competenta teritoriala-conflict negativ de competenta

DREPTUL MUNCII-competenta teritoriala-conflict negativ de competenta-autor jud. Costache Elena Raluca

              Prin SENTINTA CIVILA NR. 979/12.08.2010 a TRIBUNALULUI PRAHOVA pronuntata in dosar nr. 1049/105/2010, a fost admisa exceptia  necompetentei  teritoriale a Tribunalului  Prahova invocata de  parata COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE CFR SA BUCURESTI si astfel a fost declinata  competenta de  solutionare a  cauzei privind pe reclamanta FEDERATIA AUTOMATIZARI FEROVIARE, in calitate de reprezentanta a salariatei G.A.B., in contradictoriu cu parata COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE CFR SA BUCURESTI, in favoarea Tribunalului Bucuresti. De asemenea s-a constatat  conflictul negativ de  competenta si inainteaza  dosarul Inaltei Curti de  Casatie si Justitie  Bucuresti  in vederea  solutionarii  acestuia.        
       Pentru a pronunta solutia de mai sus, instanta a retinut  urmatoarele:
       Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Brasov, sub nr.3705/62/2009, FEDERATIA AUTOMATIZARI FEROVIARA (F.A.F.), in numele si pentru salariatii mentionati in listele anexa la actiune, a chemat in judecata pe parata COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE "CFR" SA, solicitand, ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea acesteia sa respecte dispozitiile art.64 alin.l si art.65 alin.l din Contractele colective de munca la nivel de unitate pe anii 2005 - 2006, 2007-2008, respectiv de a acorda angajatilor, membrii de sindicat ajutorul material aferent Zilei Feroviarului pentru anii 2006, 2007, 2008 respectiv un salariu de baza pentru fiecare an, la nivelul clasei unu de salarizare, actualizat cu rata inflatiei la data platii efective.
     In motivarea actiunii, Federatia Automatizari Feroviara a mentionat ca este o organizatie sindicala legal constituita, la nivel national si reprezinta si protejarea intereselor membrilor sai de sindicat, salariati ai CNCF "CFR"SA.
     Arata ca F.A.F. a participat, prin reprezentantii sai, la negocierea si incheierea (semnarea) contractelor colective de munca la nivelul Companiei Nationale de Cai Ferate "CFR"SA pe anii 2005-2006, prelungit prin act aditional nr.5544/26.09.2006 si anii 2007-2008 prelungit prin act aditional nr.5236/31.10.2007, 1752/26.03.2008, contracte ce au fost inregistrate la Directia de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti, sub nr.6113/29.09.2005; 1631/29.03.2007.
     Conform art.65 alin.l din Contractul Colectiv de Munca pe anii 2007-2008 si art.64 alin-1 din Contractul Colectiv de Munca pe anii 2005-2006, "salariatii CNCF "CFR" SA vor beneficia de Ziua Feroviarilor de un ajutor material al carui cuantum va fi de cel putin un salariu de baza, la nivelul clasei unu de salarizare". Acest ajutor material prevazut in contracte nu a fost acordat niciodata de catre parata in 2006 si 2008, in 2007 s-a acordat numai o parte din acest ajutor material in cuantum de 100 RON brut/salariat, aceasta parte reprezentand un sfert din suma care s-ar fi cuvenit fiecarui salariat.
     Avand in vedere ca: potrivit art.40 alin. 2 litera c raportat la 243 Codul Muncii, art.41 alin.3 din Constitutie, art.30 din Legea nr. 130/1996, republicata din Codul Muncii, angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor, toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca, parata nu a dat eficienta acestei prevederi, prevazuta in art.64/65 alin.l din CCM 2005-2006 si 2007 -2008 prelungite prin acte aditionale.
     Potrivit art.236 alin.l din Codul Muncii, Contractul Colectiv de Munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate, ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca, efectele clauzelor contractului colectiv de munca intinzandu-se, astfel cum stabileste art.241 alin.l litera 1 Codul Muncii, pentru toti salariatii angajatorului, pentru contractele incheiate la nivel de unitate.
     Se arata ca executarea Contractului Colectiv de Munca este obligatorie pentru parti, neindeplinirea obligatiilor asumate atragand raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
     In materia executarii obligatiilor se vorbeste, in general de principiul executarii in natura a obligatiei, aceasta insemnand executarea obligatiei in natura ei specifica, realizarea obiectului avut in vedere de parti, debitorul neputand inlocui acest obiect cu o alta prestatie.
