM invocat de intimata, in sensul ca, in caz de pierdere totala sau partiala a marfii, transportatorul trebuie sa plateasca o despagubire calculata dupa cursul la bursa, sau in lipsa acestuia, dupa pretul curent de pe piata, iar in lipsa ambelor, cum e cazul in speta, dupa valoarea uzuala a marfurilor de aceeasi natura in ziua si locul unde marfa a fost luata in primire, instanta de recurs, la calcularea despagubirilor, va avea in vedere pretul inscris in facturile fiscale emise de exportator de 576,35 lei / tona si nu de 191,50 Euro / tona (fila 13), astfel ca, 103.580 kg fier x 576,35 lei rezulta o despagubire in cuantum de  de 59.698,33 lei ,reprezentand despagubiri aferente  cantitatilor  de fier  vechi constatat  lipsa  la  transport.
   Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, in baza art. 304 pct. 8 Cod procedura civila,raportat la art. 312 al.3 din acelasi cod,a fost  admis recursul formulat de reclamanta SC,,R,,SRL in calitate de mandatar al SC P R din  Italia in contradictoriu cu intimata- parata  SNTFM "C.F.R. Marfa" S.A , impotriva Sentintei civile nr 2116 din 31 martie 2008, pronuntata de Judecatoria Arad -Sectia civila in dosar nr.7179/55/2007 si in consecinta a fost  modificata in intregime sentinta atacata,in sensul ca a fost admisa in parte actiunea reclamantei impotriva paratei, care a fost obligata la  plata sumei de 59.698,33 lei ,reprezentand despagubiri aferente  cantitatilor  de fier  vechi constatat  lipsa  la  transport in cantitate de 103,58 tone,ulterior incarcarii  si predarii  marfii catre  caraus .
In baza art.274 C.pr.civ ,instanta a obligat intimata sa  plateasca recurentei -reclamanta  suma de 7.446,36 lei reprezentand cheltuieli de judecata ,atat la prima instanta cat si in recurs ,in limita pretentiilor admise.
La stabilirea acestei sume si raportat la despagubirile admise, s-a avut in vedere, atat cheltuielile de la prima instanta constand in timbrajul aferent cererii de 3.088,19 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar, onorariu avocat de 5.169,36 lei precum si cele din recurs, respectiv taxa judiciara de timbru de 1.544,10 lei fila 34, 5 lei timbru judiciar si 2.598,96 lei onorariu avocatial.
Cu privire la natura juridica a contractului de transport,Codul comercial prin art.413 alin.1 scoate in evidenta particularitatile contractului de transport, si anume natura consensuala si autonoma a acestuia, precum si profesionalitatea activitatii carausului.
Contractul de transport este calificat in literatura de specialitate, ca o conventie de prestari servicii,pornind de la calitatea transportatorului de prestator de servicii, carausul indeplineste obligatiile contractuale “pe propriul sau risc",in schimbul unei remuneratii,iar raspunderea ii este antrenata numai in masura in care nu intervine un fapt exonerator de raspundere.
Obiectul acestui contract  consta in obligatiile la care se indatoreaza partile.
 In contractul de transport, principala obligatie a unitatii de transport este de a transporta marfa, pasagerii sau bagajele, iar pentru expeditor sau pasager,obligatia de plata a tarifului de transport.
          Cauza  se refera la scopul in vederea caruia s-a incheiat contractul de transport, pentru caraus - obtinerea pretului transportului in care este inclus profitul sau, iar pentru expeditor - deplasarea in spatiu a marfurilor, conform intereselor sale.