Despagubiri, detinuti politici, drepturile omului

Prin sentinta civila nr.500/09.04.2010, pronuntata in dosar nr. 3274/105/2009 al Tribunalului Prahova, a fost admisa in parte actiunea formulata, paratul fiind obligat la plata catre reclamant a sumei de 30.000 euro in echivalent in lei la data efectuarii platii, dispunandu-se, totodata, ca, in cazul eliberarii unei copii de pe hotarare, sa se mentioneze pe aceasta caracterul politic al condamnarii.
            Pentru a dispune astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:
  Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr.3274/105 la data de 03.07.2009, reclamantul B.L. a chemat in judecata pe paratul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestuia la plata unor despagubiri in cuantum de 800.000 euro in echivalent lei la data efectuarii platii, pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic dispusa prin sentinta nr.645/29.03.1949 pronuntata de Tribunalul Militar Cluj pentru infractiunea de "crima de uneltire contra ordinii sociale" prev. si ped. de art. 209 pct.3 cod penal si pentru masura administrativa cu caracter politic a stabilirii domiciliului obligatoriu in intervalul de timp 29.08.1951 - 15.02.1954.
     In motivarea actiunii, reclamantul a invederat instantei faptul ca la data de 03.06.1948 a fost arestat de Siguranta Statului din Oradea, incarcerat in beciurile securitatii si supus timp de 3 luni de zile unui interogatoriu (din 2 in 2 zile), in care s-au folosit mijloace de constrangere de natura fizica si psihica, pentru a-l face sa recunoasca ca este membru al Organizatiei "Romania Independenta", considerata subversiva, ca a desfasurat activitati dusmanoase impotriva statului roman, avand "sarcina de a racola elevi pentru aceasta organizatie".
     A mai precizat reclamantul ca la data arestarii sale era minor, elev in clasa a IX-a la Scoala Normala Unita (Liceul pedagogic) din Oradea, privat de libertate si interogat, fara ca arestarea sa fie facuta in baza vreunui act de procedura, fisa de incarcerare cu nr.11 fiind emisa abia in data de 31.12.1948, in intervalul scurs intre 15 septembrie 1948 - 15.03.1949 fiind dus la Penitenciarul Oradea, unde a fost supus unui regim de exterminare, datorita conditiilor in care traia si hranei pe care o primea. 
     Reclamantul a mai sustinut ca, dupa ce s-a dispus condamnarea sa de catre Tribunalul Militar Cluj, a fost trimis la Penitenciarul Targsorul Nou, jud. Prahova, unde a executat pedeapsa pana in luna octombrie 1950, cand a fost dus la Colonia de munca "Peninsula" - Constanta, cunoscut si sub denumirea de "Canalul Dunarea-Marea Neagra", unde regimul de munca a fost de exterminare zi lumina si indiferent de conditiile atmosferice, iar la data de 29.08.1951 securitatea l-a eliberat, stabilindu-i domiciliu obligatoriu in com. Abramuti, jud. Bihor (unde mai traia mama sa, tatal decedand in perioada arestarii sale), aceasta masura impunandu-i ca saptamanal sa mearga la postul de militie.
     In plus, reclamantul a mai precizat ca imediat dupa eliberare a incercat sa-si gaseasca loc de munca, angajandu-se ca educator la Scoala Profesionala de ucenici din Oradea din data de 01.12.1951 pana in 07.03.1952, cand militia Oradea i-a anulat viza de flotant, i-a aplicat pe buletin stampila D.O., pentru a fi recunoscut, astfel ca s-a intors acasa, unde a reinceput drumurile la raion, la Serviciul "cadre", pentru a-si asigura un loc de munca, iar la data de 15.04.1952 a fost angajat pana in data de 15.07.1952, cand a fost incorporat si dus in "Detasamentul de munca CFR - Hunedoara" pana in 13.07.1953, cand a fost clasat si lasat la vatra deoarece s-a constatat ca sufera de TBC, internarile ulterioare demonstrand ca la varsta de 24 de ani avea mari probleme de sanatate datorate regimului de detentie: TBC, hepatita, arteroscleroza membrelor inferioare, probleme cardiace.
