Contencios administrativ

Contencios administrativ Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Olt  reclamanta SC GP SRL a solicitat ca in contradictoriu cu DGFP Olt, sa se dispuna suspendarea dispozitiei privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala emisa de DGFP Olt, in ceea ce priveste masurile dispuse de organul de inspectie fiscala in Dispozitia de masuri la sectiunea 3 "masuri" prin care s-a dispus ca pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 30 septembrie 2011, sa aplice tratamentul fiscal "masuri de simplificare", "corectarea operatiunilor si aplicarea taxarii inverse conform prevederilor pct. 82 (3, 4, 7) din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, pentru operatiunile economice de vanzare/cumparare de lingouri de aluminiu obtinute din valorificarea deseurilor industriale neferoase si a procesului-verbal din 27.01.2012.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca are ca obiect principal de activitate si "comertul cu ridicata al metalelor si minereurilor metalice"cod CAEN 4672, iar in cadrul desfasurarii activitatii sale economice a efectuat achizitii locale de lingouri de aluminiu de la diversi furnizori care au emis facturi cu TVA pe care societatea le-a achitat.
Astfel furnizorii au colectat TVA aferenta livrarilor iar SC GP SRL a  achitat si ulterior dedus TVA aferenta achizitiilor.
A sustinut reclamanta ca lingourile de aliaje de aluminiu achizitionate de societate se incadrau in categoria produselor finite datorita compozitiei chimice demonstrata prin certificatele de calitate prezentate de furnizori si prin buletinele de analiza a compozitiei intocmite pentru fiecare achizitie neputand fi considerate deseuri sau materii prime secundare ci produse finite, societatea livrand aceste produse atat catre clientii romani colectand TVA cat si in regim de scutire de TVA catre clientii din alte state membre ale UE.
Se arata de catre reclamanta ca a fost supusa unor inspectii fiscale cu privire la TVA pentru perioada l.0l.2007 - 30.09.2011, emitandu-se Decizia privind nemodificarea bazei de impunere din  29.11.2011 si decizia de impunere privind obligatii fiscale suplimentare de plata din 29.11.2011 care au confirmat corectitudinea regimului de taxare cu TVA aplicat de societate si furnizorii sai, insa in urma unui control efectuat la nivelul DGFP Olt, Curtea de Conturi Olt a emis decizia din 27.09.2011 si incheierea din l9.0l.2012 prin care au fost dispuse o serie de masuri privind verificarea agentilor economici autorizati, organele de inspectie fiscala emitand procesul-verbal din 27.01.2012 si Dispozitia de masuri din 27.01.2012 a caror suspendare se solicita prin prezenta si prin care s-a stabilit obligatia aplicarii pentru perioada 01.01.2007 - 30.09.2011 a tratamentului fiscal privind masurile de simplificare si corectare a operatiunilor si aplicarea taxarii inverse conform prevederilor  pct. 82 (3, 4, 7) din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
Considera reclamanta ca sunt indeplinite conditiile prev. de art. l4 din legea 554/2004, referitoare la existenta cazului bine justificat si la existenta unei pagube iminente.
Astfel, s-a sustinut ca reverificarea societatii s-a facut in mod ilegal intrucat inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului consolidat, si pentru fiecare perioada supusa impozitarii, potrivit art. 94 din OG 92/2003, in cadrul inspectiilor fiscale desfasurate pana la data de 30.09.2011, fiind avute in vedere  toate documentele justificative si evidentele financiar contabile, care constituie mijloace de proba, solicitarea reverificarii perioadei fiind motivata prin 7 puncte  fara a se mentiona care dintre acestea reprezinta elemente noi identificate in sensul art. 105 din OG 92/2003 iar simpla solicitare a Camerei de Conturi Olt nu poate fi considerata o informatie suplimentara de natura sa conduca la reverificarea unei perioade deja supusa unei inspectii fiscale.
Chiar in situatia in care dispozitia de masuri cuprinsa in actul administrativ atacat ar fi corect instituita, reclamanta nu este de acord cu aceasta masura, deoarece achizitiile de aliaje de aluminiu si livrarile de aliaje de aluminiu nu se supun masurilor de simplificare.
In ceea ce priveste existenta unei pagube iminente, reclamanta arata ca in situatia in care se va proceda la corectarea operatiunilor economice prin care societatea le-a desfasurat in perioada 2007- 2011, asa cum se impune prin dispozitia de masuri emise de DGFP Olt, societatea ar avea de rambursat catre bugetul de stat sume considerabile  situatie care nu ar mai permite desfasurarea activitatii si ar putea conduce chiar la intrarea in insolventa.
Se arata de asemenea ca, pericolul producerii unei pagube iminente este dat de dispunerea masurilor asiguratorii constand in poprirea conturilor bancare si a veniturilor societatii precum si sechestrarea bunurilor mobile si imobile, s-ar ajunge la blocarea activitatii societatii care are un numar de 15 de salariati, si la  aparitia neincrederii clientilor in situatia financiara.
In drept, si-a intemeiat cererea pe dispoz. art.14 din legea nr.554/2004.