     In caz in care debitorul nu executa de buna voie obligatia, creditorul, pentru valorificarea dreptului sau subiectiv patrimonial poate sa recurga la toate mijloacele pe care legea i le pune la dispozitie pentru a-1 sili la executare.
     Potrivit art.155 Codul muncii coroborat si cu art.969 Cod civil, intre organizatia sindicala reprezentativa semnatara a CCM la nivel de unitate si parata s-a stabilit de comun acord ca aceste drepturi salariale cu titlu de
adaosuri, vor fi platite salariatilor, membrii de sindicat cu ocazia Zilei Feroviarilor, care odata stipulate, ele devin Legea partilor.
     In drept, au fost invocate dispozitiile art.64 alin. 1 CCM, 2005-2006, art.65 alin.l CCM, 2007-2008, prelungit prin act aditional, art.40 alin. 2 litera c art.155, art.166 alin.l, art. 236 alin.l, art. 241 alin.l lit. a, art. 243, art. 239 Codul Muncii, art. 28 si urmatoarele din Legea nr.54/2003, Legea nr. 130/1996, republicata, art.41 alin.5 Constitutia Romaniei, art.969 Cod Civil.
     Prin sentinta civila nr. 849/M/07.05.2009 pronuntata de Tribunalul Brasov - Sectia Civila, a fost admisa exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Brasov si s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.
     Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti -Sectia a VIII a, sub nr. 26761/3/2009.
     In sedinta publica de la 15.12.2009 a fost invocata exceptia de necompetenta teritoriala si s-a dispus disjungerea cererii referitoare la salariata G.A.B. pentru care a fost format dosarul nr. 49516/3/2009.
     Prin sentinta civila  nr.8022/15.12.2009  Tribunalul  Bucuresti  a   admis  exceptia  de  necompetenta teritoriala si a  declinat  competenta  teritoriala  de  solutionare a  cauzei in favoarea  Tribunalului  Prahova.
     Pentru a  pronunta  aceasta  hotarare, Tribunalul  Bucuresti  a  retinut  urmatoarele:
     Obiectul cererii de chemare in judecata il reprezinta un conflict de munca.
     Potrivit dispozitiilor art. 284 alin.l din Legea nr. 53/2003, judecarea conflictelor de munca este de competenta instantelor stabilite conform Codului de procedura civila.
     Potrivit dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. c, Tribunalele judeca in prima instanta conflicte de munca, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.
     In ceea ce priveste competenta teritoriala de solutionare a conflictelor de munca, dispozitiile imperative ale art. 284 alin.2 din Legea nr. 53/2003, sunt in sensul urmator: cererile referitoare la cauzele prevazute la alin. (1) se adreseaza instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul.
     In continuare, in sentinta de declinare s-au facut precizari referitoare la cine are calitatea de reclamant in proces.
     Astfel s-a aratat ca din cererea de chemare in judecata, actiunea a fost introdusa de catre FEDERATIA AUTOMATIZARI FEROVIARA (F.A.F.), in numele si pentru salariatii mentionati in listele anexa la actiune.
     Conform dispozitiilor art. 28 alin.l din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor, ce decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele colective de munca si contractele individuale de munca, precum si din acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, in fata instantelor judecatoresti, organelor de jurisdictie, a altor institutii sau autoritati ale statului, prin aparatori proprii sau alesi.
     Din prevederile art. 28 alin.2 ale Legii nr. 54/2003, rezulta ca in exercitarea atributiilor prevazute la alin. (1) organizatiile sindicale au dreptul de a intreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza. Actiunea nu va putea fi introdusa sau continuata de organizatia sindicala daca cel in cauza se opune sau renunta la judecata.
     Asadar, prin aceste dispozitii legale, organizatiilor sindicale li s-a recunoscut calitatea de reprezentanti, de mandatari, ai membrilor din sindicat.
     Acest statut conferit in mod expres de legiuitor, care are un regim juridic derogator de la dreptul comun, in ceea ce priveste lipsa necesitatii unui mandat expres din partea celor in cauza, nu transforma organizatia sindicala, in cazul exercitarii unei actiuni in numele membrilor sai, in reclamant, nu o face titulara actiunii si nici titulara dreptului ce formeaza obiectul judecatii.
     Reclamantul este persoana care are legitimarea procesuala activa, este persoana care este titulara actiunii deduse judecatii, a dreptului ce formeaza obiectul raportului juridic(in speta, titularul drepturilor banesti solicitate) si care tinde la realizarea unor obligatii contractuale cu consecinte asupra din patrimoniul sau.
