Contract individual de munca. Incheiere

Contract individual de munca. Incheiere. Viciu de consimtamant.

     Conditiile legale ale incheierii contractului de munca sunt cele comune tuturor contractelor din diferite ramuri de drept (art.948) cat si cele specifice dreptului muncii (verificarea pregatirii profesionale si a sanatatii viitorului salariat). Consimtamantul viciat face actul juridic sa fie lovit de nulitate relativa. Pentru a fi viciu de consimtamant,dolul trebuie,insa, sa fie probat de cel care-l invoca.

     Sectia conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia nr. 387/13 martie 2006

     Prin sentinta civila nr.1618/30.11.2005 pronuntata de Tribunalul Alba in dosar civil nr.6043/2005 s-a respins actiunea civila formulata de reclamanta As.P. nr.39 Cetate in contradictoriu cu parata P.R., avand ca obiect anulare contract de munca incheiat intre parti.
     Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut, in esenta, cu referire la probele dosarului si dispozitiile art.1, 16, 55 C.M., art.948 C.Civ. ca, in speta, nu sunt cauze care sa atraga nulitatea sau sa determine anularea contractului de munca.
     Recursul declarat de reclamanta, in termenul legal a fost respins, de curte, ca nefondat, pe urmatoarele considerente:
     Contractul individual de munca, asa cum este definit in art.  10 din Codul Muncii, este un act juridic carmuit de principiul libertatii de vointa, in sensul ca partile sunt libere sa negocieze clauzele acestuia cu observarea normelor legale imperative si a contractului colectiv de munca si cu limitarea impusa de art. 11 si 38 din Codul Muncii.
     Conditiile legale ale incheierii contractului de munca sunt cele comune tuturor contractelor din diferite ramuri de drept (art.948) cat si cele specifice dreptului muncii (verificarea pregatirii profesionale si a sanatatii viitorului salariat).
     In speta, contractul individual de munca nr.252078/2004, precum si actul aditional nr.2/2004 la acest contract, in baza caruia intimata a dobandit calitatea de salariata in functia de administrator-casier este rezultatul acordului de vointa al partilor din litigiu.
     Astfel, aceste acte au avut la baza atat hotararea adunarii generale a societatii recurente din data de 22.04.2004 cat si a comitetului executiv al asociatiei din data de 6.05.04; sunt semnate de reprezentantul legal al recurentei, care in calitate de presedinte, avea obligatia statutara de a duce la indeplinire hotararile adunarii generale si ale comitetului executiv; de a parafa si semna contractele individuale de munca (art.lX pct.I,6,7 Statut).
     Viciul de consimtamant invocat de recurenta constand in ascunderea starii de boala de catre intimata este nedovedit; dimpotriva cu actele medicale depuse in cauza se probeaza efectuarea examenului medical obligatoriu la angajare, concluziile acestui a fiind clare in sensul aptitudinii sale pentru exercitarea profesiei.
     Faptul ca era pensionata de gr. III de invaliditate nu inseamna lipsa capacitatii juridice a partii de a incheia un asemenea act, contrar sustinerilor recurentei, ci are ca efect doar reducerea capacitatii de munca, ori, in acest sens, in speta, de comun acord partile au convenit un program redus de munca de 4 ore.
     Deasemenea, imprejurarea ca in cadrul adunarii generale s-a hotarat angajarea unui administrator 8 ore/zi nu este de natura sa afecteze valabilitatea actului juridic in litigiu, durata timpului de lucru fiind rezultatul acordului dintre parti; iar procesul verbal de sedinta nu este opozabil intimatei, fiind un act intern al asociatiei.
     Cat priveste pregatirea profesionala este de mentionat ca recurenta avea obligatia, potrivit art.18 C.M., informarii salariatului in situatia in care postul pe care urma sa-l ocupe presupunea studii de specialitate, asa incat, in prezent nu-si poate invoca propria culpa sub acest aspect, potrivit principiului de drept "nemo auditor propiam turpitudinem allegans".
     De altfel, actul normativ invocat de recurenta da posibilitatea urmarii ulterioare a unui curs de pregatire profesionala (HG 400/2003).
In acest context, in mod corect, prima instanta a constatat intrunirea conditiilor esentiale ale incheierii unui asemenea act( capacitate, consimtamant, cauza, obiect.), precum si a celor specifice legislatiei muncii, solutia fiind legala si temeinica; considerente pentru care recursul a fost respins ca nefondat, potrivit art.312C.Pr.Civ. cu aplicare art.81 din Legea 168/1999.