Tulburare de posesie. Obiectul probatiunii.

1. Prezentarea sesizarii:
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Tg.Mures, petenta Xx,
a declarat recurs impotriva sentintei penale nr.1439/20 noiembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Tg.Mures in dosarul nr.6702/320/2008.
Prin motivele de recurs depuse de catre petenta Xx (filele 12-14) s-a solicitat admiterea recursului , casarea hotararii atacate si in rejudecare sa se admita  plangerea formulata la prima instanta, asa cum aceasta a fost formulata.
In motivare s-a aratat ca petenta este proprietara tabulara asupra imobilului, teren intravilan in suprafata de 1221 mp, inscris in c.f.nr.1840 Tg.Mures, nr.cad.3308-12, impreuna cu mama sa Pletl Irina si fratele sau Xx.
Suprafata de teren de referinta este delimitata de proprietatile vecine prin gard construit, respectiv gard viu, acesta din urma fiind si un semn de marcat a proprietatilor invecinate.
La inceputul lunii iulie 2006, faptuitorul, impreuna cu o alta persoana, fara acordul petentei sau al unui alt proprietar tabular, au desfiintat o parte din gardul viu - semn de marcare a proprietatii -  si au ocupat o portiune din teren, prin amplasarea de noi tarusi si stalpi, construind un gard provizoriu.
La somatia petentei cu privire la restabilirea situatiei anterioare, faptuitorul a refuzat acest lucru, afirmand ca terenul ocupat, in realitate ii apartine, in contextul in care el are o suprafata de teren mai mica fata de suprafata tabulara.
Fata de cele de mai sus apreciaza ca in cauza sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de tulburare de posesie, prev. de art.220 alin.3 Cod penal, sens in care a solicitat condamnarea penala a faptuitorului si s-a constituit parte civila cu suma de 1000,00 RON reprezentand contravaloarea prejudiciului prin distrugerea gardului despartitor.
Desi organele de cercetare penala au fost legal sesizate, in termen, prin rezolutia atacata, procurorul a confirmat propunerea organelor de urmarire penala de neincepere a urmaririi penale fata de faptuitor.
Motivarea rezolutiei este extrem de sumara si neconvingatoare, in conditiile in care se face referire la un "proces civil" intre persoana reclamata si petenta - fara indicarea dosarului pendinte si al obiectului acestuia - iar afirmatiile "persoanei reclamate" "_..cum ca gardul viu se afla pe terenul proprietatea lui si nu pe terenul petentei nu pot fi inlaturate in cadrul prezentului dosar_.".
In opinia sa, atat organele de cercetare penala cat si instanta de fond fac o enorma confuzie intre starea de drept si starea de fapt al imobilului in litigiu.

2. Prezentarea hotararii atacate:
Prin sentinta penala nr.1439 din 20.11.2008 pronuntata de Judecatoria Tg.Mures, in dosarul nr.6702/320/2008, in baza art.2781 alin.8 lit.a Cod procedura penala s-a respins plangerea formulata de petenta Xx, domiciliata in Tg.Mures, , in contradictoriu cu intimatul Xx, domiciliat in Tg.Mures,.
S-a mentinut solutia pronuntata prin rezolutia din 01.07.2008 pronuntata in dosarul nr.3322/P/2007 si Rezolutia din 17.07.2008 pronuntata in dosarul nr.1103/VIII/II/2/2008, al Parchetului de pe langa Judecatoria Tg.Mures.
Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut, ca prin rezolutia din 01.07.2008 data de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg.Mures in dosarul nr.3322/P/2007, a fost confirmata propunerea de neincepere a urmaririi penale fata de numitul Xx, sub aspectul savarsirii infractiunii de tulburare de posesie.
Procurorul  a aratat ca la data de 31.07.2007 petenta Xx a sesizat organele judiciare cu o plangere solicitand efectuarea de cercetari fata de numitul Xx (Xx), sub aspectul savarsirii infractiunii de tulburare de posesie, prev. si ped.de art.220 alin.3 Cod penal. Petenta a sustinut ca este proprietara unui teren intravilan in municipiul Tg.Mures in suprafata de 1221 mp, inscris in c.f. sub nr.1840 si cu nr.cadastral 3308-12, iar la inceputul lunii iulie 2006,persoana reclamata a desfiintat, impreuna cu o alta persoana, gardul viu ce delimita terenul susmentionat de terenurile vecine. De asemenea, arata petenta in plangere, ca persoana reclamata a ocupat o portiune din terenul ei, prin amplasarea de noi tarusi si stalpi, construind un gard provizoriu si afirmand ulterior ca terenul ocupat ii apartine lui.
Din actele premergatoare efectuate in cauza a rezultat ca intre persoana reclamata si petenta exista un proces civil asupra suprafetei de teren in litigiu. De asemenea, afirmatiile persoanei reclamate cum ca gardul viu se afla pe terenul proprietatea lui si nu pe terenul petentei, nu pot fi inlaturate in cadrul prezentului dosar si s-a dispus neinceperea urmaririi penale in temeiul art.10 lit.b Cod procedura penala (fapta nu este prevazuta de legea penala) fata de numitul Xx sub aspectul savarsirii infractiunii de tulburare de posesie, prev. de art.220 alin.3 Cod penal.
Petenta a formulat plangere impotriva acestei solutii, ce i-a fost respinsa de Prim-procuror adjunct prin rezolutia din 17.07.2008 data in dosarul nr.1103/VIII/II/2/2008.
Instanta de prim grad a apreciat  ca plangerea  petentei  este neantemeiata aducand urmatoarele argumente.
Partile detin in coproprietate o suprafata de teren de 4842 m2, care insa a fost folosit pe parcele, de catre fiecare parte, parcela petentei fiind delimitata de parcela intimatului (faptuitor) printr-un gard viu. Potrivit declaratiei numitului Xx (fila 9) in cursul anului 1970 au avut loc alunecari de teren care au dus la deplasarea terenului pe care era amplasat gardul viu pe parcela apartinand faptuitorului.
In cursul lunii iulie 2006, dupa ce anterior i-a solicitat petentei sa se deplaseze la fata locului pentru a restabili semnele de hotar, faptuitorul a distrus o parte din gardul viu, construind un gard despartitor intre cele doua parcele.
Din actele dosarului nu rezulta ca faptuitorul ar fi ocupat abuziv vreo suprafata de teren ce nu-i apartinea, in contextul in care, astfel cum s-a aratat, juridic terenurile respective se afla in indiviziune. In ceea ce priveste distrugerea partiala a gardului viu, intrucat nu s-a putut stabili cu certitudine carei parti ii apartinea respectivul gard, avand in vedere declaratia martorului mentionat anterior, in favoarea faptuitorului opereaza principiul "in dubio pro reo".
Raportat la starea de fapt prezentata, litigiul dintre parti poate fi solutionat printr-o actiune civila.
Asadar, motivarea procurorului nu se bazeaza pe existenta unui dosar civil pe rolul instantei, ci pe natura civila a cauzei, solutia fiind aceeasi, indiferent daca partile au promovat sau nu o actiune civila.
In cadrul procesual al prezentei cauze, stabilit in baza art.2781 Cod procedura penala nu se pot "compara" titlurile depuse (respectiv sentinta civila nr.5437/1991 - f.24), cu inscrisurile din care rezulta starea de indiviziune, aceasta fiind un atribut al instantei civile.