Dupa terminarea stagiului, reclamantul a aratat ca s-a intors in comuna natala, a refuzat sa se mai prezinte la sediul Securitatii regionale, a "evadat" din raion pentru a-si gasi de lucru, dar securitatea l-a gasit si l-a urmarit si supravegheat atat pe acesta, cat si pe familia sa pana la evenimentele din 22.12.1989.
In dovedirea actiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei inscrisuri (f.7-37, 116-169).
     In drept, au fost invocate prevederile art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009.
     La data de 02.12.2009, D.G.F.P. Prahova, in numele Ministerului Finantelor Publice, a formulat intampinare, prin care a solicitat, in principal, respingerea cererii ca fiind neintemeiata, intrucat nu sunt intrunite conditiile legii nr.221/2009 pentru acordarea despagubirilor solicitate, iar in subsidiar - cenzurarea cu obiectivitate a pretentiilor reclamantului, care sunt absolut exagerate, pentru a nu se ajunge in situatia imbogatirii fara just temei a acestuia (f.94).
     La termenul de judecata din data de 19.09.2009, tribunalul a incuviintat reclamantului, in dovedirea actiunii, proba cu inscrisuri si cea testimoniala cu doi martori, aceasta din urma dispunandu-se a fi administrata prin intermediul comisiei rogatorii de catre Tribunalul Bihor, care a fost constatata efectuata prin incheierea pronuntata la data de 08.03.2010 fata de depunerea copiilor legalizate ale declaratiilor notariale a martorilor D.S. si R.V. (f.191).
     Analizand intregul material probator administrat in cauza, tribunalul retine urmatoarea situatie de fapt:
     Prin sentinta penala nr.645 pronuntata de Tribunalul Militar Cluj la data de 29.03.1949, definitiva prin respingerea recursului, reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea faptei de crima de uneltire contra ordinii sociale prevazuta de art.209 pct.III cod penal, fiind, totodata, computata perioada detentiei preventive.
     S-a retinut in sarcina acestuia faptul ca in luna mai 1948 a activat in organizatia de tip fascist politica paramilitara denumita "Romania Independenta", recrutand noi aderenti din randurile scolilor de invatamant mediu din Oradea si adunand cotizatii in bani de la ei, urmarind rasturnarea prin mijloace violente a ordinii democratice si instaurarea monarhiei si a regimului burghezo-mosieresc exploatator.
     La momentul arestarii (03.06.1948), reclamantul avea 20 de ani, fiind elev la Scoala Normala Unita din Oradea, iar in intervalul de timp scurs de la aceasta data si pana la eliberare, cu exceptia perioadei in care a fost incarcerat in Penitenciarul Targsoru Nou (martie 1949 - octombrie 1950), a beneficiat de un regim de detentie foarte aspru, in sensul ca erau inghesuiti mai multi intr-o celula in care apa curgea pe pereti, fara paturi, fiind obligat sa doarma pe jos, pe ciment, neinvelit, adesea infometat, fiind supus la diferite suplicii de catre anchetatori.
     Toate aceste tratamente inumane aplicate reclamantului au facut ca acesta sa fie diagnosticat la varsta de 24 de ani cu TBC pulmonar, ulterior starea sanatatii sale agravandu-se, fiind diagnosticat si cu alte boli, respectiv  hepatita, ateroscleroza membrelor inferioare etc.
     Dupa punerea in libertate, impotriva reclamantului a fost dispusa masura administrativa a stabilirii domiciliului obligatoriu in comuna Abramuti, jud. Bihor, astfel cum rezulta din vizele de prezentare la militie existente pe verso-ul adresei de eliberare nr.2828/1951 (f.7), fiind, astfel, pus in imposibilitate de a-si asigura un loc de munca pentru intretinerea sa si a mamei sale (tatal decedand in timpul executarii pedepsei de catre reclamant).