Legal citata, intimata DGFP Olt a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiate, intrucat apararile si probele produse de reclamanta vizeaza fondul pricinii, ele urmand a fi analizate de instanta competenta si nu au fost identificare imprejurari din care sa rezulte o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate a actului administrativ contestat care se bucura de  prezumtia de legalitate si de veridicitate, iar forta executorie a dispozitiei de masuri a carei suspendare se solicita rezulta din reglementarea ca si contraventie a neaducerii la indeplinire a masurilor stabilite de organele competente, contraventie prevazuta de art.19 alin.1 lit.e din Codul de procedura fiscala.
S-a sustinut ca in cauza Dispozitia a fost emisa cu respectarea prevederilor OMFP 1939/2004, iar reclamanta nu a dovedit in ce masura executarea actului i-ar produce o paguba iminenta in sensul art.  l4 din Legea 554/2004.
A precizeazat intimata ca art.105/1 alin 2 din OG 92/2003 statueaza ca prin reverificare se intelege inspectia fiscala efectuata ca urmare a aparitiei unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor care influenteaza rezultatele acestora, iar potrivit alin. 3, prin date suplimentare se intelege informatii, documente sau alte inscrisuri, obtinute ca urmare a unor controale incrucisate, inopinate ori comunicate organului fiscal de catre organele de urmarire penala sau de alte autoritati publice, ori obtinute in orice mod de organele de inspectie, de natura sa modifice rezultatele inspectiei fiscale anterioare.
De asemenea, conform Normelor Metodologice de aplicare a OG 92/2003 aprobate prin HG 1050/2004 pct.102.4 lit.c reverificarea se efectueaza si in urma unor solicitari ale organelor de urmarire penala sau ale altor organe sau institutii indreptatite potrivit legii, aratandu-se ca dispozitia  privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala a avut la baza decizia Camerei de Conturi a Judetului Olt nr. 26/27.09.2011 si incheierea Curtii de Conturi a Romaniei nr. 4/l9.0l.2012.
In drept, si-a intemeiat intampinarea pe art.115-118 Cod prod.civ.
Avand in vedere ca prin incheierea din data de 7.02.2012 pronuntata de Tribunalul Olt in dosar 688/104/2012 a fost admisa cererea debitoarei si s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei fata de SC GP SRL, in cauza s-a dispus conceptarea si citarea administratorului judiciar numit -AMT Servicii Insolventa SPRL Craiova care si-a insusit cererea reclamantei privind suspendarea executarii actelor administrativ-fiscale.
Analizand actele dosarului in raport de sustinerile partilor si normele legale incidente, instanta constata ca cererea reclamantei este neintemeiata.
Potrivit art. 215 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal. Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, in temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare. Instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani, o cautiune de pana la 2.000 lei.
De asemenea, conform art. 14 alin.1 din Legea nr.554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond.
Din interpretarea prevederilor art. 14 din Legea 554/2004, rezulta ca pentru admiterea cererii de suspendare a executarii este necesara indeplinirea cumulativa a doua conditii: existenta unui caz bine justificat si iminenta producerii unei pagube care astfel poate fi prevenita.
  Astfel, in sensul legii, cazurile bine justificate reprezinta acele imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, iar paguba iminenta consta in prejudiciul material viitor si previzibil sau perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede in art.2 lit. t si s.
Cele doua conditii denota caracterul de exceptie al masurii suspendarii executarii actului administrativ ce presupune dovedirea efectiva a unor imprejurari conexe regimului administrativ aplicabil actului contestat, nefiind indeplinite prin invocarea unor argumente ce tind sa demonstreze aparenta de nelegalitate a actului administrativ.
In cauza, din examinarea actelor dosarului, instanta constata ca cele doua conditii impuse de art. 14 alin.1 din legea nr.554/2004 nu sunt indeplinite.
Aprecierea existentei cazului bine justificat care sa permita suspendarea executarii unui act administrativ fiscal se realizeaza de catre instanta de judecata prin prisma analizei legalitatii sau nelegalitatii aparente a acestuia. 
Instanta a retinut ca, procesul-verbal  si dispozitia emise de organele de inspectie fiscala din cadrul DGFP Olt au avut la baza Decizia Camerei de Conturi a Judetului Olt nr.26/27.09.2011 si Incheierea Curtii de Conturi a Romaniei nr.4/19.01.2012 prin care s-a stabilit ,,contribuabilul are obligatia ca pentru perioada 01.01.2007-30.09.2011 sa aplice tratamentul fiscal -masuri de simplificare, corectarea operatiunilor si aplicarii taxarii inverse pentru operatiunile economice de vanzare/cumparare de lingouri de aluminiu obtinute din valorificarea deseurilor industriale neferoase. Operatorul economic a aplicat regimul de taxare normala pentru operatiunile economice de vanzare/cumparare de lingouri de aluminiu obtinute din valorificarea deseurilor industriale neferoase inregistrand pentru intreaga perioada sume negative de TVA.,,
Ca urmare a refuzului reprezentantului legal al reclamantei de a pune la dispozitia organelor de inspectie fiscala, cu ocazia controlului inopinat, a documentelor de evidenta primara si contabila ale societatii motivat de faptul ca societatea a fost supusa verificarii din punct de vedere fiscal, iar o reverificare nu are temei legal, organele de control au dispus contribuabilului sa aduca la indeplinire masurile dispuse fiind stabilit termen data de 03.02.2012 asa cum rezulta din dispozitie , mentionandu-se totodata ca neaducerea la indeplinire a masurilor constituie contraventie conform art.219 din OG 92/2003.