3. Opinia instantei  de control judiciar:
Analizand  recursul  declarat  prin prisma  motivelor  invocate,  a actelor  si lucrarilor  dosarului nr. 6702/320/2008 al Judecatoriei Tg. Mures (la care  este acvirat  dosarul  de urmarire  penala), a sustinerilor  partilor si ale  reprezentantului Ministerului  Public, dar  si din oficiu, in limitele  stabilite  de lege, instanta  apreciaza  ca acesta  este fondat.
Astfel, din actele  dosarului de urmarire penala, intre terenurile (parcele) folosite  de  partile in litigiu existau semne clare de demarcatie, respectiv  un gard viu care a fost  desfiintat  de catre intimatul Xx.
Acesta  a construit  apoi  un  alt gard, fara a respecta  vechea delimitare.
In  cauza nu  prezinta relevanta daca gardul  viu  existent  initial  se afla pe terenul  proprietatea  petentei  sau  pe terenul  proprietatea  intimatului, intrucat prin  incriminarea  faptei  de  tulburare  de posesie  se apara  relatiile  sociale  ce tin  de posesia terenului, ca stare de fapt, si  nu  proprietatea  ca, stare de drept.
Motivarea instantei  de prim - grad referitoare  la  faptul  ca,  din  punct de vedere juridic, terenurile se afla in indiviziune si ca nu se pot  compara "titlurile" depuse  nu poate fi primita.
Tocmai din  acest considerent si anume: ca nu  ne aflam  in fata  unei  actiuni  in revendicare  care  sa impuna compararea  a  doua  titluri, ci  in prezenta unor norme juridice care ocrotesc  starea  de fapt  a  posesiei.
In  consecinta, instanta  de control judiciar va admite  recursul  declarat  de  recurenta petenta  Xx impotriva sentintei  penale  nr. 1439/20.11.2008 a Judecatoriei  Tg. Mures,  pe care  o va  casa  integral.
In rejudecare, va admite  plangerea formulata de petenta impotriva  rezolutiei din 17.07.2008 data in dosarul nr.1103/VIII/II/2/2008 si nr. 3322/P/2007 din 01.07.2008 va desfiinta  cele doua  rezolutii  atacate, referitoare  la  fapta de  tulburare  de posesie  prev. de art.  220 alin.  1, 2, 3 Cod penal.
Urmeaza ca aceasta cauza  sa  fie trimisa Parchetului  de pe langa  Judecatoria Mures pentru a se  proceda  la  inceperea urmaririi penale fata de  faptuitorul  intimat Xx.
In acest  scop  vor fi reaudiate  partile (petenta si intimatul) si  se vor administra  probe  testimoniale cu privire  la  posesia  terenurilor (subliniem inca o data: ca stare  de fapt,  care e posibil sa nu  concorde  cu titlurile  partilor), la existenta semnelor  de  demarcatie, naturale si ridicate de om, si  la conditiile  in care  acestea au  fost  inlaturate (distruse)  de  faptuitor.

4. Cheltuieli judiciare:
Cheltuielile judiciare in prima instanta, de 15 lei si in recurs, de 10 lei, vor ramane in sarcina statului, conform art.192 alin.3 Cod procedura penala.
Se va respinge ca nefondata cererea intimatului de obligare a recurentei la cheltuieli judiciare avansate in recurs, in baza art.193 alin.6 Cod procedura penala.