Incalcarea drepturilor reclamantului a continuat atat in perioada 15.07.1952 - 13.07.1953, cand a fost incorporat si dus in "Detasamentul de munca CFR - Hunedoara", fiind clasat si lasat la vatra deoarece s-a constatat ca sufera de TBC, cat si ulterior, fiind supravegheat de securitate impreuna cu membrii familiei sale pana la evenimentele din  decembrie 1989.
Practic, prin condamnarea si persecutiile suferite de reclamant, i-a fost cauzat acestuia un prejudiciu nepatrimonial, constand in consecintele daunatoare, neevaluabile in bani, descrise anterior, care au influentat relatiile sociale si au adus atingere dreptului sau la libertate individuala.
Referitor la repararea acestui prejudiciu, se cuvine facuta precizarea ca, prin natura sa, daunele morale nu sunt susceptibile de un calcul precis, nici sistemul nostru legislativ si nici chiar normele comunitare neprevazand un mod concret care sa le repare pe deplin, fie ele constand in dureri fizice sau psihice, intrucat plata unei sume de bani abia daca ar putea aduce victimei unele alinari sau satisfactii in aceasta materie, iar principiul repararii integrale a unui eventual prejudiciu nu poate avea decat un caracter estimativ, fapt explicabil in raport de natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate banesc.
In schimb, se poate acorda victimei o indemnizatie cu caracter compensatoriu ce ar tinde la oferirea unui echivalent care, prin excelenta, poate fi chiar si o suma de bani, de natura a-i permite sa-si aline prin anumite avantaje rezultatul dezagreabil al faptei ilicite exercitata impotriva sa.
De aceea, ce trebuie in concret evaluat in realitate nu este prejudiciul ca atare, ci doar despagubirea ce vine sa compenseze acest prejudiciu, drept pentru care instanta, sesizata fiind cu cererea de reparare a prejudiciului nepatrimonial, va stabili o suma necesara, nu pentru a pune reclamantul intr-o situatie similara cu acea avuta anterior, ci pentru a-i procura acele satisfactii de ordin moral susceptibile de a inlocui valoarea de care a fost privat.
Astfel, fata de cele ce preced, la stabilirea despagubirii acordate reclamantului pentru repararea daunelor morale incercate, pe langa criteriile enuntate anterior, instanta va avea in vedere si respectarea principiului proportionalitatii daunei, pentru a nu ajunge in situatia imbogatirii fara justa cauza, insa statuand in echitate si intr-un cuantum rezonabil.
De asemenea, cu referire la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care este obligatorie in egala masura, ca si dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, urmeaza a se constata ca regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie sa fie unele care sa asigure o satisfactie morala pe baza unei aprecieri echitabile.
Nu in ultimul rand, instanta va avea in vedere imprejurarea ca reclamantului i-au fost recunoscute drepturile prevazute de Decretul-lege nr.118/1990 republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cuantumul daunelor morale de care au beneficiat alte persoane in situatii similare, asa cum rezulta din jurisprudenta I.C.C.J., clar conturata in ultimii ani, evident cu specificul fiecarei spete in parte, pentru a se da eficienta si celorlalte drepturi consacrate de conventia amintita anterior, precum cel al nediscriminarii prevazut de art. 14.
Concluzionand, in temeiul disp. art.998 si urm. C.civil, art.1 alin.3, art.3, 4 si 6 din Legea nr.221/2009, tribunalul va admite in parte actiunea formulata de reclamant si va obliga paratul la plata catre acesta a sumei de 30.000 euro in echivalent in lei la data efectuarii platii, dispunand, totodata, ca, in cazul eliberarii unei copii de pe hotarare, sa se mentioneze pe aceasta caracterul politic al condamnarii.
     In plus, in baza  art.274 c.pr.civ., cum partea care pierde procesul poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata numai la cererea partii adverse, instanta va lua act ca nu s-au solicitat asemenea cheltuieli.