Astfel, verificarea indeplinirii primei conditii de admisibilitate a cererii de suspendare, respectiv existenta unui caz bine justificat prin prisma aparentei de nelegalitate a actelor administrativ fiscale impune o analiza a circumstantelor incheierii actelor administrativ fiscale.
In acest sens, constata instanta ca motivele invocate de reclamanta privind aparenta de nelegalitate a actelor vizeaza in principal incalcarea dispoz. art.94 raportat la art.105/1 din OG 92/2003 R, constand in faptul ca solicitarea Camerei de Conturi a Judetului Olt nu reprezinta date suplimentare de natura sa conduca la reverificarea perioadei care a fost deja suspusa unei inspectii fiscale, lipsind astfel temeiul legal care sa justifice reverificarea.
Fara a antama fondul cauzei, instanta retine ca aceste aspecte nu se circumscriu notiunii de caz bine justificat in sensul art.14 raportat la art. 2 alin.1 lit.t din legea nr.554/2004 care sa justifice suspendarea executarii, intrucat incadrarea raportului Camerei de Conturi a Judetului Olt in sfera datelor suplimentare reglementate de art.105/1 alin.3 din OG 92/2003 R priveste fondul cauzei urmand a fi analizata de instanta investita in acest sens, aspect ce trebuie analizat prin raportare la caracterul obligatoriu al constatarilor si masurilor dispuse de Curtea de Conturi pentru entitatea auditata, in speta DGFP Olt, prin prisma art.33 si 43 din Legea nr.94/1992 R.
De altfel, nu subzista nici criticile reclamantei invocate in sustinerea aparentei de nelegalitate a actelor administrativ-fiscale ce privesc incadrarea produselor achizitionate (lingouri de aliaje de aluminiu) intr-o anumita categorie cu consecinta aplicabilitatii unor dispozitii legale diferite privind TVA, avand in vedere ca dispozitia a fost emisa ca urmare a refuzului societatii reclamante de a pune la dispozitia organelor de inspectie fiscala a documentelor solicitate, consecintele neaducerii la indeplinire a obligatiilor stabilite constituind temei pentru aplicarea sanctiunii contraventionale.
In aprecierea indeplinirii celei de-a doua cerinte, anume aceea a existentei unei pagube iminente, retine instanta ca aspectele invederate de catre reclamanta exced procedurii suspendarii executarii actelor raportat la continutul acestora, efectele pe care le pot produce in caz de neexecutare sau sanctiunile ce pot interveni in caz de neexecutare.
Astfel, in procesul-verbal, organele de inspectie fiscala au consemnat imprejurarile de fapt ale controlului inopinat efectuat la sediul reclamantei finalizat cu imposibilitatea efectuarii controlului ca urmare a refuzului asociatului societatii, proces-verbal care nu poate produce efecte de natura sa produca vreo paguba societatii, iar prin dispozitia de masuri ca urmare a refuzului societatii de a fi supusa controlului   in baza art.105 alin.9 din OG 92/2003R au fost stabilite masuri in sarcina reclamantei, fiind fixat termen pentru aducerea la indeplinire a acestora data de 03.02.2012, iar sanctiunea ce poate interveni pentru nerespectarea obligatiilor impuse este sanctionarea contraventionala a societatii in baza art.219 lit.e din OG 92/2003, fara a exista alte consecinte negative asupra activitatii desfasurate de societate si care ar justifica masura suspendarii executarii.
Nu poate fi retinut de instanta nici argumentul ca suspendarea executarii este justificata ca urmare a emiterii de catre intimata a Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii si a consecintelor executarii acestei decizii, intrucat, pe de o parte decizia a fost emisa anterior intocmirii actelor a caror suspendare se solicita, respectiv la data de 02.02.2012, iar pe de alta parte executarea masurilor asiguratorii a fost suspendata in temeiul art.36 din legea nr.85/2006 ca urmare a deschiderii procedurii generale a insolventei a societatii reclamante la solicitarea debitoarei prin Incheierea din data de 07.02.2012 pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr.688/104/2012.
Un alt motiv in aprecierea caracterului nefondat al cererii de suspendare a executarii actelor administrativ-fiscale rezida in faptul ca termenul stabilit de organele de control fiscale pentru indeplinirea obligatiilor stabilite in sarcina contestatoarei, respectiv 03.02.2012 era implinit la data formularii prezentei cereri inregistrata pe rolul Tribunalului Olt, 08.02.2012, conditii in care suspendarea executarii actelor ar fi lipsita de efecte.
Pentru aceste considerente, nefiind indeplinite in cauza cele doua conditii de admisibilitate impuse de art.14 din legea nr.554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, instanta a respins cererea ca neintemeiata.

Data publicarii pe portal : 18.06.2012