     Federatia nu este reclamanta in proces, pentru ca nu a sesizat instanta pentru a obtine recuperarea unor drepturi cu scopul de a le introduce in patrimoniul ei propriu, ci are calitatea de reprezentant ai salariatilor(pentru care nu trebuie sa prezinte mandat privind exercitiul dreptului de chemare in judecata, cum se mentioneaza in dispozitia legala de mai sus), scopul afirmat al promovarii actiunii fiind acela de a se asigura respectarea drepturilor salariatilor care decurg din contractele colective de munca.
     Tribunalul Bucuresti a considerat ca nu se poate imagina o interpretare a dispozitiilor art. 28 alin. 1 si 2 din Legea nr. 54/2003, care ar conferi organizatiei sindicale statutul de reclamant, pentru ca s-ar ajunge in situatia in care drepturile, desi solicitate in numele salariatilor, s-ar reflecta in patrimoniul federatiei.
     Mai mult decat atat, o asemenea interpretare ar transforma instanta, in raza careia majoritatea federatiilor sindicale isi au sediul, in instanta unica la nivel national, fapt pe care, in niciun caz, legiuitorul nu 1-a avut in vedere.
     In concluzie, Tribunalul Bucuresti a retinut ca, in speta, calitatea de reclamanta o are salariata G.A.B. in numele careia s-a promovat actiunea mentionata in listele anexe ale cererii de chemare in judecata, al carei domiciliu este indicat pe raza judetului Prahova, iar Federatia are calitatea de reprezentant.
     Prin urmare, in speta, Tribunalul Bucuresti a stabilit competenta teritoriala de solutionare a cauzei in raport de domiciliul salariatei reclamante.
     In considerarea dispozitiilor art. 284 alin.2 din Legea nr. 53/2003, coroborata cu dispozitiile art. 159 pct. 3 Cod de procedura civila, fata de caracterul exclusiv al competentei teritoriale in aceasta materie, s-a dispus admiterea exceptiei de necompetenta teritoriala si declinarea competentei teritoriale de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Prahova.
     Cauza a fost  inregistrata  pe rolul Tribunalului  Prahova sub nr.1049/105/2010 la  data  de 02.03.2010.
     La  data  de  07.07.2010  parata  Compania Nationala de  Cai Ferate CFR SA a  formulat  intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii formulate de reclamanta ca neintemeiata, iar  in baza art. 159 pct. 3 Cod pr. civ.  a invocat exceptia de ordine publica, respectiv exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova.
     Totodata,  prin intampinare  parata a invocat  si  exceptia lipsei calitatii procesuale active a salariatilor, sustinand in motivare ca Feroviare FAF a chemat in judecata CNCF "CFR" - SA solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea societatii parate sa respecte disp. art. 64, 65 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, 2007-2008 sa acorde salariatilor membrii de sindicat ajutorul material aferent zilei feroviarului pentru anii 2005-2008 actualizat cu rata inflatiei la data platii efective.
     In prezenta cauza parata  solicita a se  constata ca nu salariatii acesteia cu domiciliul pe raza de activitate a Tribunalului Prahova au calitate procesuala activa, ci aceasta calitate o are Federatia Automatizari Feroviare FAF cu sediul in Bucuresti, Piata Garii de Nord nr.  1-3, sector 1, poarta E, care prin cererea adresata Tribunalului Prahova a solicitat drepturi banesti pentru membrii de sindicat.
     Or, in conformitate cu prevederile art, 284 (2) din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de munca se adreseaza instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau, dupa caz, sediul.
     Potrivit dispozitiilor art.28 alin 2 din Legea 54/2003 a sindicatelor in exercitarea atributiilor prevazute la alin.(l) organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor, organizatiile sindicale au dreptul de a intreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza.
     Se mai precizeaza in intampinare ca din interpretarea textului de lege rezulta ca actiunea promovata de un sindicat sau organizatie sindicala este  una de substituire a sindicatului in favoarea salariatilor si prezinta aceleasi caracteristici ca orice alta actiune de substituire cum este  actiunea  oblica.
