SARCINA PROBEI IN DOMENIUL CONTRAVENTIONAL REVINE SI PETENTULUI IN ANUMITE SITUATII

Printr-o sentinta civila din anul 2010, Judecatoria Campina a respins plangerea formulata de o persoana fizica impotriva unui proces-verbal de contraventie emis de catre o COMPANIE NATIONALA DIN ROMANIA,  in anul 2009.
            Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, in speta sunt aplicabile disp. art.47 din OG 2/2001, care prevede ca dispozitiile acestei ordonante se completeaza  cu dispozitiile codului de procedura civila, iar in ce priveste dovada contrariului celor retinute prin procesul-verbal de contraventie, ii revine petentului sarcina, fiind desigur aplicabile si reglementarile dreptului substantial in aceasta materie si anume art.1169-1206 cod civil.aceste prevederi referindu-se la situatia celui ce face o afirmatie in fata instantei ca trebuie sa o dovedeasca.
           Din aceasta perspectiva, prima instanta a apreciat ca petentului ii revine sarcina de a proba contrariul celor inscrise in procesul-verbal de contraventie.De altfel din probatoriul administrat in cauza, rezulta ca petentul nici nu a contestat faptul ca la data retinuta in actul constatator ar fi circulat cu autocamionul pe o portiune din DN1 in Judetul Prahova, pentru a ajunge din Campina la Ploiesti.
           Instanta la pronuntarea respingerii plangerii a avut in vedere faptul ca prin disp.art.44 alin.2 din OG 43/1997, si prin Ordinul MTCF 1542/2008, petentului nu ii era permis de luni pana vineri sa circule pe acea portiune de drum, ca fapta a fost retinuta in procesul-verbal de contraventie si ca petentul nu a rasturnat prezumtia de legalitate a acestui act.
           Impotriva acestei sentinte,petentul a declarat recurs. In motivare a sustinut ca sentinta pronuntata de Judecatorie conform disp. art.304 pct.9 c.pr.civ. a incalcat si aplicat gresit legea, respectiv dispozitiile OG 43/1997 completata cu dispozitiile cuprinse in ordinul  MTCT 1542/2008.Petentul a mai sustinut ca nu a trecut pe DN1 si ca nu a incalcat dispozitiile nici unui act  normativ deoarece el nu a circulat in ziua si la data retinute de agentul de circulatie, pe DN1 intre Campina si Ploiesti.Tot in motivele de recurs petentul a aratat ca  nu este de acord cu sutinerea primei instante, cum ca procesul-verbal de contraventie s-ar bucura de prezumtia de legalitate.
            Examinand actele si lucrarile dosarului, raportat la motivele invocate de petent prin cererea de recurs precum si la dispozitiile legale in materie instanta retine urmatoarele.
            Prin cererea introductiva, petentul a aratat ca de fapt a trecut prin locul indicat de agentul de politie dar ca nu avea alt drum de a ajunge la Ploiesti decat traversand DN1 E 60 zona prin care intra in Baicoi si apoi in Ploiesti.In acest mod anuleaza intreaga dezvoltare a motivelor din cererea de recurs. Mai mult, petentul nici nu a mai administrat probe privind faptul ca s-ar fi aflat in alt loc decat cel retinut de reprezentantul intimatei in actul de constatare a contraventiei.
          Chiar daca OG 2 /2001 nu contine elemente suficiente privind forta probanta a actului intocmit de intimata, exista dispozitii in codul civil 1169-1206, care obliga pe cel ce face o afirmatie in fata instantei sa o dovedeasca, deci prin alte probe,(decat procesul-verbal de contraventie) petentul ar fi putut rasturna prezumtia de legalitate a actului emis de institutia intimata, dar asemenea probe nu s-au propus spre administrare. In cauza nu a existat nici o indoiala cu privire la cele retinute in actul constatator deoarece au fost percepute direct de cel ce a incheiat actul, astfel, fiind respectat si principiul in dubio pro reo.
           Este adevarat ca in domeniul contraventional, sarcina probei apartine celui ce acuza, insa petentul are dreptul de a administra probe, iar daca vrea sa obtina anularea actului constatator pentru inexistenta faptei,trebuie sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal. Practica relativ constanta a instantelor nationale, in astfel de cauze,se bazeaza pe regula, mai sus mentionata si aplicata de prima instanta in prezenta speta. Prin urmare, cel care pretinde ca situatia de fapt retinuta in actul constatator, nu corespunde realitatii,trebuie sa dovedeasca aceasta.
          In acest fel, prima instanta, a respectat petentului garantiile cuprinse la art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
           Sub aspect formal, procesul- verbal de contraventie a fost intocmit cu respectarea disp.art.16 si 17 din OG 2/2001, respectiv critica faptului ca procesul verbal contestat,  nu cuprinde date privind locul savarsirii faptei, nu poate fi primita, deoarece prin plangere nu s-a contestat acest fapt si nci corectitudinea inscrerii lui astfel cum rezulta din inscrisul depus la dosar.
           In consecinta, instanta de recurs , a constatat ca sentinta pronuntata de Judecatorie a fost data in conformitate cu dispozitiile legale in materie, astfel cum au fost analizate mai sus, precum si raportat la starea de fapt ce a fost corect retinuta. Astfel ca, instanta de recurs, a apreciat ca nici unul din motivele invocate de petent prin cererea de recurs, astfel cum au fost analizate mai sus, nu poate fi incadrat in disp. art.304 c.pr.civ, si nici in disp. art.304/1c.pr.civ.  In consecinta, conform disp.art.312 alin.1 c.pr.civ. recursul a fost respins ca nefondat