     Arata  parata  ca  actiunea  de  substituire a  sindicatului  poate  fi  considerata  ca  o  limitare a  efectului  relativ  al  contractelor. Astfel, salariatul este  parte in  contractul de  munca  si  poate  exercita  toate  actiunile  in justitie  pentru  a-si  apara  drepturile  ce-i  revin  in virtutea  acestui  contract. In ceea  ce  priveste  sindicatul, el  nu este  parte  in contractul de  munca al  salariatului, dar  poate  interveni in situatia  in care  salariatul ramane  pasiv  si  daca  legea  ii  da  posibilitatea  sindicatului sa actioneze.
     Astfel, un contract  nu  intereseaza  decat  partile, iar  atunci  cand  una  dintre  ele  nu este  in masura sa se  apere, alte  persoane  interesate  pot  interveni in locul sau.
     Apreciaza  parata  ca  sindicatul are  calitate  procesuala  activa, competenta  de  solutionare a  cauzei  revenind  instantei in a carei  raza  teritoriala isi  are  domiciliul  reclamantul, conform art.284 din Codul  Muncii, in speta  Tribunalul  Bucuresti.
     Totodata, parata  arata ca, mai multe  instante  de  judecata  din tara, in cauzele  primite ca  urmare a  declinarii de  competenta s-au  declarat  la  randul lor  necompetente  si  au  declinat  competenta  de  solutionare in favoarea  Tribunalului  Bucuresti.
      In continuarea intampinarii au fost facute aparari care vizeaza fondul cauzei.
     Astfel apreciaza parata ca obligatia angajatorului de a achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligatie imposibil de executat, sub acest aspect fiind incidente in cauza si dispozitiile art. 1156 alin. ultim Cod civil care statueaza ca "obligatia se stinge totdeauna cand printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibila indeplinirea acestei obligatii".
      S-a mai facut precizarea ca fondul de salarii al companiei a fost si este limitat si din aceasta cauza parata este in imposibilitate de a acorda pentru anii 2006-2008 alte ajutoare decat cele acordate anterior, ajutoare care au fost efectiv platite salariatilor.
     Pe acest aspect, parata a solicitat sa se retina ca obligatia angajatorului de a achita drepturile pretinse de reclamanta era si este   conditionata, de incadrarea in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
     Solicita de asemenea sa se  retina ca s-au achitat drepturi similare celor pretinse, dar societatea  parata a fost in imposibilitatea  obiectiva de  plata a altor ajutoare decat cele efectiv acordare, fondul de  salarii  fiind  limitat.
     In subsidiar, parata arata ca organizatiile sindicale cunosc situatia economica a acestei  parate si, avand in vedere ca sindicatele, printre care si reclamanta, participa la sedintele consiliului  de  administratie, rezulta fara indoiala ca acestea cunosc situatia economica cu care se confrunta societatea parata.
     Prin H.G. nr. 142/2005 si H.G. nr. 50/2006 s-a prevazut pentru agentii economici monitorizati fondul de salarii si numarul mediu de personal, precum si reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecarui minister si autoritate publica centrala. Plafoanele trimestriale referitoare la fondul de salarii si la numarul mediu de personal reprezinta limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectiva de personal reprezinta limite minime.
     In acelasi scop s-a prevazut ca drepturile salariale ocazionale prevazute in contractele colective de munca sau, dupa caz, in contractele individuale de munca, incheiate la nivelul agentilor economici monitorizati, reprezentand prima de vacanta, prima acordata cu ocazia sarbatorilor de Pasti, prima acordata cu ocazia zilei festive a unitatilor si altele de aceasta natura, denumite bonusuri, se vor plati astfel incat, cumulat de la inceputul fiecarui an, sa reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectivi cel mult 65 % si, respectiv, cel mult 35 %, in trimestrul IV. din suma anuala corespunzatoare bonusunlor cuprinse in fondul de salarii aprobate. Totodata, pentru a exista garantia ca nu va fi depasit fondul de salarii s-a stabilit ca in fiecare trimestru agentii economici monitorizati vor retine din fondul de salarii o suma reprezentand 4% din fondul de salarii aferent trimestrului respectiv, care se va utiliza numai cu avizul ministerului, sau, dupa caz, al conducatorului autoritatii publice centrale.
     In concluzie, a solicitat respingerea actiunii formulate de reclamanta ca neintemeiata.
     Analizand cu prioritate, potrivit disp. art. 137 al. 1 C. pr. civ., exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova in solutionarea cauzei de fata, exceptie invocata de parata prin intampinare si care potrivit disp. art.  159 pct. 3 Cod de procedura civila, are caracterul exclusiv, fiind de ordine publica, instanta a retinut urmatoarele:
         In cauza de fata reclamanta FEDERATIA AUTOMATIZARI FEROVIARE, in calitate de reprezentanta a salariatei G.A.B., in contradictoriu cu parata COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE CFR SA BUCURESTI, a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea societatii parate sa respecte disp. art. 64, 65 din CCM la nivel de unitate, pe anii 2005-2006, 2007-2008, sa acorde salariatilor membrii de sindicat ajutorul material aferent zilei feroviarului pentru anii 2005-2008 actualizat cu rata inflatiei la data platii efective.
     Asadar Federatia Automatizari Feroviare FAF cu sediul in Bucuresti, Piata Garii de Nord nr.  1-3, sector 1, poarta E, prin cererea adresata Tribunalului Prahova a solicitat drepturi banesti pentru membrii de sindicat.
     Potrivit disp. art. 284 al. 2 din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de munca se adreseaza instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau, dupa caz, sediul.
     Potrivit dispozitiilor art.28 alin 2 din Legea 54/2003 a sindicatelor, in exercitarea atributiilor prevazute la alin.(l) organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor, organizatiile sindicale au dreptul de a intreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza. Actiunea nu va putea fi introdusa sau continuata de organizatia sindicala, daca cel in cauza se opune sau renunta la judecata.
     Din interpretarea textului de lege mentionat, rezulta ca actiunea promovata de un sindicat sau organizatie sindicala este  una de substituire a sindicatului in favoarea salariatilor si prezinta aceleasi caracteristici ca orice alta actiune de substituire cum este  actiunea  oblica.
     Actiunea  de  substituire a  sindicatului  poate  fi  considerata  ca  o  limitare a  efectului  relativ  al  contractelor. Astfel, salariatul este  parte in  contractul de  munca  si  poate  exercita  toate  actiunile  in justitie  pentru  a-si  apara  drepturile  ce-i  revin  in virtutea  acestui  contract. In ceea  ce  priveste  sindicatul, el  nu este  parte  in contractul de  munca al  salariatului, dar  poate  interveni in situatia  in care  salariatul ramane  pasiv  si  daca  legea  ii  da  posibilitatea  sindicatului sa actioneze.
     Astfel, un contract  nu  intereseaza  decat  partile, iar  atunci  cand  una  dintre  ele  nu este  in masura sa se  apere, alte  persoane  interesate  pot  interveni in locul sau.
     Potrivit interpretarii anterioare,  sindicatul are  calitate  procesuala  activa, competenta  de  solutionare a  cauzei  revenind  instantei in a carei  raza  teritoriala isi  are  domiciliul  reclamantul, conform art.284 al. 2 din Codul  Muncii, in speta  Tribunalului  Bucuresti.
     De precizat este si faptul ca la nivelul tarii, mai multe  instante  de  judecata, in cauzele similare, primite ca  urmare a  declinarii de  competenta, s-au  declarat  la  randul lor  necompetente  si  au  declinat  competenta  de  solutionare in favoarea  Tribunalului  Bucuresti, fiind sesizata astfel Inalta Curte de Casatie si Justitie cu solutionarea conflictului negativ de competenta, pana la acest moment, insa, instanta suprema, nepronuntandu-se asupra unui astfel de conflict negativ de competenta.
          Asadar, din analiza actelor si lucrarilor dosarului, rezulta ca reclamanta are sediul in Bucuresti, Piata Garii de Nord, nr.1-3, poarta E - sector 1, et.2, ap. 228 sector 1, caz in care competent din punct de vedere teritorial sa solutioneze actiunea este Tribunalul Bucuresti si nicidecum Tribunalul Prahova, mai ales ca actiunea vizeaza un conflict de munca si anume, acordarea unor sume de bani derivand din raporturile de munca care au existat intre parti, iar normele din Codul muncii ce reglementeaza competenta teritoriala, au un caracter absolut, de la care partile nu pot deroga.
Prin urmare, instanta, avand in vedere aceste considerente si tinand seama de disp. art.284 al.2 C. muncii, in baza art.158 c. pr. civ., a admis exceptia necompetentei teritoriale a instantei si a declinat judecarea cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectia Litigii de Munca.
           De asemenea a constatat, potrivit disp. art. 20 pct. 2 C. pr. civ.,  conflictul negativ de  competenta si in baza art. 22 al. 3 C. pr. civ.,  a inaintat  dosarul Inaltei Curti de  Casatie si Justitie  Bucuresti  in vederea  solutionarii  acestuia. 8